REPRODUCEREA ÎN CAPTIVITATE ȘI MENȚINEREA EX SITU A POPULAȚIILOR DE SCARDINIUS RACOVITZAI ȘI MELANOPSIS PARREYSII

Aceasta este o parte din ISTORIA scurtă a unui proiect despre conservarea ex situ a unor specii al căror ecosistem originar va deveni ISTORIE in scurt timp, din prea multă indiferență…

Partea de proiect care ține de responsabilitatea mea. Obiective reușite ex situ, situație dramatică in situ.
Un proiect cu o finanțare – nu, nu internă – externă, din partea unui prinț arab care a făcut una dintre puținele excepții, atras fiind de o inițiativă de conservare ex situ, fondurile sale fiind dirijate mai ales in direcția susținerii eforturilor de conservare in situ, din întreaga lume: MOHAMED BIN ZAYED SPECIES CONSERVATION FUND/Abu Dhabi.

Un parteneriat între instituții din România și Ungaria.
O măsură disperată a custodelui unei rezervații naturale unice în lume, declarată astfel din 1932.

Conservarea ex situ a înseamnat transfer din mediul originar, studiul, propagarea și …

…și finalitatea era normal să fie una singură: suplimentarea populației din mediul de proveniență, cu congeneri.

Rezultatele, până la acest moment, ale proiectului de conservare ex situ, ar fi trebuit sa fie motiv de bucurie – rezultate pe măsura entuziasmului cu care am preluat un semnal de alarmă de pe blogul lui Peter Lengyel, pentru a(-mi) dovedi ca lucrurile se pot schimba în bine atunci când oameni lucrează în același scop.
Scriu azi fără vreo bucurie pentru ca, in situ, lucrurile se destramă. Un alt ”proiect” distruge natura și întreaga și îndelungata sa evoluție.

Eforturi ale custodelui rezervației au netezit calea pentru derularea acțiunilor în limitele respectării legii. Un număr limitat de indivizi din cele două specii a fost aprobat de către minister pentru colectare în stare vie, de pe teritoriul rezervației.
Partenerii si-au asumat transportul și aclimatarea de loturi în limitele infrastructurii disponibile.

Pregătirea acvariilor, în vara anului 2013.
S-au prevăzut materialele și echipamentele care să asigure construcția și întreținerea, în acvarii, a unui mediu de viață stabil. Pe baza surselor bibliografice existente, referitoare la tipul de ecosistem și comportamentul speciilor-țintă, am propus amenajarea unor bazine cu asociații de plante tropical-dulcicole, ca principală metodă de enrichment medial care să stimuleze reacțiile naturale înclusiv comportamentul reproductiv.
Pe baza datelor relativ precare privind mediul abiotic din perioada ”bună” a lacului (medii lunare, anuale și multianuale, prelucrate statistic), am extras un model al principalilor factori fizico-chimici ai apei, pentru crearea unui mediu optim de viață pentru viitorii locuitori ai acvariilor.

Prima campanie de colectare, în august 2013.
Partenerii s-au întâlnit, și-au comunicat față în față ideile, obiectivele, așteptările, întrebările, speranțele și temerile.

… și primele exemplare de roșioara lui Racoviță sunt capturate.

După o recunoaștere a terenului și un prim contact cu două specii, una foarte timidă iar cealaltă reprezentată printr-un număr extrem de redus de indivizi, cu greu de descoperit în lac, am revenit în octombrie 2013, pregătiți cu metode adecvate de prelevare: 45 exemplare de roșioară termală și 15 exemplare de melc termal au trecut cu bine drumul de 700 km, spre noua lor casă – temporară, nu? – cu … promisiunea că vor reveni acolo, mai mulți pentru a susține o populație mai puternică…
Specimenele colectate au fost transportate în saci de polietilenă, umpluți în proporții bine cunoscute de apă/oxigen pur, protejați de folie termoizolantă pentru menținerea temperaturii constante, preferată de cele două specii termofile.

Un studiu hidrobiologic sumar în teren (pentru că legislația de mediu nu permite intervenții decât cu aprobări speciale) oferă o altă imagine tristă: numeroase cochilii goale de tineri și foarte tineri Melanopsis parreyssii în substratul mâlos (colmatat prin acumulări organice mari ca urmare a dezvoltării excesive a vegetației tropicale de origine alohtonă din ultimile decenii) în zona de lac expusă frecvent la variațiile bruște și frecvente ale nivelului apei, probabil indivizi care au pierit înainte de a putea accede zona inundată a lacului.

După 24 ore de acțiuni în teren și deplasare pe traseul Oradea – Galați, au urmat câteva ore de aclimatare a specimenelor la condițiile din acvarii. Și apoi …câteva luni de ”monolog”, ”dialog” și relații interpsecifice om – pește… . Mda, nici o glumă nu e bună în contextul acesta.
Am citit despre ”domesticirea” peștilor; există riscul alterării particularităților comportamentale naturale, dar după mai multe generații de captivitate; după mai multe generații există și multe alte riscuri… . Conservarea ex situ trebuie să asigure condițiile astfel încât loturile înapoiate/ reintroduse/ relocate în mediul natural (originar sau similar) să aibă toate șansele deplinei adaptări.
100% supraviețuire în urma prelevării/ manipulării, transportului, aclimatării.
Sensibilă la manipulare, roșioara lui Racoviță a dovedit un potențial adaptativ mare și o refacere rapidă în urma stresului acumulat; comportamentul de hrănire, refacerea leziunilor dobândite prin pierderi de solzi, comportamentul de cârd au fost urmărite pentru a aprecia corect șansele de conservare ex situ iar observațiile au fost încurajatoare, încă de la început.

Melcul termal, Melanopsis parreyssii…

… un organism mult mai pretențios, cu mai multe necunoscute ale biologiei sale, relațiilor intra- și interspecifice. Poate o perioadă prea scurtă de studiu? Un număr prea mic de indivizi, juvenili în proporție de 75%, cu cerințe crescute pentru un mediu complex și greu de reprodus artificial? Răspunsuri valoroase vom găsi la echipa de profesioniști remarcabili din Ungaria.

Roșioară termală sau nu?
În ultimile ierni, temperatura apei în lacul termal a scăzut frecvent și drastic, sub limita inferioară de toleranță a speciei.
Studiile de genetică derulate în Ungaria în cadrul proiectului vor elucida statutul populației aflate, încă, în Ochiul Mare.
Rezultatele studiilor statistice ale particularităților morfometrice și a geometriei corpului specimenelor prelevate susțin diferențierea dintre Scardinius racovitzai și Scardinius erythrophthalmus (conform figurii de mai jos privind dispunerea specimenelor în morfospațiul analizei multivariate, PC1 47.109% și PC2 15.385%).

Nu voi enumera bibliografia studiată, va fi momentul și locul pentru a o face.
Dar din acea bibliografie, cu date, nu contradictorii dar diferite (privind sezonul de reproducere al roșioarei termale, modelul abiotic pe durata sezonului de reproducere, limita termică de toleranță de exemplu), am extras informațiile utile pentru a interveni la momentul și cu măsurile oportune pentru succesul propagării unei specii care are nevoie de susținere pentru a supraviețui…
Și timpul a trecut, decembrie, apoi ianuarie, apoi februarie…
4 variante experimentale, 4 acvarii, 45 indivizi. Ne-am adaptat și noi, pe cât posibil, comportamentul ca răspuns la timiditatea unei specii… care își folosește toată energia disponibilă pentru a supraviețui, până când nu vom excede potențialul său de a evita pericole neînscrise în codul său genetic.

Și apoi a venit 1 martie.
Prima pontă depusă. Un prim răspuns la condiții induse de om, similare celor din mediul natural în aceeași perioadă: creșterea graduală a ritmului diurn de strălucire a Soarelui, scăderea temperaturii… ; tuburi speciale de neon cu spectru similar luminii solare au fost folosite în cadrul strategiei de enrichment medial.
Rezultatele s-au obținut în (doar) 2 dintre variantele experimentale ca efect la factorii induși, ceea ce a permis definirea condițiilor optime într-o bază de date disponibilă pentru alte viitoare experimente…
Stimularea reproducerii prin controlul temperaturii și al luminii a funcționat. Sau nu… cum am mai spus – este meritul speciei de a produce descendenți pentru susținerea unei populații care nu este încă pregătită să dispară. Noi suntem?…

Momentele depunerii pontelor într-una din variantele experimentale (cu săgeată), funcție de ritmul diurn al luminii și dinamica temperaturii (parametru măsurat cu senzor din 3 în 3 ore și stocat de echipamente electronice).

Numărarea puilor după parcurgerea primelor stadii de viață, pentru evaluarea potențialului de înmulțire în captivitate.

Timpul a trecut și viabilitatea lotului de adulți precum și descendenți obținuți în captivitate a dovedit că inițiativa proiectului de conservare ex situ a fost una extrem de utilă: un număr semnificativ de indivizi este pregătit pentru a reveni în lacul termal și susține, suplimentar, o populație puternic presată de degradarea habitatului. Doar că lacul nu ”mai este pegătit”…

La începutul proiectului, în 2013, dispăreau în flăcări tablouri unice, furate dintr-un muzeu olandez. Ele nu vor mai putea fi recreate.
O operă de artă a naturii dispare.
Cine se va întrece cu natura pentru a realiza o copie a ei?

Conservarea ex situ și-a atins obiectivele. Inima roșioarei termale bate la Galați, în acvariile pregătite special.
Și totuși, în scurt timp, vom vorbi de ”extinct in the wild species” pentru că lacul termal de la Oradea dispare, rapid, chiar în aceste zile. Suplimentarea/ susținerea populației existente prin adaos de congeneri nu mai este o soluție viabilă.
Soluții complementare:
• Reintroducerea de noi indivizi în habitatul restaurat – un vis frumos…
• Translocarea de noi indivizi în habitate similare din interiorul arealului de răspândire (?)
• Conservarea/ introducerea benignă într-un nou areal similar ecologic…
Nu sunt un colecționar ci un păstrător al unor indivizi cu ajutorul cărora se poate transmite un mesaj. Cu condiția să se asigure cele mai bune condiții de mediu, de spațiu, de hrană, de relații sociale. O depozitare în captivitate a unor specimene, pe durate de timp comparabile cu supraviețuirea în mediul natural.
Captivitatea poate fi o noțiune relativă? O realitate concretă sau o percepție? Eu sunt captivă în această țară din varii motive. M-am întrebat dacă și colegul de la observatorul astronomic se simte oare captiv în acest univers, atunci când caută la marginile lui.
Dar menținerea în captivitate a ultimilor descendenți dintr-o specie dispărută în mediul natural nu este nici percepție nici ipoteză de lucru. Este o imagine dură a … captivității.

Și reiterez un alt gând care mă preocupă aceste zile: dacă am simți forța unei specii pentru a supraviețui…

…am fi pe altă treaptă de evoluție în biosferă.
Mai multe imagini, aici…:

Gabriela Grigoras, Dr. Eng.

Aquarium Curator
Movable Cultural Heritage/Ichthyology Expert
Museum Complex of Natural Sciences
Aquarium Department
Str. Regiment 11 Siret nr. 6A
800 340 Galati Romania
Tel + 40 236 411 898
Fax + 40 236 414 475
E-mail griggabi@yahoo.com

Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:

http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/

Vă mulțumim pentru share!
© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii