Instantaneu

Nu poti proteja fără a cunoaște, observa, intelege, respecta.

Ei sunt ultimii sosiți.

Reprezentanți ai unor specii care au depășit bariere mediale, dovedind capacități deosebite de adaptare. Periophthalmus barbarus (foto original)

1_2015-05-04 007

Sau au străbătut timpul conservând caractere primitive față de marea majoritate a peștilor osoși. Polypterus palmas polli (foto original)

2_2015-05-06 079

Sau au apărut recent în … știință deși cu siguranță se află acolo de multă vreme. Danio margaritatus. Foto: https://www.flickr.com/photos/petermaguire/7123055399

3_galaxy7123055399_0edcdda82f_b

Sau se află pe Lista Roșie. Un alt semnal de alarmă că biodiversitatea din jurul nostru este amenințată.

Sewellia lineolata

4_2015-05-06 048

Si alături de acești noi ”locatari” ai unui acvariu – cu specimene vii pentru că acesta e rostul construcției – își poate”spune” povestea, coelacanthul. Nu voi reitera opinia despre captivitate. O condiție, utilitate, necesitate, optiune, obligație, restricție? Și nici nu e vorba despre faptul că ar exista condițiile și posibilitățile – pentru noi si cred ca nici pentru un alt acvariu al lumii – de a menține captiv un astfel de exemplar. Dar cred că acest strămoș cu origini îndepărtate și cu doar citeva sute de exemplare supraviețuind pe arealuri restrânse oceanice trebuie doar preservat în mijlocul habitatului pe care îl ocupă în prezent.

Latimeria chalumnae, replică la scară naturală.

5_2015 noaptea muzeelor 11295604_661861203917878_6280608254858371902_n

Deoarece expunerea biologiei acestor specii revine celor care stau alături de ele, voi prezenta… materiale și metode.

Ceva nou…

Instituțiile publice au reguli clare: ieftin și bun. Totuși argumentarea corectă a necesității și oportunității poate conduce la un echilibru calitate/preț.

Ai stabilit lista, ai contactat furnizorul și încep pregătirile. Bazinele de carantină, alegerea spațiului de expunere, verificarea (teoretică pentru că în realitate nu poți anticipa, cu certitudine, potențialul adaptativ individual ci poți doar afla/estima fenomenul la nivel de specie) compatibilitălor sociale între specii, a funcționalității mediului (abiotic) și echipamentelor.

Mediul atmosferic umed și cald, teritorii diverse pentru permanent combativul Periphthalmus.

6_colaj

Pregătirea acvariului, setarea temperaturii și salinității apei, a umidității și temperaturii aerului în interiorul acva-terariului, startarea filtrului biologic.

Coloană redusă de apă (fiind obligatoriu dependent de respirația aerului atmosferic), echilibrul între expunerea acvariului la lumină (necesară pentru plantele acvatice) și crearea refugiilor subacvatice pentru un alt ”teriorialist” și o adevarată fosilă vie care poartă cu sine caractere ale strămoșilor rămași doar … în stare fosilă – Polypterus (fotografii la momentul ”lansării” în acvariu).

6 prim_2015-04-29 086 6 secund_2015-04-29 094

Curenți ampli subacvatici (similar râurilor rapid curgătoare pe care le populează), lumină puternică esențială pentru dezvoltarea micro-algelor, componentă a regimului trofic al speciei Sewellia lineolata (nu mai stergem geamurile…).

7_2015-05-06 052 8_2015-05-06 054

Nu consider animalele vii drept o marfă. (Poate ”călători” către o destinație ? )

Dincolo de documentele legale, acorzi atenție responsabilității furnizorului. Carantina prealabilă, transportul corespunzător (condiții mediale, durată etc) vor netezi calea spre aclimatarea cu succes a noilor specimene la condițiile locale. Aclimatarea e asigurată lent pentru a evita orice soc termic, de pH etc posibile a surveni în urma transportului.

10_2015-04-29 043 11_2015-04-29 044

9_2015-04-29 041

… ceva vechi…

După mai bine de 10 ani de la deschiderea Acvariului, coelacanthul nu mai putea lipsi. Alături de relicte ponto-caspice (puternic periclitate azi) sau fosile vii … vii, expuse, o replică la scară naturală a acestui pește ar putea continua povestea adaptării și supraviețuirii în lumea vertebratelor inferioare.

12 prim_filogenie lb rom

2500 euro. O sumă semnificativă pentru o secție cu multe priorități, dintr-o țară cu multe priorități. Astfel că am găsit particularitățile morfometrice comparative efectuate pe specimene din cele două specii de Latimeria sp încă existente, publicate de către directorul acvariului din Fukushima/Japonia, d-l Yoshitaka Abe (și, de fapt, ideea expunerii acestei specii s-a consolidat atunci când am urmărit solidaritatea umană și profesională cu personalul acvariului din Fukushima, greu încercat în urma cutremurului din 2011 din Tara-Soarelui-Rasare). Și s-a purces la excecuție. O încercare timidă cu un mesaj deosebit.

12_2015-01-24 005 13_latimeria colorat 2015-02-03 006

Coelacanthul – ”peștele cu picioare”. Replică la scară naturală. Dimensiuni: 172 cm

 13 prim_2015-04-29 018

Replică a unei fosile de Undina penicillata (Munster), fam. Latimeriidae, Ord. Coelacanthiformes, descoperită în Solnhofen (Germania). Vârstă: Jurasic. Dimensiuni: 50 cm.

… și ceva albastru.

El are ochi albaștri (foto http://akvaforum.no/profile.cfm?id=11389&tab=3&image=13098).

14_peri blu eyes

Si atit, pentru a nu crea confuzie. Pentru ca nu, nu e nimic de împrumut.

O culoare de ochi, o reacție comportamentală. Un individ, o familie, un grup. O populație, o specie, un lac. Un padurar, un copac, o padure. Un râu, o microhidrocentrală. Un muzeu, un guvern, un proiect, o țară, o planetă etc.

Toate sunt acolo chiar dacă le cunoaștem, le observăm, le respectăm – sau nu. Apar și dispar. Un om nu le poate cuprinde cu ”privirea”. Dar poate încerca. Un grup poate reuși mai mult decât un individ.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Interviu cu prof. univ. dr. Iosif Viehmann – 31 august 2009

scris de Florentin Năsui

31 august 2009
Interviu cu prof. univ. dr. Iosif Viehmann, speolog, Universităţile “Babeş-Bolyai” şi „Bogdan Vodă” Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţe Economice, Managementul  Ocrotirii  Naturii.

– Ce impresie v-au lăsat „Cheile Tătarului” pe care le-aţi văzut recent? Dacă mai trăia Ceauşescu 3 ani, barajul de la Runcu era gata, iar parte din acest monument al naturii era sub apă. Parcă guvernele postdecembriste, în frunte cu actualul executiv, intenţionat au tot blocat finanţările la această imensă lucrare hidrotehnică…
– Peste tot în lume, strategiile guvernamentale au prioritate. Nu avem nici o şansă să protestăm. Să aşteptăm şi să vedem ce va face barajul.
– În urmă cu mulţi ani, pe cînd eraţi în anul II  de studenţie, aţi bătut la uşa lui  Emil Racoviţă, cu care aţi lucrat un an şi jumătate…

– În luna mai a acestui an, împreună cu prof. dr. Gabor Xantus de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi nepotul savantului Racoviţă, am făcut proiectul unui lung metraj despre viaţa şi opera lui Emil Racoviţă. Ne-am adresat guvernului. Primul-ministru  Boc ne trimite la ministrul Culturii, Toader Paleologu, pe care l-am abordat la Rohia, la comemorarea  lui Steinhardt, cu care eram bun prieten. Ne-am adresat şi Consiliului Naţional al Cinematografiei, unde s-au băgat sume importante de bani. Spre surprinderea noastră, banii s-au dat pentru un film despre aurolaci, unul despre locuitorii canalelor din Gara de Nord şi altul despre un orfelinat din Bucureşti. Filmul Racoviţă a ocupat locul 23! Am studiat viaţa şi opera marilor savanţi din România. Am ajuns la concluzia că am nevoie de 6 savanţi pentru a-l egala pe Emil Racoviţă, membru al Academiei Române, apoi  preşedinte al Academiei, senator, profesor universitar, director de institut şi fondator, explorator polar, laureat cu medalii de înalţi demnitari şi guverne din 3 ţări: Belgia, Franţa şi România. Nu România de azi, în care aurolacii sunt mai importanţi!

– La ce lucraţi în prezent?
– La 1 septembrie, cînd aniversez cei 84 de ani de viaţă,  vin la „Doina”, la Şugău,  unde mă simt ca în paradis şi unde voi sta o lună. Scriu o carte, „Peştera, de la Platon, la  Emil Racoviţă”.
– Acolo, la Şugău, unde este şi sediul Asociaţiei „Valea Verde”, v-am ascultat cu plăcere prelegerile dumneavoastră  din ultimii ani.
– De 7 ani, de cînd colaborez cu sighetenii din Asociaţia „Valea Verde” o singură dată am primit ”Graiul Maramureşului” în care s-a scris despre noi.  Şi Ionică Mariş şi Peter Lengyel, băieţi de excepţie, de altfel, au tot uitat de mine. Oricum mă bucur că prin ceea ce se scrie despre noi, întăriţi legătura dintre Sighet şi Cluj.
– Iată-vă din nou la Sighet.
– De cîte ori vin în Sighet, simt cum Clubul Rotary fermentează. La fel şi Asociaţia Valea Verde, prin  Doina Balazs şi cei doi  de care am amintit. Parcă şi oraşul este mai înnobilat decît ultima dată cînd am fost la Sighet. Şi Casa Iurca de Călineşti, a acestui ambasador al folclorului şi tradiţiei populare maramureşene, Dan Iurca, m-a impresionat nu numai prin arhitectură şi mobilier, dar şi   prin ansamblul folcloric de cîntece şi dansuri pe care l-a înfiinţat. Această căldură, acest spirit, acest autentic patriotism de a aminti ce-i  mai frumos la ţăran, e o raritate.
– Cu  cine aţi venit la poalele Solovanului?
– Am venit cu profesorul Ioan Coroiu, catedra de Zoologie, cu un student care lucrează la o teză de licenţă despre fluturi. Aici l-am întîlnit pe colegul Ionică Mariş,  un  farmacist, un biolog autentic, un răzvrătit, controversat, nemulţumit, care dă din aripi ca un adevărat fluture, pe Peter Lengyel, care mai are puţin  pînă să-şi cîştige la Iaşi teza de doctorat, un tînăr foarte bine pregătit, care poate conversa cu orice universitar, doctor sau academician în domeniul biologiei. Toată viaţa a cumpărat cărţi, a citit, a călătorit, a fotografiat. Iorga spunea că o călătorie poate să fie o facultate în plus. Fără acest rebel instruit, viaţa biologică a Sighetului ar fi un trandafir ofilit. Prin aceste contacte pe care le avem periodic la Sighet, ajutăm natura, ajutăm pămîntul de sub picioarele noastre.
– Ştiu că sunteţi îndrăgostit nu numai de natură, dar şi de muzică. Există o legătură între ele?
– Am impresia că e o legătură permanentă şi ele două au un trunchi comun. Unde este iubitorul de muzică, să nu plîngă cînd vede Peştera Urşilor! Unde este iubitorul gheţarului de la Scărişoara, care nu-i sensibil la ecoul tulnicului din Ţara Moţilor, să asculte tulnicul  în Sala Mare de pe blocul  de gheaţă din Scărişoara! Natura şi   Muzica sunt două stele  pe care omul le coboară de pe cer şi se bucură de ele pînă la moarte. De cînd mă ştiu le iubesc pe amîndouă. Cea mai mare dragoste a mea este miracolul acesta!
– Domnule Profesor, La Mulţi Ani!
Florentin NĂSUI

Sursa: Graiul.ro

31 august 2009

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Vocea Rațiunii

Acum când propaganda celor implicați în crima cu premeditare de pe Râul Alb s-a extins de la nivel comunal la nivel județean, cred că trebuie să ne aplecăm urechea la vocea rațiunii, care se aude din toate colțurile lumii. Mi-e greu să-mi închipui cum cineva care nu are interese obscure ar putea să nu o audă. Nu cred că într-o democrație poți să te faci că nu auzi când 105 mii de oameni îți cer ceva ce trebuie să faci fără să-ți ceară nimeni. Când am postat petiția pentru salvarea Râului Alb nu mi-am închipuit că mă vor impresiona comentarii la ea și nici că un râu mic poate aduna atâta solidaritate. Sau că la mii  și mii de români le pasă că-și pierd natura, doar că nu știu că deciziile de mediu trebuie luate cu consultarea lor (cum nu s-a întâmplat în acest caz APM-ul ținând proiectul secret când l-a avizat în 2013) sau ceva îi oprește să ceară cu vehemență aplicarea legislației în acest sens. Poate m-am lovit prea mult de impostorii din sistem, sau de rezultatul ”muncii” lor. Cum lista este gigantică și este greu de parcurs, am adunat aici niște comentarii, fără să am pretenția că am făcut alegerea perfectă. Voi lăsa doar inițialele semnatarilor și voi comenta foarte puțin, unde chiar găsesc necesar:

R.C. ”sa opreasca tot din toata tara incepand.de la taierea padurilor.pina la constructia de hidrocentrale.ne-au furat destul nu mai suportam.”

P.C. ”Natura curată și nealterată valorează mai mult decât kilowații obținuți prin tulburarea mirificelor locuri, rămase încă neatinse.”

M.P. ”Să sperăm că putem schimba ceva, pentru că locurile arată dezolant după construirea unei microcentrale, nu se iau măsuri pentru a readuce lucrurile cât mai aproape de cum au fost, rămâne doar un peisaj trist, cu resturi de materiale, cu gropi, copaci scoși din rădăcină.”

S.D. ”I am from Romania and it is sad to see how nature has been transformed into a commodity for the big corporations to destroy.”

A.C. ”Daca vor sa faca bani din aceasta bucata din geografia Romaniei este mai usor sa o faca o atractie turistica unde sa se respecte mediul si vietuitoarele din acea zona. Este usor sa distrugi, este mai greu sa vii cu o solutie care sa protejeze comorile tarii tale si care sa aduca si un profit continuu.”

M.A.S. ”Această hăcuire în masă a râurilor României mascată în energie verde este abominabilă și trebuie să fie oprită.”

V.F. ”Macar acum blocati ce se mai poate din isteria distrugerilor din natura!”

N.d.  ”haideti locuitori ai comunei sa protestati”

A.V.  ”Ma doare sufletul pentru tara mea! Avem o frumusete de tara si ne batem joc de ea. Banii ne-au luat mintile! As dori ca cei prinsi taind padurile sau distrugand sa primeasca cea mai aspra pedeapsa.”

M.-M.P. ”Avem destula energie electrica din eoliene si celule solare ca sa mai dinamitam muntii pentru hidrocentrale!”

H.H. ”MHC-urile in ariile naturale protejate sunt o crima ecologica, comisa cu complicitatea autoritatilor!”

C.B. ”Locuiesc nu foarte departe de Râul Alb … Valea e o minunăție!”

S.F. ”Regret ca a fost abrogata pedeapsa capitala. Este singura pedeapsa indestulatoare pentru taietorii de paduri si pentru distrugatorii de cursuri de apa.”

L.B. ”Sustin eliminarea microhidrocentralelor de pe raurile carpatine”

P.M. ”Nu lasati frumusetea aceasta sa fie schilodita… ”

P.M.N. ”Vreau sa evoluam ca natiune si sa incepem sa ne protejam mediul inconjurator!”

N.d. ”the last undisturbed river sounds enough if you ask me… ”

J.G. ”Once this is destroyed, we cannot get it back! ”

E.R. ”Doresc ca acest rau sa fie intact, fara nici o micro hidrocentrala

O.C. ”Help to save this beautiful area of Romania and Europe, unique, still wild, clean, full of history and traditions! ”

C.-V.R. ”Although I have been a witness to several such constructions in different part of the Romanian Carpathians, I have not signed any petitions. In this case, I find it outrageous to know that a valley preserved by reduced human activity at the edge of the Retezat National Park, bearing an immeasurable beauty, will be forever scared. I sign this petition in complete disagreement towards the projects which involve any non-environmentally friendly human activity in this region.”

C.M. ”The river Raul Alb is protected by Natura 2000 and environmental law. Not upholding the law obviously flies in the face of creating the laws in the first place. It also sends a very seriously flawed message to developers that there are ways around the law, and at the same time weakens the faith in law of the general pubic This river is „protected.” Why then were certificates issued? Seems counterproductive. Regards and thank you for time. Happy Natura 2000 day on May 21. ”

A.S. ”Ar trebui bagati la inchisoare toti cei care au aprobat proiectul.”

C.F. ”Avem nevoie de astfel de locuri, natura nu se poate apara si nu-i vom putea intoarce niciodata darurile pe care ni le ofera. Actiunile noastre sunt ireversibile! Aici e viitorul nostru si al copiilor copiilor nostri! ”

V.E.T. ”I don’t want lo loose what is really natural and genuine in my homeland. Not enymore.”

S.F. ”o beautiful and wild are Retezat Mountains! Please keep them like this, so my kids may get to know them unaltered, as I did when I was 16 !”

N.d. ”This is life. Aren’t we all fighting for life? Why fight now against it?”

V.I. ”People, let’s try and not destroy/disturb the few remaining natural ecosystems in Romania! There are many alternative energy resources available, more sustainable-friendly.”

J.C. ”Please allow this beautiful river to flow and add to the beauty of the area.”

H.A. ”Please save this river and do not let corrupt people destroy the last remaining river Raul Alb and the valley. Ceausescu destroyed so much of Romania for the love of money. Please do not continue his reign of destruction of all that is truly beautiful. Tourism in Romania will increase to see such beauty in Europe. This way everyone can benefit, instead of destruction of this natural treasure. I hope and pray that this situation will be dealt with honour.”

S.Y. ”What a treasure for future generations you have in that last undistrubed river! Please don’t throw it away!”

D.-J.P.G. ”Please undo and investigate these ”administrative mistakes”, put construction on hold and protect this beautiful area and it’s wildlife.”

B.W. ”Please protect the last undisturbed river in Romanian Carpathians. This beautiful landscape has been untouched by human greed so far and it should be kept that way.”

L.M. ”Do not destroy the beauty of nature ! You can’t be against so many population who are signing here … ”

L.H. ”I am shocked to learn that there is only one river in the Romanian Carpathians that remains undisturbed. For the love of Nature and everything sacred on our planet, please protect it from human meddling!”

U.J.  ”for a better world…..take responsability, don’t run away from it…the earth doesn’tbelong to us only”

F.R. ”Please spare this river from destruction. There are many new technologies appearing which can provide electrical power to individual households without the need for such destruction. Perhaps your government can demand their release by the US led corporations who have suppressed them.”

N.d. ” Hydro power will be replaced one day, but a river and it’s creatures once lost, are irreplaceable. Don’t destroy your streams to provide luxuries for people already living in comfort. Keep people in the countryside to look after its reslources instead of attracting them to cities that will become feedlots for humans, using imported resources and further impoverishing their rural areas.”

R.G. ”The world is watching.”

E.D. ”Il reste trop peu de lieux sauvages pour poursuivre les impacts négatifs de l’Homme sur ces derniers. Au contraire, il faut rendre à la nature des lieux dégénérés par l’Homme.”

M.G. ”We have to leave some rivers undisturbed!”

F.S. ”Let the rivers run free”

M.M. ”Retezat Mountains are pure gold for Romanian tourism! Do not destroy what is pure and unique. ”

V.A. ” Making this area a nature reserve is more appropriate.”

După cum reiese și din comentariul de mai sus, este foarte greu de închipuit în lumea civilizată că o rezervație poate fi rezervație doar pe hârtie. Cum este la noi, unde intră cu buldozerele în rezervații și nici cei plătiți pentru asta nu intervin, ci refuză ostentativ.

D.A.  ”It is duty on us all to preserve Nature, but that duty gets more sacred as Officers of Government: Madam, it’s on you and highest Leader in Government to save this last undisturbed River!”

L.A. ”This river has been inspiration for Artists & musicians over the centuries, it’s pristine quality is unique, please don’t let bribes, corruption, criminal activity, greed, get in the way of preserving this river for the whole PLANET Earth. I am in Australia, but I can appreciate this beautiful countryside. SAVE IT PLEASE”

H.C. ”Fresh water will soon be scarce. Please save a dying environment. Save this river Raul Alb and the wondrous nature surrounding it.”

A.I. ”I went to the Retezat national park last year. Spectacular indeed. There is already a dam there. How many more dams do the corporations want? Portile de Fier, the hydropower plant on the Danube, built by the government in the 80’s, is already in foreign corporate hands, along with the other hydropower generating plants. The locals now buy their power, at higher prices, from a foreign corporation on their own land. I think, by now, all the hydropower generated in Romania is in the hands of corporations, not the state. The politicians are just actors on behalf of these corporations. It would be a shame to further damage such a beautiful part of the world, in order to have more electricity to sell for some corporations. Flood the anthropological record, the fossils, the human historical record of this part of the world, etc. Politicians, grow a spine and protect this part of the world. No more bogus restitutions to families who had the land from exploitative feudal times, no more industrial development, just let nature be nature. Western Europe does not have the wilderness Romania has, which does not seem to be appreciated enough by its politicians.”

E.H. ” Development of natural areas to benefit consumption by way of the destruction of the natural environment is rarely as productive as the use of the conservation area for tourism, filtering and replenishment of the air, protection and nurturing of plant and animal life, and production of water based food stuffs. Please do not give up this area of pristine beauty .”

M.S. ”We are fast losing our environments worldwide and what will we have left, concrete and desert. Please do not allow this beautiful habitat to go the same way.”

  1. K. ”I hope it attains United Nations world heritage status.”

Este într-un parc inclus în rețeaua globală, ar trebui să se respecte recomandările UNESCO, dacă n-ar fi lupii paznici la oi…

  1. A. ”We don’t need any more hydro plants, we need to preserve the bit of nature we still have left for our children to inherit.”

L.M. ”Please do all you can to keep this beautiful river pristine – for the sake of the animal life, and for the natural beauty of the environment there. Please seriously consider another source of power.”

Cine nu cunoaște situația de la noi și nu este familiarizat cu corupția sistemică nu-și poate închipui că de fapt noi avem exces de energie electrică dar continuăm să distrugem ultimele bucățele de râuri montane.

  1. B. ”one small river that holds so much life and history….it is essential to protect areas, no matter where, for the future of the earth”
  2. E. ”Why is this important ? To find out, just visit Uzbekistan and see what happens when rivers are messed up.”

K.P. ”There is more value in leaving some things untouched, than using up every bit of land. Please keep this river untouched for future generations to see.”

J.T. ”Dear Minister Gavrilescu: The river Raul Alb in the Carpathians needs your commitment for its future preservation and protection. Can we count on your help?”

J.S. ”You are so lucky to have a pristine river, please look after it and protect it. Thank you.”

T.L. ”River is the blood vein of the earth, it needs to be protected at all cost…”

T.H. ”Once destroyed the rivers can never return to its natural state, look for alternatives to destruction and find more exciting and caring ways to protect the environment and provide power.”

S.M. ”Please save this river. Worldwide we have lost so many beautiful places, rich in wildlife, to the modern world. We cannot go on destroying these precious environments. Please don’t let it happen this time.”

I.G. ”Can you not see what a terrible devastation will be caused if you allow this destruction to happen. Once you have permitted this there is no way the harm can be undone. Too much suffering has been caused by greedy ruthless industrial activity. Don’t let it happen to this beautiful place.”

K.H. ”I hope that this river is saved as a national heritage and not exploited. ”

A.Z. ”Nature is for every country and for all the world the biggest value, once destroyed, often with no possibility to turn back to the initial status. Please consider it and protect it for your countryand future generations.”

J.M. ”This river is important for the whole Europe, not solely for Romania. The valley of this small river holds a huge natural heritage.”

J.&S. S. ”SIR, WE VISIT BEAUTIFUL ROMANIA FOR 3 WEEKS EVERY SUMMER. FOR US, IT IS VERY IMPORTANT THAT „WILD ROMANIA” REMAINS THIS WAY. FOR THE DIGNITY OF YOUR NATION, PLEASE STOP ALL PLANS TO DISTURB THE RAUL ALB RIVER. PLEASE DO MORE TO PROTECT THE NATURAL BEAUTY OF ROMANIA. WE CARE! THANK YOU KINDLY.”

  1. L. ”You would think that cases such as this would be a thing of the past. Everything left is special and needs to be protected so that it can flourish once again.”

T.H. ”Please do the responsible and respectable thing and protect this remaining wild corner of Europe. Stop this irreversible act of destruction before it is too late! Serve the wishes of the people and the environment, and NOT big business!”

P.S.  ”We have few pristine areas in Europe Do not spoil another I visited the Carpathians years ago So breath-taking and magical Please leave this beautiful river as nature intended”

S.D. ”Please don’t make the mistake that so many other countries have made. We have so few wild rivers left in the world. I hope you have the courage and determination to be proud of the one you have and to protect it.”

L.G. ”The world needs help now more than any other time in history. Please save this undisturbed river for future generations or they just have a wasteland and your grand-children may also face extinction like so many animals are in a world of progress. The profits are short term, Please have more intelligence and vision in the way you treat nature.”

J.M. ”you must put landscape above money – when it’s gone it’s gone … ”

A.F. ”Has a full biodiversity audit been done? Have alternatives been considered? If it is within a Natura 2000 site then that should take precedence over the need for hydro power in any case.”

D.B. ”There are better ways to seek the energy you need in the modern world”

J.W. ”Save this River why destroy the only area where protected species can still survive. No to any more Hydropower.”

  1. R. ”save this amazing river!”
  2. M. ”Stop this appalling nonsense now!”
  3. M. ”As a Romanian citizen I can’t just stand aside and watch the few green areas we have left getting destroyed for profit. We, the citizens, have the right to oppose such acts that are against the country’s welfare!”

A.B. ”Undisturbed rivers can teach us so much about how nature works when left uncompromised. Please preserve this part of your heritage for future generations.Thank you.”

A.H. ”Please do not spoil this beautiful river as has happened with all the other rivers once they are used for hydropower!”

L.B. ”The mountains and rivers of the Romanian Carpathians are treasures to be preserved and protected as important parts of the natural heritage of Romania.”

C.C. ”Please save the last U disturbed river in the Romanian Carpathians. It is home to many species of fish, birds and animals. There has been enough environmental damage to other rivers by so called progress.”

N.W. ”Preservation of undisturbed natural landscape has a value of its own that would seem to outweigh advantages of power development”

N.d. ”Please consider very carefully Minister for Environment, that the long-term cost is not positive if illegal constructions are allowed to proceed, because of this last undisturbed and VERY IMPORTANT beautiful River in Romania’s Carpathians.”

K.P. ”Do the right and noble thing!”

N.G. ”please think of this wonderful heritage which belongs not just to Romania but to all of us worldwide! Issuing green certificates is a contradiction of all that a national park stands for.”

D.S. ”Please leave the Raul Alb River in its natural state, free from industrial use and pollution. As human beings, we shouldn’t have the right to destroy our natural heritage.”

M.M. ”energy can be generated from wind and sun. Dams for hydro schemes cause far too much damage and loss of habitat and should not be built at this critical time for the health of our globe.”

L.B. ”I visited this area decades ago. It was beautiful. Please act now to keep it that way: save the river and stop illegal construction.”

D.G. ”We will be travelling in Romania in May and plan to go visit this valley. These areas are disappearing forever!”

T.M. ”Please preserve this river, which is one of the last remaining truly wild places in Europe. It is our heritage and cannot be squandered on an industrial development, even if it is a renewable energy initiative.”

A.M. ”Please save this river – it should be part of World Heritage. There won’t be any others.”

L.R. ”If this river bed came from mountains, it will be filled with nutrients important for wildlife and humans alike. Do not pollute this river or disturb it’s flow as you will destroy the ecology of the river.”

I.R. ”Parcul Retezat este un monument national de care nu au voie sa-si bata joc functionarii corupti ai Romaniei. Natura trebuie pastrata in starea ei nealterata, fireasca, frumoasa.”

  1. R. ”Please leave this one last river as natural…future generations will NEVER know how beautiful the world was when it has been destroyed forever.”

S.C. ”Hydro plants destroy ecosystems as we have learned in Canada. Keep yours and look for alternative energy sources, and more energy efficient homes and office buildings.”

P.R. ”Minister Gavrilescu, as environment minister I ask you to consider both your country ecosystem and the state of the world and stop the construction that will destroy the river Raul Alb. We must protect every natural species of plant and animal on our planet so we can maintain a viable biodiversity for the future human populations. Do not be swayed by profit motivated companies who claim there are ‘econonomic’ benefits from this development. There is NO benefit, of any sort, from destroying our planet earth.”

G.B. ”Seriously….In my lifetime, I have witnessed the deliberate and the ignorant destruction of the majority of the things around the globe that have a existence with a purpose. When younger I was told that if we pushed past certain markers with pollution and species elimination. Our earth would deteriorate so rapidly in the following 25yrs life as we know or expect would not be retrievable within a scope of centuries… human population would be decimated, less than half of the worlds population would survive the constant onslaught of weather pattern so destructive it would level the biggest of cities in less than an hour. Last week we saw the giant vortex moving over the Pacific Islands, with wind speeds that were never recorded before. Islands were reduced to baron soil, the small numbers of locals will never see their island again. The South Pacific, my home ( Sydney ) shook with fear where would this monster go….from sattelite pics it was totally a fiction like monster created on a computer. We wish it was. Luckily things went right for my very populated city, this time. Surely world leaders can see what we can see, why are they continuing to allow the systematic destruction of beautiful necessary parts of their countries ecological balance. Bribes from large minerals companies, fears of being left behind economically and many other reasons. Though in their text you will never see concern for the very fragile river ecology that has been there for centuries. We must keep rivers like this pristine…. we need good clean drinking water. Already large dams are reporting their water polluted simply by air borne fine particals of pollutants settling on the water surface. We are destroying the ecological balances all around the world. This river and with the leadership of the Romanian Govt, they can work to restore vital areas throughout their country, perhaps rebuilding entire wetlands and encouraging the return of species that had long left. Please, this river has a very very high price on its head, from nature. We have to work together now as a global co-op of nations … No not NATO but a body that works to restore, not destroy. Thank you”

P.O. ”These types of areas are extremely valuable for your country and should be greatly protected. Undistrubed forests and rivers are the life blood of your and our environment.”

J.B. ”Have just visited your beautiful country; like my Tasmania it was nearly wrecked when the last wild river was to be dammed for hydro power. Fortunately, it was stopped after popular protest and now all are so thankful that it was.”

R.S.R. ”BASTA DE ASESINATOS,,MALTRATOS,,TORTURAS,,BASTA YA,,LEYES DURAS Y CASTIGOS DUROS,,MINIMO 65 AÑOS DE CARCEL A ESOS BASTARDOS,,ASI LES IRA EN ESTA VIDA,,POR UNA VOZ POR UNA VIDA DIGNA,,EH DICHO AMEN”

K.F. ”WE HAVE TO PROTECT THIS RIVER IT LOOKS SO PRISTINE”

M.M. ”I think every country deserves to have at least one pristine, undisturbed river. Romania, save your Raul Alb.”

G.R. ”You are so fortunate to still have such a beautiful environment. Please do not ruin it.”

J.W. ”Come on Romania: you’re part of EUROPE now, not the old Soviet bloc”

N.d. ”Water is human’s most precious resource. Without it we cannot survive. Protect your rivers. Keep them clean and when you have a chance to protect one from source to end, realize what a rare opportunity you have and do not let anything keep you from protecting it. Stop the two hydropower plants on the Raul Alb. Do it for yourselves. Do it for all future generations. Do it now.”

B.L. ”There is global support for natural reserves, and we’re watching to see if Romania also understands and supports the value of a diverse ecosystem over the short term profits for a very few that „develop” this wild watershed.”

D.R. ”Really Romania Really Romania! Don’t let your political greed destroy your environmental future. Wake up!”

G.R. ”When we of the the west think of Romania, images of your astonish mountain vistas are the predominant icon… With so much of the world being put under roads, dams, and infrastructure, there is so few places left for Nature to do her work. The future of Romania could benefit enormously from the tourism possibilities associated with Wildeness. Please compare New Zealand and Tasmania with Romania’s potential here.”

G.B. ”Having been to Romania I know how lovely these parts of the country are. Let us hope this virgin territory can be saved.”

N.P. ”My wife and I have enjoyed the greatest trip of our lives when we visited Romania. We enjoyed the people, the scenery, and the culture in which all were tied closely to an unchanged and undisturbed history. When my wife retires we intend if welcomed to spend significant dollars and time in Romania. The point I would like to make is that your undisturbed environment and your preserved history and culture is a valuable economy and can bring benefits to Romania.”

S.S.-M. ”Aren’t the dams you’ve got enough? Don’t destroy a pristine river just because you can! What natural beauty will you have left then? That region is known for being breathtakingly beautiful, not to mention rich in history. And that deserves to be preserved!”

P.V. ”Damming rivers to generate power is so third world …last generation. Once these things are put in place, they do so much damage that can’t be undone.”

M.V. ” „V-am lasat saraci si prosti, va regasesc saraci si prosti” Brancusi”

L.P. ”I am Canadian, but for for some reason I am in love with Romania! I have never been there (yet) but am saving money and vacation time to make my dream a reality. I want to see the raw, natural beauty of Romania, the forests and the trees, the wild animals and the mountains. Nothing is as sacred as these things that we cannot get back once we have destroyed them. Don’t destroy your beautiful country – you can never take that back.”

A.L. ”Dear Minister – if you truly care about your country then you will prevent turning its unique biological heritage into economic wasteland!”

M.H. ”It should never come down to the last of anything, before we take notice. However, not protecting the last undisturbed river in the Romanian Carpathians would be a crime against humanity.”

N.Y. ”Unfortunately, I can’t visit your beautiful country right now, but I hope you will keep the last remaining river in the Carpathians undisturbed. Don’t repeat the big mistakes made in North America in destroying rivers for hydro projects. Once a river is destroyed, it will never come back.Leave it for your future generations to enjoy.”

T.A.  ”It’s really sad what the romanian government is doing to our country! Let’s try to stop them before it’s too late!”

P.B. ”I spent 10 years working as a Team Leader in Romania (MUDP II, Phare 2000 and Phare 2006) and I visited a few times the Retezat mountains. It is an amazing beauty and you should preserve it without any doubt.”

S.S. ”Please do not destroy this habitat. The planet survival depends on preserving important rivers. This river is important for the whole Europe, not solely for Romania.”

M.W. ”The natural health of a River is essential for the sustainability of watershed ecosystems and all the wildlife that depends on its water for life.”

N.M. ”Administrative mistakes, yeah, right! It’s been their plan all along and to H with destruction. Think past the lining of your pockets and do the right thing, stop the hydropower plants and respect environmental law for a change.”

M.C. ”To Gabriela Gavrilescu, All around the world, people would like to know that the natural environment of this catchment is safe, particularly with its otters and other animals running free is safe. Not another hydro project please. The world is watching. MAC-Australia”

P.A. ”Please keep this treasure.. a living museum, alive. ”

S.B. ”I will be visiting Romania this year. Please protect your beautiful natural heritage!”

F.B. ”Why not re-institute the national park instead of destroying the last remaining natural terrain?”

La noi parcurile naționale, naturale etc. sunt doar forme fără fond. Semnatara nici nu și-a putut închipui că Retezatul măcelărit are în continuare statutul de parc național. Ce s-a întâmplat și se întâmplă acolo și în celelalte parcuri naționale este incompatibil cu statutul de parc național. Noi doar am importat niște denumiri, pe care le-am golit de conținut.

K.H. ”power is not as environmentally sound as it is made out to be. Ecosystems are precious and irreplaceable. The flooding and river blocking/diversion that results from hydroelectric projects is not a step forward.”

M.H. ”NATURE IS NOT A SELF SERVICE OUTLET FOR IGNORANT EGOTISTIC PEOPLE!!! ”

L.P. ”Protect the Raul Alb River now. It would be scandalous if this river and ecosystem were destroyed. In fact, it should be declared a National Heritage Site.”

Z.B. ”A series of „administrative mistakes” is the metaphor for bribery. Karma.”

D.H. ”When I was a child, I used to drink the water of such rivers. Everywhere in our mountains. The sweetest water in the world. Today… I did not even know such a river still exist. It is like a miracle. And, like a curse, the „masters” of the rivers are either stupid / incompetent , or corrupt.”

O.K. ”Rivers are life. They are the blood of the earth. Think.”

N.d. ”I’d rather read my book with candlelight, cook on wood fire and have cold water to wash up than to keep on destroying nature to produce energy that only profit a few greedy people.”

J.R. ”România is a beautifull country and has a lot of nature that in other parts of Europe is gone. I know the country because I come every year at least one time at my friends there. Please don’t do this to your river only for the short vieuw! Nature has a reason, it helps us to survive!”

C.T. ”Really… you really want to take a trip down this path. Remember… when some things are gone, there is no bringing them back.”

T.L. ”I am visiting Romania every year for trekking and hiking in the beautiful mountains and countryside, which I regard as the best in Europe. Please leave the Retezat river ecosystem intact!”

K.R. ”Ms Gavrilescu how can you let this ecological disaster occur? This treasure is not replacable alternative souces of power are. It’s up to you, the public are looking to you to PLEASE prevent this from happening!”

D.C. ”Please do not destroy the beautiful and pristine scenery and the last undisturbed river in the Carpathian Mountains which must bring income from the tourists who come to see this beautiful area of Romania. Thank you.”

P.S. ”If the illegal constructions on Raul Alb proceed it demonstrates clearly total irresponsibility of those with authority. Being in a Natura 2000 site and being the only remaining undisturbed river in the country should make it untouchable by ‘development’. Being a refuge for many populations of protected wildlife species should reinforce the non- touchable status of the river. Anyone with a sense of resonsiblity for the environment, which ministers are supposed to have, would put a stop to any chance of the hydropower or other development work progressing.”

P.D. ”Romania is part of the EU;their are EU directives that should be obeyed that protect. Romania should obey environmental law or leave the EU”

N.d. ”All over the world the value of undisturbed waterways is recognized and rivers are changed from canals and channels back to their former natural ways -as far as possible – to heal them and the environment – as far as possible – and ensure a healthy future for all creatures in and out of the water, including us, mankind. Only: protecting rivers from the beginning is much cheaper, and it saves so much trouble! Therefore it is wise to SAVE THE LAST (!!!) UNDISTURBED RIVER in the Romanian Carpathians. ”

J.S. ”As a country, you should be ashamed that you are considering losing such a beautiful area to construction. Wake up. Preserve your wildlife for future generations”

C.B. ”What a beautifull river! I hope we can save it. In Portugal we can’t save the last undisturbed river, Sabor… ”

J.H. ”If the minister for environment, waters and forests has any knowledge of conservation and the vital importance of protecting the last bastions of natural wilderness and pristine river systems in Romania from the threat of any destruction by construction, he would be doing his job and fulfilling his obligations. There should be no question that this river and all the ecosystems that rely on it will be protected in perpetuity, not only for the beauty of this Romanian natural heritage , but for the good of the planet, which desperately needs every healthy forest, river and wilderness area that remains untouched, if it is to survive. Humans continue to destroy the natural environment with greed and ignorance of the irreversible devastation caused at their peril.”

S.G. ”Rivers are today the true treasures of any country in the world. Clean water and a pristine nature are the assets of the 21st century. Hydropower projects are outdated and have shown to increase greenhouse gases. Real progress means to go for sun and wind energy and other renewables. Please do the right thing and protect the Raul Alb!”

L.H. ”Attorney think of your children and how they will come to hate those who have stolen their future by their blindness in not protecting nature ACT NOW TO SAVE THE RIVER !”

M.P. ”Knowing the beautiful Retezat Mountains it´s unbelievible to understand what´s going on there.It´s absolutly necessary to leave the Raul Alb untouched .This area is worth to be protected.”

N.d. ”Vandalizing such a pristine area, is indeed a crime against nature.”

C.M.The Earth is fast running out of beautiful untouched areas like the Raul Alb river. Save your river like we saved our Franklin river in Tasmania.”

K.M. ”It would be great if there were some places left untouched by people just wanting to get more money! This is a ridiculous scheme and it would be much better to protect the species in the area than have hydropower plants!!”

Nu am tradus comentariile pentru că la orice traducere se pierde din mesaj.

Sper ca măcar un procent infim dintre cei care iau decizii de mediu nocive în această țară să citească mesajele absolut pertinente de mai sus și să-și corecteze măcar cu 1% deciziile. Cred ca este un ”obiectiv” realist. Dar mai eficient ar fi ca cei care nu iau decizii nocive de mediu ci suferă de pe urma lor să devină cetățeni activi. Dacă din 20 de milioane măcar unul din o mie am lupta pentru patrimoniul natural am putea salva enorm.

Calin Dejeu

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Viața Intelectuală cu Naturalul

https://peterlengyel.wordpress.com/2015/03/26/viata-intelectuala-cu-naturalul/

Ecologia și ecologismul reprezintă sensul vieții intelectuale umane pentru o parte infinitezimală a vietăților de pe această Planetă… oameni pentru care existența de hominid poate să fie trăită mai rezonabil având o preocupare zilnică în domeniul cunoașterii, înțelegerii și protecției fenomenului vieții. Dacă un ecolog sau ecologist manifestă creativitate intelectuală semnificativă pe parcursul existenței lui… este posibil să apară efecte societale. Oricum, ușor se poate percepe dacă o imagine, un text, o carte, un film a fost făcut cu suflet sau este un simplu “livrabil” din careva mizerabil proiect. Se poate spera creșterea atractivității ecologiei și ecologismului, odată cu mizerabilizarea societății postmoderne: un asemenea mod de existență poate produce atașamentul față de domeniul care să aibă capacitatea de a atrage intelectul și a da satisfacție… totodată fiind un subiect vital pentru civilizație. Relevanța acestei cunoașteri este vitală pentru specia umană… iar efectele dezvoltării domeniului sunt extinse asupra întregii biosfere și ecosfere. Cum este și cum putea să fie acest tip de activitate intelectuală în peisajul societal de pe la noi? Care sunt principalele considerente teoretice și practice pentru o viață umană creativă în domeniul ecologismului și ecologiei? Cum se derulează procesul respectiv la modul concret, care sunt factorii limitativi din domeniu? Cum se poate exista uman din această activitate? Oare?

Mă întrebam în sinea mea, cum poate avea creativitate intelectuală în domeniul ecologiei/ ecologismului oricare om care trăiește în societatea actuală? Dacă se zbate cu diferitele proiecte ultrabirocratice deja are o mare problemă: lipsa de timp și de energie. Dacă nu are liniștea care îi este necesară, un stil de viață cu o oarecare siguranță și predictibilitate pe termen cât de cât rezonabil… cum poate el să fie realmente preocupat de subiectele care contează? Îmi aduc aminte de Einstein când afirma că locul bun pentru un fizician teoretician este să fie paznic la un far pe malul mării. Cred că ar putea să fie un loc bun și pentru un biolog preocupat de fenomenul viului în amploarea acestuia (adică nu mă refer la careva specializat pe studierea copepodelor sau ciripedelor). Ce frumos ar putea să fie un loc unde nu sună telefonul la care trebuie să răspunzi, un loc fără prea multe obligații societale, dar unde ai ceva de mâncare și liniște. Ceva fără deadline-uri care se apropie, fără raportul intermediar. În principiu, astfel de locuri de paznici de faruri puteau să fie finanțate dacă se dorea pe bune progresul domeniului ecologismului și al științelor ecologice… dar din păcate finanțatorii doreau uriașe roabe de rapoarte. Roaba lui dumnezeu și robul lui dumnezeu plin de cacao. Acum le au pe toate. Milioane de ore de muncă intelectuală pierdute fără nici un sens.

Dacă „finanțarea mediului” însemna a alege 100 de oameni cu potențial intelectual adecvat și interesați pe bune de domeniul ecologiei/ ecologismului, susținerea lor cu un fel de “rentă viageră” pe câte 5 ani și evaluarea rezultatelor fiecăruia la un asemenea interval… cred că se putea ajunge la un fel de minune. În liniște, fără stres și circ, fiecare putea să arate ce poate face creierul lui. Îți poți imagina cam ce puteau produce aceste 100 de creiere geniale pe parcursul a 25 de ani? Și culmea, nu costa aproape nimic, în comparație cu jaful “Fondurilor de Mediu” derulat pe deceniile trecute… în care miliarde de euro “de mediu” au fost sifonate prin tot felul de firme de consultanță și proiecte care mai de care mai inexistente. Dacă alocai doar 1 milion de euro pe an, fiecare dintre cei 100 de gânditori ecologi/ecologiști primea câte 10.000 de euro pe an – putea să fie om și să lucreze cu dăruire; finanțarea era deci de 5 milioane de euro pe câte o etapă de 5 ani… adică mult mai puțin decât dispare în neant la oricare jaf de „proiect de mediu” camuflat la orice mizerabilă firmă apropiată de careva partid politic. Dar asta însemna să existe dorința să se facă ceva pe bune în domeniul ecologiei și ecologismului. Ceva pentru natură, pentru păduri și ape, ceva pentru specii și pentru sustenabilitate ecologică a societății umane. Adică, ceva ce nu se poate în țara asta.

Omul nu devine creativ cu nici un fel de forțare și obligație externă… chiar din contră, parcă orice presiune îi ia cheful de a face ceva OK. Când sufletul uman simte o presiune din exterior, o obligație, deja apare moartea pasiunii. Singura adevărată bază a creativității este iubirea sinceră a subiectului, implicarea fără rezerve în acel moment în a face ceva care are sens pentru intelectul-sufletul acelui om. Creativitatea fiind bazată pe libertate de gândire, ca orice libertate… nu poate să fie grăbită-forțat, ci se dezvoltă de la sine, cât poate, dacă poate. Nu poți scoate puiul de pasăre din ou la un deadline stabilit de tine: dacă nu a sosit momentul… scoți un cvasi-avorton lipsit de viabilitate. Omul creativ poate să primească niște condiții cât de cât rezonabile, pentru a exista, pentru a avea un mediu cât de cât propice pentru munca intelectuală… și apoi produce ce poate. Dacă poate. Pare că acest element a fost lăsat totalmente în afara cadrului în care au fost “gândite” diferite mecanisme de finanțare a sectorului neguvernamental de mediu sau a cercetării ecologice. Efectele se pot constata. Nu știu dacă este chiar dezastru, dar nici departe nu este.

Care poate să fie cauza unei astfel de mizerii? Crezi că între cei circa 20 de milioane de umanoizi care populează zona asta, chiar nu existau oameni capabili de a produce idei ecologice/ ecologiste în 25 de ani? Existau, există, dar voit ei au fost puși pe tușă. Ideile ecologilor/ ecologiștilor puteau să fie deranjante unui sistem mafiotizat care dorea să controleze totul – toate mecanismele statale și societale… și a reușit aproape total. Societatea a ajuns la cheremul mafiei statale. Nu era nevoie de comentarii. Mulți dintre cei mai geniali oameni din domeniul ecologiei/ ecologismului pe care îi cunosc în țara asta, nu ar face absolut niciodată aplicații de genul proiectelor depuse la careva finanțator. Pur și simplu, nu au stilul acesta de a se prostitua intelectual, completând în căsuțele prestabilite în formulare cum anume vor colabora cu homosexualii și cu alte grupuri marginalizate, cum vor face grupuri de lucru cu stakeholderii, câte femei vor implica în acțiune și ce va rezulta la final, totul programat pe graficul Gant și alte minunății birocratice de acest gen. Nici unul nu se expunea situațiilor jalnice în care vine de la finanțator ceva mucos care face pe șmecherul și “verifică activitatea” – pe care nu are nici un fel de capacitate intelectuală să o evalueze – dar geniul este la cheremul mizeriei respective și trebuie să zâmbească tâmp. Asta fiind realitatea, acest tip de om, adică cel care are/ avea cea mai mare capacitate intelectuală în domeniul ecologiei și ecologismului în țara asta, poate eventual să fie un fel de cârpă marginală în cadrul unor proiecte controlate de “băieții deștepți”, politruci de cea mai joasă speță care eventual au nevoie de un ciudat care să le facă poze cu ceva specii sau să scrie ceva text pentru niște rapoarte, pentru niște cărți din proiect care oricum nu vor fi publicate decât în 5 copii din care 4 se dau finanțatorului.

Mă întreba un prieten din sectorul civil când mai scriu ceva despre pădure și parcuri naționale? Bună întrebare. Habar nu am de răspuns. Cu toate că știu că mulți așteaptă să vadă continuarea. Un coleg din Rotary mă întreabă de ce nu am mai pus nimic pe blog 2 săptămâni. Poate din scârbă față de multe ce se întâmplă, din sictir, din sinceritate față de mine, poate din lipsă de timp pentru asta, poate din cauza unor probleme tehnice cu aparatura IT&C, poate din toate cauzele și din niciuna. Creativitatea nu este o muncă de salahor, când începi la 8 și robotești până la 4… pentru a fi în conformitate cu o tâmpenie birocratică numită “time sheet”. Mă uit la diferite produse ale ONG-urilor, create în diferite proiecte cu deadline-uri, în care trebuia să se ajungă la rezultate în timpul alocat. De ce îmi par atât de fade, atât de lipsite de sens, atât de neconvingătoare aproape toate? De ce sunt ele atât de jalnice, atât de pline de cretinisme, greșeli, aberații, neconcordanțe, lipsă de stil, lipsă de finețe, lipsă de vigurozitate? Cum poate ca până și cel care este interesat de domeniu să se uite cu atât de multă neîncredere la acestea… pot ele să convingă pe cineva care este indiferent sau are interese totalmente opuse protejării naturii? Creativitatea în acest domeniu, ca și în oricare altul, necesită atât de mult suflet pus în activitate, încât dacă nu există o astfel de investiție… poate să se producă doar mizerie. Cam cât de tare se simte pe orice producție intelectuală că a fost făcută pentru a bifa ceva rahat de proiect finanțat de te miri ce “fonduri structurale”? Are sigla UE în colț, are și sigla cu Guvernul României, totul reglementat la milimetru; în interior este cam mort, făcut de mulți și neasumat de nimeni, un fel de producție comună a unora care nu au simțit măcar o secundă un fel de paternitate asupra ideii… că așa trebuie să fie… ci așteptau să ia cei doi lei cu care sunt recompensați pentru a face figurație. Crunt.

Deși există variate probleme, totuși domeniul ecologiei și ecologismului este splendid în esența lui, și probabil că este singura fericire sustenabilă pentru un anumit fel de om. Hai să presupunem că te-ai decis și vrei să îți aloci viața pentru a face ecologie/ ecologism. Bună treabă. Dar deloc simplă. Cum se poate exista la un mod rezonabil din acest tip de activitate? Te poți baza în primul rând pe capacitatea intelectuală pe care o ai, combinat cu reducerea pretențiilor în perioadele când lucrurile nu sunt prea roze. Ca ecolog/ ecologist ai nevoie de o mare capacitate de adaptare la schimbare, la fluctuațiile previzibile și imprevizibile. Dacă ești atât de inteligent cum îți imaginezi, în principiu este destul de probabil să îți poți asigura supraviețuirea fără prea mare efort. Chiar dacă lucrurile ar merge prost, cred că soluția mai bună este nu abandonarea domeniului ci reducerea temporară sau pe termen lung a pretențiilor… în definitiv omul poate să trăiască destul de uman și cu resurse extrem de puține. Pentru a putea citi o carte bună, ai nevoie de pâine, margarină, gem, apă, lumină… dar cel mai important, ai nevoie de timp, de chef, de dorință. Dacă abandonezi un domeniu în care ai investit deja destul de mult, te poți întreba care ar fi acel nou domeniu în care ai putea produce mai multă performanță (inclusiv financiară…), și cam cu ce investiție de timp/ energie…? Așadar, cel mai probabil este benefic pe termen lung să rămâi în preajma ecologiei/ ecologismului, dacă ai ajuns cândva să decizi să te focalizezi în direcția respectivă. Îmi aduc aminte că au fost destul de consternați colegii de club odată când am afirmat că mi se pare mult mai demn să mori de foame… pe bune să mori de foame… decât să te angajezi la un loc de muncă distant de preocupările pe care le ai. Un tip de muncă de sclav, de salahor, de bronzat pe plantație, de șoarece de birou cu multe-multe dosare de pus în ordine pe rafturi… activitate de rutină care să producă aproape nimic pentru tine, cred că este o înjosire a spiritului uman mai mare decât acceptarea unor lipsuri. Când te gândești că trăiești o singură dată, nu prea poți pierde vremea cu ceva ce nu îți place să faci. În cazurile când nu există un fel de simbioză între munca depusă și plăcerea pe care ea o produce, apare doar frustrare, tensiune, mizerie… degradare. În schimb, dacă îți place ceea ce faci, poți accepta neajunsurile cu destul de mare destindere, nu te deranjează dacă muncești 10-12-14 ore pe zi, că este ceva ce îți produce din start satisfacție intelectuală. Iar dacă îți place activitatea respectivă și o faci cu dedicare ani de zile sau decenii, este destul de probabil să apară și rezultatele vizibile și spectaculoase eventual. Să ajungi cooptat în ceva structuri care au nevoie de expertiza pe care o ai, să primești invitații în multe locuri unde dealtfel nu îți puteai imagina că vei ajunge vreodată… să existe un oarecare respect față de tine șamd. În ceva domeniu mai complex, poți ajunge o personalitate unică, eventual să ai influență asupra subiectului, să ajungi un mare ecolog sau ecologist… dar deloc nu e sigur. Dacă îți place domeniul, merită să riști totul pentru asta – chiar dacă ai avea “doar” satisfacția produsă de respectiva activitate intelectuală.

Ecologie, ecologism. Ce frumos sună! Ce se poate face pentru a îți da o șansă? Care sunt oare factorii limitativi în activitatea asta? Nu mă refer la limitele impuse de capacitatea intelectuală pe care fiecare vietate umană o are. Mă pot întreba, care este oare varianta cea mai rezonabilă de a te preocupa la modul real și eficient de domeniul acesta? În principiu, pentru a face ceva cât de cât mai semnificativ, este nevoie de om genial cu timpul întreg alocat subiectului. Dacă mai ai și altceva de lucru, adică de ai un loc de muncă în care predai la facultate sau implementezi proiecte de variate feluri, sau ești consultant la nu știu care firmă sau organizație… este destul de improbabil să mai ai și timpul/ energia/ libertatea să faci ceva care să conteze. Și din hobby se pot produce niște rezultate, dar ele vor avea tendința să fie marginale, cel puțin în comparație cu cele potențial realizabile dacă nu pierdeai vremea cu alte mizerii de variate feluri – mai ales de obținere de resurse și cele birocratice. Pentru a avea chef să citești tratatele care contează, articolele scrise de cei adevărați, pentru a avea energia să gândești subiectele respective… fără grabă, fără obligații, ci așa… lin, lent, sincer, profund și până la capăt… iar apoi a formula opinii care să aducă ceva nou, un fel de viziune personală asupra unor subiecte complexe… pentru asta este nevoie de un stil de viață aparte. La modul cel mai sincer, greu îmi pot imagina să ajungă acasă cineva după 8-10 ore de muncă de orice gen și să deschidă o carte care are 980 de pagini despre subiecte de esență ale ecologiei sau ecologismului. Chiar dacă ar face asta, nu cred că ar ține mult, adică mulți ani de zile sau decenii. Pentru a putea face studii mai reprezentative, este nevoie de un om liber de obligațiile cotidiene… ceea ce mai greu se poate imagina în societatea actuală. În cazul în care prioritățile tale sunt afacerile, banii, munca din care trăiești, proiectele șamd… nu prea pare fezabil să poți avea șansa să îți formulezi măcar o părere coerentă despre ecologie și ecologism, pe la nivelele la care se discută azi astfel de subiecte în cercurile intelectuale de vârf, cele care au doar foarte foarte-foarte puțini reprezentanți. Pentru a te putea dedica ecologiei/ ecologismului, probabil ca și în alte domenii, trebuie să accepți multe neajunsuri, și inevitabil o retragere din freamătul vâltorilor societale, un fel de distanțare-voită. Desigur, trebuie să existe și o răsplată pentru asta, pentru toate sacrificiile… dar ea nu este de natură financiară, ci un fel de cunoaștere și înțelepciune care altfel nu se poate atinge. Vei înțelege niște aspecte ale realităților naturale pe care foarte puțini au ocazia să le perceapă. Poate nimeni nu le știe… Faptul că mai produce și ceva bani o astfel de activitate intelectuală este evident pe planul secund, cel mult. Pe prim plan, este faptul că existența de ecolog/ ecologist produce o viață intelectuală așa cum nu mulți o pot avea.

© dr. Peter Lengyel

PS. Poate că ar mai trebui puțin structurat textul acesta și puse niște poze… dar asta o să fie altădată.

PS2. Se mai poate citi pe blog și postarea cu titlul: Existență de biolog-savant în secolele 21-22

https://peterlengyel.wordpress.com/2013/09/18/existenta-de-biolog-savant-in-secolele-21-22/

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Viaţa la periferie

Nu ştiu de ce, dar parcurgând îngusta alee din anostul cartier sighetean, mă gândesc la un vers al unui poet român al secolului trecut, adoptat de Belgia, pe care-l parafrazez în tonul zilelor noastre: „Oraşul nostru astăzi mai gri e ca oricând”.

Merg pe lângă blocurile gri însoţit de un „mic” vagabond al zonei. „Aici stau. Şase ne înghesuim aici în fiecare zi” îmi spune pe nerăsuflate şi întinde arătătorul spre paralelipipedul construit din prefabricate prin anii ”75.
„Nu ştiu cine-i tata, nici nu mă-ntere, mama zice c-o fugit afară”. Ne mişcăm rapid, nimic nu pare anormal cu noi şi totuşi eu merg alături de un potenţial infractor. „Am furat de unde am putut. Mai am patru fraţi mai mici care mor de foame.”
„Mergi la şcoală?” îl întreb eu pe Adi, aşa, într-o doară.
„Unde dracu să mă duc? N-am cum, mama mă obligă să fac rost de bani şi de produse. Tătă ziua îs pe stradă.”
„Dar ea, nu face nimic?”… încerc eu.
„Mă bate, bea şi mă trimite la cerşit”. Râde zgomotos, strident. „Ce dracu să fac?… aş mere la muncă afară, da’ n-am numa 11 ani.”
Tac. N-am ce să-i spun. Mărim pasul ca s-ajungem la „coteţul” lor, aşa cum îi zice el. Ajungem la intrarea în blocul – ghetou pavoazat cu rufe semi-învineţite şi cu multe antene parabolice.
L-am lăsat în scara blocului, mi-a făcut un semn scurt de salut, a schimonosit un zâmbet politicos şi a fugit repede la „coteţ” ca să împartă darurile pe care i le-am oferit de sărbătorile ce ne determină să ne gândim, din când în când şi la cei sărmani. Fără să se obosească să-mi mai mulţumească Adi a dispărut în întunecimea blocului dărăpănat, muncitoresc, grăbindu-se probabil să-şi savureze darul.
Sunt câteva mii de sigheteni ce trăiesc în cartiere gri, pe care partidul tuturor egalilor le-a construit pentru masele largi de „noi” orăşeni, ţărani strămutaţi, rupţi din locurile lor tradiţionale, rurale. Aşa s-a înfăptuit revoluţia muncitorească a secolului trecut. Şi totuşi s-au construit nişte… coteţe, oamenii aveau un acoperiş desupra capului, curent electric ieftin, deşi se  „lua” destul de des, încălzire – în general prea ştiinţific raţionalizată – aproape gratis.
Ce câştig a adus democraţia pentru cohortele de anonimi oameni ai muncii? Asta-i democraţia?… ăsta-i preţul libertăţii „nelimitate”? O masă largă de săraci pe care nu-i preocupă decât bucata de pâine pentru supravieţuire?!…
„Dă-mi un leu, nenea!”… auzim destul de des pe străzile Sighetului vocile micilor cerşetori care uneori devin prea agresivi, în plin centru, unde şi arhitectura decolorată a fostului burg imperial expiră deznădejde.
„Poporul a decis”, ni se comunică sentinţa în alocuţiunile festiviste ale reprezentanţilor noştri duplicitari. Poporul n-a decis niciodată dar ne place pseudo – paradigma democraţiei. Cui îi pasă, în mod onest, de nenorociţii din blocurile gri – cu balcoane încărcate de lemne şi rufe semi-zdrenţuite agăţate la uscat – ce înjură viaţa, sunt violenţi şi perfizi de la vârste fragede.
Cu ce i-am putea „ademeni” spre o viaţă normală, decentă?
Libertate, egalitate, EDUCAŢIE!… poate aşa s-ar putea schimba mentalitatea maselor. Există doar mult râvnita libertate, dar ce face Adi din „blocul ţiganilor” cu ea?
Azi, cu câteva zile înainte de Paşte, i-am dăruit un pachet cu produse alimentare; ne amintim doar de sărbători de cei săraci şi oropsiţi, facem un gest fugitiv şi ne întoarcem la propriile griji. Cât de puţin oferim!… Băiatul de 11 ani, şi sunt mulţi ca şi Adi, iubeşte libertatea nemăsurată, o drăcuieşte satisfăcut şi-şi doreşte să plece de aici, din Sighet, din ţară. Nu ştie şi nici nu-l interesează care este capitala acestei ţări. Unde doreşte să plece? Acolo unde marile aglomerări urbane, pot camufla şmecherii şi parveniţii ce-şi găsesc teren pentru tupeul lor nemăsurat.
De Sărbători îi amăgim cu câte un pachet cu alimente, cu „bunătăţi” şi-i uităm în continuare alte câteva luni, deşi ne place să ne considerăm creştini mărinimoşi. Da, asta-i rutina de sărbători. Dăruim, periodic, din ce ne prisoseşte ca să ne salvam statutul de… bun creştin. Trebuie să recunosc, destul de mulţi se înghesuie cu pachetele, cu darurile, dar e doar o umbră de bunătate. Prea puţin.
„Vreau să merg la Paris” – mi-a spus Adi – „acolo se poate trăi uşor.” Ştie că Parisul e-n… Francia.
„Mai ciupim, mai cerşim şi-mi fac şi eu altă viaţă”.
Străbat oraşul meu gri, înfrigurat, neavând nicio idee cum am putea să facem mai mult pentru cei din „subsolul” societăţii şi-mi vine în minte  fragmentul de manea pe care mi l-a fredonat Adi la un moment dat: „Am maşină, îmi vin banii/ Să moară de nervi duşmanii.” Ei, cei de „jos”, nu au comunitate, prieteni, peste tot sunt înconjuraţi de duşmani. Democraţia le-a oferit dreptul de a se război cu lumea duşmană, cu toată lumea. Cine-i de vină? Există un răspuns perfect, ce ne absolvă de toate păcatele: sistemul.
În ce se transformă societatea secolului XXI?… Oare este adevărat că întrebările sunt pentru oamenii slabi?…
Sper să aveţi, oameni buni, sărbători liniştite!…
AUTOR: Ion Mariş 
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cazul Raul Alb în contextul „protecţiei” naturii din România

De parcă mai era nevoie, distrugerile începute deja pe Raul Alb atestă din nou faptul că un sistem denaturat a reuşit să demonteze complet protecţia naturii in România. Întreaga legislaţie internaţională, comunitară şi naţională a fost transformată în spaţiul mioritic într-un elefant cu picioare de lut care s-a prabuşit deja. Convenţiile, directivele şi legile sunt o glumă rasuflată pentru decidenţii noştri de mediu. În cazul convenţiilor vina este şi externă. Nu au avut niciodată mecanisme reale pentru a forţa statele semnatare să le respecte. Aşa că nu este de mirare ca autorităţi de-ale noastre de mediu recunosc în scris că nu au auzit măcar de principiul utilizării raţionale a zonelor umede stipulat in Convenţia RAMSAR sau că în draftul Strategiei Energetice este prevăzută distrugerea unui sit Ramsar. In ce priveste directivele, este clar că au fost transpuse in aşa fel în legislaţia noastră încât să nu se poată aplica. De exemplu, Directiva 2008/99/CE stabileşte că reprezintă infracţiune „orice act care provoacă deteriorarea semnificativă a unui habitat din cadrul unui sit protejat” şi că „habitat în cadrul unui sit protejat înseamnă … orice habitat natural sau habitat al speciilor pentru care un sit este desemnat ca arie specială de conservare”. Absolut clară este exprimarea. Dar transpunerea ei in OUG 57/2007 deja sună altfel, pentru ca neaveniţii să nu mai înteleagă clar despre ce este vorba. Ministerul Mediului se spune că are ca singură menire emiterea de hârtii acoperitoare pentru distrugătorii de mediu. Evident că un act administrativ nu asigură derogare de la prevederile codului penal dar nu putem avea pretenţia ca organele de anchetă să inteleagă până la capat legislaţia de mediu. Aşa că degeba suni la 112 şi le spui că un buldozer devasteaza albia minoră a unui râu în sit Natura 2000 declarat pentru specii de peşti, vidră sau rac, când vor vedea că indivizii au Aviz Natura 2000 îi vor lasa să distrugă în continuare. Iar daca ar apela la “specialişti”, de unde să ştie că atât funcţionarii din Garda de Mediu şi APM-uri cât şi “experţii” acreditaţi de minister sunt într-o proporţie de neconceput impostori sau absolut ignoranţi? Cum ar putea cineva care nu s-a lovit sistematic de acest fiasco total al protecţiei naturii în Romania să-şi închipuie cât de denaturat este sistemul? În ce priveşte Directiva Cadru privind Apa, cum ar putea să se respecte atâta vreme cât administratorul apelor, statul în stat Apele Romane, face în acelaşi timp şi evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă? În cadrul campaniei de exterminare a râurilor de munte prin MHC-uri, ANAR şi închiriază albiile şi tot ANAR-ul avizează MHC-urile. Se poate conflict de interese mai mare? În plus, tot ei stabilesc debitul de sevitute şi preţul plătit de MHC-işti este în funcţie de debitul turbinat. Aşa că interesul mercantil al ANAR este să stabilească debite de servitute cât mai mici. Şi să ne miram atunci că pe Râul Alb, care este doar un râuleţ (habitat pentru specii din fişa sitului Natura 2000, peşti şi vidră, şi chiar o specie prioritară, racul de ponoare), au prevăzut un debit de servitute de doar 23%, nelăsând nicio şansă ecositemului acvatic şi afectând grav şi ecositemele ripariene?

 

 DSC_0106

De parcă nu ar fi fost destul dezastru în sistem, începând cu 01.02.2014 nu mai constituie infracţiune „prezentarea, în lucrările privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanţului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii şi informaţii false”. Cum ar putea să fie respectate Directiva EIA sau Directiva Habitate câtă vreme “studiile” de impact sunt plătite de titularii proiectelor destructive(fiind exclusă astfel orice șansă de obiectivitate) și ministerul acreditează ingineri pentru evaluare adecvată? Ambele situații aberante se aplică în cazul Râul Alb. “Studiul” pentru MHC-urile de pe Râul Alb nu este doar tendențios și lipsit de studiile de teren necesare, chiar și documentarea bibliografică este incompletă și aberantă. În timp ce zeci și zeci de pagini sunt umplute cu date fără nicio relevanță, nu s-au consultat nici macar documentele de bază necesare. De exemplu, în ce priveşte vidra, „studiul” susţine că nu este prezentă pe Râul Alb. Dacă putem forţa bunul simţ şi admite că autoarea nu a găsit pe teren dovada prezenţei vidrei (noi am găsit fără să căutăm mai mult de câteva minute), este de neînţeles de ce nu a consultat fişa fondului de vânătoare, în care scrie clar că este prezentă vidra. Mai găsim prin diverse „studii” că experţii, ca să argumenteze lipsa impactului semnificativ, se apucă şi raportează suprafaţa distrusă de proiect nu la suprafaţa tipului respectiv de habitat ci la suprafaţa întregului sit. După logica aceasta, într-un sit cu suprafaţă mare, cum este si Strei-Haţeg, orice proiecte destructive care nu sunt de dimensiune supra-faraonică sunt permise. În „studiul” pentru Râul Alb se afirmă că doar 0,001208% din suprafaţa sitului este afectată permanent. Dar când vine vorba de impactul cumulativ se uită brusc de întregul sit, în care Râul Alb a rămas singurul râu care nu este afectat grav de amenajările hidroenergetice, şi se afirmă că nu se cunoaşte vreun impact cumulativ al proiectului. De fapt atât situl Natura 2000 Strei-Haţeg cât şi Geoparcul Dinozaurilor Ţara Hategului sunt printre cele mai devastate de amenajări hidroenergetice arii naturale „protejate” din ţară. Şi este foarte grav pentru ambele arii. Cursurile de apă naturale sunt un element al geodiversităţii şi, până în urmă cu câteva decenii, o trăsătură esenţială a Ţării Haţegului o constituiau râurile tumultuoase care coborau din Retezat. În afară de Râul Alb, au fost toate reduse la tăcere. Situl Natura 2000 este declarat şi pentru specii de peşti, pentru vidră şi pentru racul de ponoare, specie prioritară. Şi în aceste condiţii administraţia geoparcului, care după lege ar trebui să administreze şi situl Natura 2000 care se suprapune dar nimic nu sugerează că ar face-o, avizează distrugerea ultimului râu natural! Dar este oare cazul să ne mirăm că avem custozi/administratori care se comportă ca nişte impostori? Din moment ce statul roman nu finanţează administrarea ariilor naturale protejate, evident că, pe lângă o mână de entuziaşti, restul custozilor/administratorilor au ajuns în această ipostază pentru că au alte interese cu aria respectivă. Existenţa unei administraţii de impostori, cum este la geoparcul şi situl Natura 2000 din Ţara Haţegului, este mult mai gravă decât lipsa totală a administrării. Atât APM Hunedoara cât şi Garda de Mediu şi Apele Române se folosesc de avizul administraţiei(care, culmea, are în spate şi un consiliu ştiinţific) ca o scuză pentru ilegalităţile proprii. Aceeaşi Gardă de Mediu Hunedoara, când am sesizat că studiul de evaluare adecvată abundă în date şi concluzii false, mi-a răspuns că autoarea a fost acreditată de o „comisie de înregistrare, formată din 9 membrii, numiţi prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului dintre persoane independente”. Este ca şi cum ţi-ar muri o rudă în spital, ai acuza un medic de malpraxis şi Colegiul Medicilor, în loc să cerceteze cazul, ţi-ar răspunde că medicul respectiv şi-a luat licenţa şi a avut N membri în comisie. Revenind la finanţare, în Fondul de Mediu nu se găsesc bani pentru o finanţare normală a administrării ariilor protejate dar se găsesc bani pentru distrugerea râurilor. Prin bugetul pe 2015 s-au alocat bani pentru energie regenerabilă, cu siguranţă şi pentru distrugerea râurilor prin MHC-uri, dar cei din administraţia fondului refuză să fie transparenţi. Am solicitat, în cadrul aşa-zisei consultări a publicului, să defalce suma alocată pentru energie regenerabilă ca să vedem cât se alocă pentru distrugerea râurilor, dar au refuzat fără să justifice. Nici macar n-au pomenit în răspuns despre solicitările mele legat de finanţarea MHC-urilor. Este deja un cliseu la autorităţile de mediu, dacă îţi răspund îţi răspund strict le ce le convine.

 

 DSC_0080

Conform OUG 57/2007 implementarea proiectului de MHC-uri pe Raul Alb este infracţiune, pentru că presupune scoaterea atât definitivă cât şi temporară a mai multor suprafeţe din circuitul agricol şi silvic şi nu se poate invoca excepţia zonei de dezvoltare durabilă pentru că aceeaşi OUG 57/2007 enunţă că: „zonare internă a ariilor naturale protejate – definirea şi delimitarea de zone în interiorul ariilor naturale protejate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi planurilor de management”.

 

DSC_0289

Planul de management se elaborează pe baza unor studii şi cu consultarea publicului şi apoi, tot conform OUG 57/2007, se aprobă prin hotărâre de guvern. Evident că până nu este publicat în Monitorul Oficial este doar o fiţuică fără valoare legală. Evident că nu poţi plasa cea mai sălbatică zonă a parcului natural în zona de dezvoltare durabilă. Dar în niciun sector de activitate interpretare autorităţilor de resort nu este mai patologic de departe de textul legii. Nu doar în cazul Râului Alb, am constatat că optica APM-urilor este că atâta vreme cât nu există o zonare internă totul este posibil într-o arie naturală „protejată”. Cum se face că Universitatea Bucureşti n-a fost în stare în 10 ani să „înzestreze” geoparcul cu un plan de management dar ministerul nu-i reziliază contractul de administrare, iar la Asociaţia Altitudine acelaşi minister i-a reziliat contractul de custodie sub pretextul unei întârzieri incomparabil mai mici legate de planul de management?

ZLA_6580

 

Au trecut 53 de zile de când a fost înregistrată petiţia pentru salvarea Râului Alb la cabinetul ministrului mediului. A adunat până acum 1800 de semnături. E semnată şi de localnici şi de ghizi în Retezat, şi de cercetători din domeniu şi cadre universitare din ţară şi din lume şi de ecologisti legendari precum Ulrich Eichelmann. Se poate spune că este deja un caz notoriu în Europa. Şi ce a facut ministerul, în ciuda ilegalităţii flagrante şi a valorii unice a acestui râu, conferită de gradul său de conservare? Am primit o adresă după 27 de zile, în care se spunea că a fost predat cazul Corpului de Control şi mai durează. Evident că în petiţie nu aveam cum să includ toate dovezile, evident că cei din Corpul de Control nu au cum să cunoască amănunţit valea Râului Alb, cu caracteristicile ei ecologice. Când faci o anchetă iei în calcul toate punctele de vedere şi cauţi să obţii cât mai multe informaţii. Mă aşteptam să mă contacteze, să-mi ceară print screen-urile care dovedesc că APM-ul a ţinut proiectul secret când a emis aviz Natura 2000, să-mi ceară o listă cu datele şi concluziile false din „studiul” de evaluare adecvată, să-mi ceară corespondenţa legată de contestarea proiectului. Nu m-a contactat nimeni. În 26 martie am aflat că au început distrugerile pe Raul Alb, că au inceput să taie arborii pe valea sălbatică, în pădurea seculară, pe traseul drumului industrial proiectat, marcat încă din toamnă. Am sunat la minister, atât la Cabinet Ministru, cât şi la Direcţia Biodiversitate, am sunat şi la Garda Naţională de Mediu. La nimeni nu-i pasă, nimeni nu poate să facă nimic. În disperare de cauză, a trebuit să trimit un denunţ penal. Deci va urma să văd cum se aplică în România Directiva 2008/99/CE.

Ecologiştii austrieci au reuşit să obţină un proces de infringement pe cazul râului Schwarze Sulm, un caz analog cu cel al Râului Alb, dar desigur mai puţin grav în materie de încălcare a legislaţiei comunitare. Copilul care nu plânge nu primeşte de mâncare. Chiar dacă la noi Directiva Habitate şi Directiva Cadru privind Apa sunt batjocorite continuu, dacă vom continua să trimitem la Comisie doar plângeri sporadice, ca şi până acum, nu se va schimba cu nimic situaţia. Siturile Natura 2000 şi râurile vor fi distruse în continuare. Profesorul Sven Björk afirma că: „The World expects a permanent protection of the Raul Alb River.” N-are de unde să ştie un cadru universitar din Suedia că aşa ceva este o utopie în România, că dacă nu este distrus râul de hidrocentrale va fi deteriorat de exploatări forestiere sălbatice sau de altceva. Cu atât mai mult cu cât este în judeţul Hunedoara, unde atât APM-ul cât şi Garda de Mediu declară practic că nu ştiu nici măcar limitele ariilor „protejate”. Cred că a venit vremea ca „The World” să afle ce se-ntâmplă în Romania cu râurile şi cu natura în general. Este singura şansă ca generaţiile viitoare să se mai poată bucura de câteva colţuri de natura autentică, nu de zone renaturate cu sume enorme, copii fade ale naturii. Domna ministru Graţiela Gavrilescu, ca şi politician, ar trebui să se gândească la faptul că om fi noi, cei care iubim natura, o minoritate marginalizată în ţara aceasta, dar suntem cu siguranţă peste 10% din populaţie şi merităm să fie salvat ultimul râu natural, complet şi aproape netins din ţară, ce reprezintă mult sub 1% din râuri. Sau dacă noi nu merităm generaţiile următoare sigur merită să mostenească măcar acest ultim râu complet şi nealterat.

FRS DSC_0079

Călin Dejeu

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Federația Română de Speologie

 

Logo-ul FRS este: Împreună explorăm carstul Românesc!

 

Federația Română de Speologie în cifre:

  • 000 – 62.500 Î.H. primul speolog de neanderthal explorează în Apuseni, Peștera de la Vârtop.
  • 000 – 40.000 Î.H. primele “bivuacuri” în peșteri din Oltenia.
  • 000 Î.H. cel mai vechi “speolog” modern din Europa explorează în Banat, Peștera cu Oase.
  • 153H. de ani, prima “speoterapie” în cavități din Băile Herculane
  • 1767 primele cercetări publicate de J. Fridvaldszky pentru 6 peşteri din Transilvania.
  • 1692 – prima ridicarea topografică, în Peștera Veterani
  • 1858-1862 – expediţie multidisciplinară a Academiei de Ştiinţe din Viena.
  • 1920 – se înfiinţează la Cluj primul Institut de speologie din lume condus de Emil Racoviţă.
  • 1950 – cele mai mari cavități – Peștera Comarnic (4040m); Avenul din Grind (-110m)
  • 1956 – se reorganizează Institutul de Speologie, devenind institut de nivel național.
  • 1965 – primul cadastru al peșterilor „Harta regiunilor carstice din România – 1000 cavități”
  • 1971 – prima întâlnire națională a 6 grupări speologice, organizată de FRTA.
  • 1973 – se înfiinţează Comisia Centrală de Speologie Sportivă în cadrul Federaţiei Române de Turism Alpinism.
  • 1973 – bazele Speo Sport.
  • 1975 – primul grup de inițiativă pentru echipa Salva-Speo.
  • 1976 – primul catalog al peșterilor din România
  • 1976 – primul Buletin informativ speologic.
  • 1977 – prima Școală Română de Speologie.
  • 1978 – primul Concurs republican de speologie sportivă – Speo Sport.
  • 1980 – recordul mondial pentru cea mai lungă peșteră în sare, Peștera 6S de la Mânzălești.
  • 1981 – prima ediție Speologia Știință, Artă, Pasiune, transformată ulterior în SpeoArta.
  • 1982 – prima ediție a Catalogului sistematic al peșterilor din România.
  • 1983 – bazele primei şcoli moderne româneşti de tehnici pentru parcurgerea peşterilor.
  • 1984 – primul concert simfonic în Peștera Românești.
  • 1987 – prima Școală Națională de Cartografie și Topografie Speologică
  • 1991 – prima „schizmă” majoră a speologiei Românești prin regruparea în societăți regionale de speologie.
  • 1993 – primul manual al Școlii Române de Speologie.
  • 1994 – înființarea Federației Române de Speologie și reunirea speologilor români.
  • 1995 – FRS pune bazele Reţelei Româneşti de Arii Protejate.
  • 2001 – fondăm Corpul Român Salvaspeo – COR
  • 2003 – a doua „schizmă”, se înființează Societatea Națională de Speologie.
  • 2009 – prima Şcoală Română Salvaspeo.
  • 2011 – primul stagiu feminin internațional.
  • 2013 – începe o nouă etapă de modernizare a Federației Române de Speologie.
  • 2014 – primul recensământ al speologilor din România, indică peste 1.700 membrii activi sau colaboratori ai comunității speologice.

 

 

42 membrii, asociații și fundații cu personalitate juridică din care:

  • 31 membrii activi.
  • 7 membrii parteneri.
  • 4 membrii susținători.

 

Persoane fizice, în relație cu federația:

  • 28 membrii de onoare.
  • 330 legitimați FRS.
  • 779 persone în comunitatea speologică
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu