LEGISLATIA DE ARII NATURALE PROTEJATE LA RASCRUCE

LEGISLATIA DE ARII NATURALE PROTEJATE LA RASCRUCE

observatii la proiectul guvernamental de modificare a OUG 57 / 2007

 

Clubul de Cicloturism „Napoca” (CCN) se implica de peste un deceniu in probleme de legislatie privind ariile naturale protejate, atat in ce priveste aplicarea ei practica, cat si in ceea ce priveste continutul ei si structura institutionala care ar trebui sa o aplice.

 

In 3 decembrie 2014, Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice a publicat un proiect de ordonanta de urgenta de modificare si completare a actualei legi a ariilor protejate (OUG 57 / 2007), un document masiv, de peste 20 de pagini, si care preconizeaza importante schimbari in actualul cadru legal, unele in bine, altele ridicand insa serioase semne de interbare.

 

Dupa o laborioasa munca de analiza, CCN a redactat o lunga lista de observatii, comentarii si propuneri, care a fost inaintata ministerului, si a fost totodata pusa la dispozitia altor organizatii neguvernamentale si persoane fizice, ca sursa de inspiratie pentru redactarea unor observatii proprii. CCN a si contactat direct si indemnat mai multe duzini de organizatii similare. Materialul este prezentat in ANEXA.

 

Cateva dintre prevederile din proiectul de OUG pe care CCN il critica, sunt:

– mentinerea cerintei ca instituirea unei noi arii protejate sa fie conditionata de acceptul, prin HCL, a tutror comunelor si oraselor din zona

– mentinerea posibilitatii ca administrarea de arii naturale protejate sa fie incredintata unor operatori economici, care prin defititie au ca scop obtinerea de profit, nu protectia si consdervarea naturii, in schimb eliminarea universitatilor si institutiilor de cercetare din categoria de potential agent inamic sau mort…

– conflictul de interese existent prin faptul ca administratia ariei protejate propune membrii consiliului stiintific, care e organismul care ar trebui sa o controleze

– instituirea de tarife de vizitare a ariilor naturale protejate de orice fel

– definitia prea restrictiva a tipurilor de turism admise in ariile naturale protejate cu regim mai strict

– neincluderea ariilor de interes local si judetean in reteaua nationala de arii naturale protejate

– neaplicarea sistemului de zonificare interna decat la cateva categorii de arii naturale protejate

– definitii confuze ale valorii de conservare

– restrictii prea ridicate privind camparea, scaldatul, turismul pedestru, ecvestru si biciclistic, si prea reduse pentru accesul motorizat

 

Fiind atat ONG de mediu cat si club de turism activ si sport montan nemotorizat, CCN militeaaza pentru o legislatie moderna privind ariile naturale protejate, care sa restrictioneze sever activitatile umane cu impact negativ major, dar totodata sa incurajeze cat mai multi oameni sa cunoasca, frecventeze si iubeasca ariile naturale protejate, si in acest a militat si militeaza pentru un acces cat mai liber in scop recreativ nemotorizat.

 

RADU MITITEAN

director executiv CCN

 

ANEXA:

Memoriu CCN catre MMSC din 15.12.2014

==================================

 

 

 

Catre:           MINISTERUL MEDIULUI SI SCHIMBARILOR CLIMATICE

 

Attn:                        Cristina Irimia

 

Subiect:       Proiect OUG modificare OUG 57/2007 ref. ARIILE NATURALE                                 PROTEJATE

                     observatii si propuneri conform Legii 52 / 2003

 

Ref:              Anuntul Dvs. din 03.12.2014 pe site-ul MMSC la adresa:

                     http://mmediu.ro/new/?p=7412

 

Subscrisa Asociatia turistica sportiva civica si ecologista CLUBUL DE CICLOTURISM „NAPOCA” (CCN), persoana juridica romana de drept privat cu scop nelucrativ, infiintata la 03.06.1992, cu sediul in Cluj-Napoca, str. Septimiu Albini nr.133 ap.18, cu cod de inregistrare fiscala 5800675 si inscrisa la Ministerul Justitiei in Registrul National ONG la pozitia 3561 / A / 1992, legal reprezentata prin director executiv av. Radu Mititean,

 

In calitate de ONG de mediu si totodata de asociatie cu profil de turism activ nemotorizat si sport montan, parte interesata in problema legislatiei de mediu in general si de arii naturale protejate in special, si care de-a lungul anilor am formulat in repetate randuri observatii si propuneri in acest domeniu si am participat la dezbateri publice pe aceasta tema,

 

Afland de pe site-ul MMSC de proiectul de OUG de modificare si completare a OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, datat 03.12.2014 si publicat la adresa http://mmediu.ro/new/?p=7412 ,

 

Constatand cu stupoare ca din nou, in mod ilegal, autoritatea publica centrala pentru mediu, reprezentata la ora actuala de MMSC, a omis sa ne transmita din oficiu spre consultare aceste proiect de act normativ, desi suntem de peste un deceniu declarati si inregistrati ca parte interesata conform prevederilor art.6 din Legea 52 / 2003 privind transparenta decizionala in administratia publica,

 

Respectand totusi termenul care rezulta implicit din anuntul datat de Dvs. 03.12.2014 si in care se specifica un termen de 10 zile, termen care, in lipsa unei reglementari speciale cu rang de lege derogatorii de la cea de drept comun prevazuta de art. 2551, 2553 si 2554 Cod Civil concordant cu art. 181 Cod de procedura civila, prin neluarea in calcul a zilei de 03.12.2014 si nici a zilei transmiterii documentului de raspuns si prorogarea termenului pentru prima zi lucratoare, si anume 15.12.2014,

 

Depasind dificultatile ridicate de analiza a modificarilor propuse, dat fiind marele volum al acestora (document de peste 20 pagini) fara o prezentare comparativa cu actualul text, cum este buna practica in domeniu, si cu o nota de fundamentare care nu abordeaza adecvat multe dintre modificarile propuse si consecintele scontate,

 

Constatand falsitatea evidenta a unora dintre motivele invocate in nota de fundamentare (de exeplu cu privire la eliminarea institutiilor academice din lista entitatilor care pot deveni administrator sau custode, se pretexteaza in mod ipocrit ca oricum acestea nu prea sunt interesate pentru ca nu au bani, ignorand ca situatia este generata tocmai de culpa autoritatilor, in frunte cu MMSC, care nu au pus in aplicare obligatia legala expresa de a finanta administrarea ariilor naturale protejate, si au lasat in mod abuziv de ani de zile administratorii si custozii sa se descurce cum pot),

 

In temeiul art. 6 alin.(7) din Legea 52 / 2003, solicitam organizarea unei dezbateri publice pe tema acestor modificari, iar

 

In temeiul art. 6 alin.(2) din Legea 52 / 2003, formulam urmatoarele propuneri, sugestii si opinii cu valoare de recomandare fata de proiectul de OUG publicat pe site-ul MMSC si anume fisierul:

http://mmediu.ro/new/wp-content/uploads/2014/12/2014-12-03_Proiect_OG_57.pdf

 

  1. MODIFICARI NECESARE LA OUG 57 / 2007 CARE NU AU FOST INCLUSE IN PROIECTUL DE OUG DE MODIFICARE A ACESTEIA, DAR AR TREBUI INLCUSE:

 

1.1      REF. ART.11 ALIN.(1) LIT.b^2

 

Ar trebui eliminata sau in tot cazul revizuta si actuala cerinta imperativa de a obtine hotararile consiliilor locale sau judetene ale unitatilor administrativ-teritoriale in a caror limite sa afla suprafetele propuse a fi incluse in aria naturala protajata.

 

Desi suportul comunitatilor locale este dezirabil, aceasta regula implica premisa falsa ca interesul local prevaleaza asupra celui general, ca mediul natural este o valoare locala, divizata sau divizibila, nu un tot unitar, ca patrimoniul natural national nu este un bun de interes national si ca relativ al el comunitatile locale ar avea un drept de veto.

 

Astfel, prin mentinarea aceste prevederi, se mentine practic dreptul de veto pe care un municipiu, oras, comuna sau judet il are cu privire la instituirea regimului de arie naturala protejata de interes national, ajungandu-se la incalcarea principiilor democratice si constitutionale de prevalare a vointei majoritatii, putand o minoritate infima sa blocheze interesul general al cetatenilor Romaniei sau sa exercite un santaj in schimbul obtinerii acelui HCL sau HCJ, si ajungand sa prevaleze interesul de moment, real sau mimat, al unei comunitati mici, asupra interesului public general si al intregii tari, ceea ce este neconstitutional.

 

Mai mult, aceasta prevedere face lipsite practic de eficacitate juridica prevederile art.6 din Ordonanta, privind caracterul prioritar al instituirii regimului de arie naturala protejata fata de alte criterii, cu cele cateva exceptii expres prevazute de lege.

 

Dealtfel s-a si vazut in practica efectul acestor prevederi aberante, prin blocarea institurii de noi parcuri nationale si naturale care aveau indeplinite criteriile si intocmite documentatiile, dar a devenit suficient un refuz de la consiliul local al unei singure comune pentru ca declararea sa fie blocata – vezi cazurile propuselor PN Fagaras, Parang sau Tarcu…

 

Actuala formulare a legii nu lasa loc niciunui remediu legal, neexistand posibilitatea, in actualul cadru legal privind contenciosul administrativ, ca o autoritate de mediu sau o alta unitate administrativ-teritoriala sau alta persoana sa poata obliga consiliul local in cauza sa emita acea hotarare a consiliului local, acesta putand sa refuze discretionar si pe orice motive, inclusiv de pura oportunitate.

 

Asa cum in mod imbucurator se propune prin proiectul de OUG reformularea lit.b^1 incat sa se inlatura cealalta bariera semnalata si de noi in demersuri anterioare ( cea a identificarii concrete a proprietarilor tuturor suprafetelor de teren, ceea ce e practic imposibil in actuala perioada in cvasitotalitatea zonelor extraurbane de mari dimensiuni), asa ar trebui inlaturata si aceasta a doua bariera reprezentata de art.11 alin.(1) lit.b^2, altfel situatia nu se va ameliora.

 

1.2      REF. ART.22 ALIN.(1)

 

Ar trebui neaparat eliminata actuala contradictie dintre prevederile art.21 alin.(1) si art.22 alin.(1) din Ordonanta, deoarece exista o grava contradictie a carei rezolvari prin corecta aplicare a metodelor de interpretare a legislatiei ar duce cel mai probabil la aberantul rezultat ca, spre deosebire de planurile de management ale altor categorii de arii naturale protejate care necesita structuri proprii de administare, pentru parcurile nationale si naturale, aceste planuri de management nu s-ar aproba prin hotarare a Guvernului, ci prin ordin al ministrului de resort.

 

Desi proiectul de OUG de modificare a OUG 57 / 2007 propune modificarea atat a art.21 alin.(1) cat si art.22 alin.(1) din Ordonanta, contradictia se mentine, ceea ce este inacceptabil.

 

Astfel, in OUG 57 / 2007 in forma actualmente in vigoare, aplicand principiul lex specialis derogat lex generalis, constatam ca prin art. 22 se deroga de la prevederile art. 21, astfel că rezultatul interpretarii sistematice a celor doua articole ar duce la concluzia ca pentru toate rezervatiile biosferei, precum si pentru acele geoparcuri, situri ale patrimoniului natural universal, zone umede de importanta internationala, situri de importanta comunitara, arii speciale de conservare si arii de protectie speciala avifaunistica la care s-a decis ca necesita structura speciala de administrare, planurile de management se aprobă prin HG, pe cand in cazul parcurilor nationale si parcurilor naturale, planurile de management s-ar aproba prin ordin al ministrului, deci printr-un act de rang inferior, mult mai repede si usor de modificat din punct de vedere politic si administrativ, si avand forta juridica inferioara din cauza rangului ierarhic inferior, ceea ce nu ar fi dezirabil.

 

Consideram deci ca se impune imperativ inlocuirea in art. 22 alin.(1) a sintagmei „aprobat de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului” cu sintagma „aprobat prin hotarare a Guvernului” sau, mai riguros din punct de vedere al normelor de tehnica legislativa, prin sintagma „aprobat conform prevederilor art.21 alin.(1)”.

 

1.3      REF. ART.18 ALIN.(1) LIT.b)

 

Ar trebui eliminata din enumerarea de la aceasta litera referirea la operatori economici, si anume eliminata sintagma „regii autonome, companii si societati nationale, administratiile parcurilor din subordinea Regiei Nationale a Padurilor – Romsilva”.

 

Scopul administrarii unei arii naturale protejate este indubitabil, inclusiv prin prisma prevederilor OUG 57 / 2007, ca trebuie sa fie protectia naturii in context de dezvoltare durabila, nu obtinerea de profit. Dar obtinerea de profit este prin definitie scopul oricarui operator economic, fie el SRL, SA, RA, PFA sau alta forma juridica de entitate cu scop lucrativ. Prin urmare, exista o incompatibilitate fundamentala si insurmontabila intre a fi administrator / cusotde de arie naturala protejata si a fi persoana juridica cu scop patrimonial sau alta entitate cu scop lucrativ.

 

Dealtfel, recent RNP Romsilva a declarat publica ca intentioneaza sa renunte la administrarea mai multor parcuri nationale si naturale, din cauza ineficientei economice a acelei activitati, ele fiind „neprofitabile”, confirmand ca scopul administrarii era pentru ea obtinerea de profit, si nicidecum conservarea patrimoniului national natural, cum dealtfel e si firesc pentru un operator economic.

 

Chiar daca de la 1 octombrie 2011, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod Civil , spre deosebire de vechiul Decret 31 / 1954 , s-a limitat numai la structurile non-profit interdictia expresa de a incheia acte juridice care nu servesc scopului persoanei juridice (scop care la operatorii economici este prin definitie obtinerea de profit) si prin urmare nu mai sunt expres lovite de nulitate absoluta actele unor structuri de tipul regiilor autonome administrator de arii naturale protejate care pretind ca nu sunt facute in scop exclusiv sau predominant de a obtine profit, tot ilegala ramane situatia prin prisma mentionatei ireconciliabile contradictii dintre scopul definitoriu al unui operator economic si scopul definitoriu al administrarii unei arii naturale protejate, mai ales cand acea administrare este principalul sau chiar unicul obiect de activitate, cum este cazul administratiilor de PN din subordinea Romsilva RA.

 

1.4      REF. ART.19 ALIN.(5)

 

Ar trebui eliminata prevederea potrivit careia componenta consiliilor stiintifice se propune de catre administratia ariilor naturale protejate..

Astfel, actuala formulare a art.19 alin.(5) prevede expres acest fapt. Proiectul de OUG de modificare a Ordonantei prevede modificarea art.19 alin.(5) dar formularea propusa mentine aceasta precizare.

 

Structura de administrare este practic nu doar consiliata si indrumata, ci si implicit controlata de consiliul stiitific, care trebuie sa decida cu privire la multe aspecte esentiale cum sunt zonarea interioara, aprobarea unor activitati etc. Prin urmare chiar daca componenta consiliului stiintific se cere avizata de Academia Romana si aprobata prin ordin ministerial al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului ( la ora actuala MMSC), formularea legala criticata implica faptul ca numai administratia ariei naturale protejate poate propune candidaturi la calitatea de membru al consiliuli stiintific.

 

Ori, reglementand posibilitatea propunerii de candidaturi numai de catre administratia însasi a acelei arii protejate, se incalca un principiu logic si juridic elementar, conferind celui controlat o puternica parghie de control asupra consiliului stiintific. Devine astfel posibil ca administratia sa propuna numai persoane care considera ca sunt favorabile vederilor ei si să nu ii propuna pe cei care ar fi cei mai adecvati din punct de vedere profesional si moral dar au vederi posibil diferite de cele ale administratiei sau sunt reputati ca incoruptibili sau sa negocieze neoficial propunerea cuiva in calitate de membru al consiliului stiintific in schimbul angajamentului de a vota in anumit fel cu privire la anumite subiecte „fierbinti” sau de a nu ridica in sedintele consiliulu stiintific anumite subiecte.

 

Mai mult, exista riscul ca autoritatea publica centrala pentru mediu sa se simta obligata, in lipsa de prevedere expresa legala contrara, cu rang de lege, sa faca aplicarea principiului simetriei actelor juridice, intr-o interpretare larga, in sensul ca, daca o administratie anunta că retrage sprijinul acordat initial unui candidat, sa considere ca acesta e demis de drept si să numeasca alta persoana agreata de administratie.

 

In tot cazul, in actuala reglementare, daca nu va fi modificata adecvat, va ramane in continuare serios stirbita independenta profesionala si impartialitatea membrilor consiliului stiintific prin existenta acestui control indirect asupra lor de catre organul pe care trebuie sa il controleze si indrume, fapt total inacceptabil si care explica dealtfel de ce la anumite arii naturale protejate nu sunt reprezentati in consiliul stiintific cei mai reputati specialisti competenti pentru specificul, valorile si problemele acelei zone, si respectiv de ce multi dintre membrii acestor consilii adopta o atitudine pasiva sau chiar voteaza decizii care in mod evident au impact negativ major asupra ariei protejate si este greu de crezut ca ei nu realizeaza in sinea lor caracterul lor nociv.

 

1.5      ART.22 ALIN.(6) LIT.b), ALIN.(8)LIT.b) SI ALIN.(9)LIT.b) REF. ECOTURISM

 

Astfel, la art. 22, prin al.(6),(8) şi (9) se enumera activitatile admise in zonele de protectie intregrala in afara rezervatiilor stiintifice, in zonele de conservare durabila si respectiv de management durabil din parcurile nationale si naturale si zonele-tampon din celalate categorii de arii naturale protejate cu zonere interioara. In aceste zone, care au regim mai putin sever de protectie decat zonele de protectie stricta si zonele de protectie integrala cuprinse in rezervatii stiintifice, in mod firesc sunt permise mai multe categorii de activitati umane, daca au un impact de mediu redus.

 

Logic ar fi sa fie acceptate si formele nemotorizate de turism activ si sport montan care nu necesita amenajari speciale. Cu toate acestea, actuala legislatie prevede, pe linie de activitati turistice, ca sunt permise numai „activitati de ecoturism care nu necesita realizarea de constructii-investitii”, in schimb permite expres multe alte categorii de activitati umane cu impact de mediu evident mai ridicat.

 

Proiectul de modificare a OUG 57 / 2007 nu prevede modificarea redactarii actualei lit.b) a art.22 alin(6) si prevede o usoara modificare de redactare a actualelor lit.b) din art.22 alin.(8) si (9) din Ordonanta, in sensul inlocuirii sintagmei „activitati de ecoturism care nu necesita realizarea de constructii-investitii” cu sintagma „activitati de ecoturism care nu necesita realizarea de constructii si / sau investitii”, ceea ce este doar o ajustare de exprimare, neclarificand macar ce inseamna acele „investitii” – oare si amenajari minimale de tipul unei punti de lemn peste un parau sau a unui lant sau cablu pentru siguranta parcurgerii unei portiuni abrupte sau expuse a unei poteci de vizitare / acces?

 

Problema vine din faptul ca „ecoturismul” nu este definit de OUG 57 / 2007, nici in forma actuala, nici in modificarile si completarile propuse, dar este definit in OUG 195 / 2005 privind protectia mediului, care este norma generala in raport cu OUG 57 / 2007, astfel ca interpretarea termenului „ecoturism” în cadrul OUG 57 / 2007 nu poate fi alta decât cea prevazuta in art. 2 pct. 26 din OUG 195 / 2005:

„ecoturism – forma de turism in care principalul obiectiv este observarea si constientizarea valorii naturii si a traditiilor locale si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  1. a) sa contribuie la conservarea si protectia naturii;
  2. b) sa utilizeze resursele umane locale;
  3. c) sa aiba caracter educativ, respect pentru natura – constientizarea turistilor si a comunitatilor locale;
  4. d) sa aiba impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural si socio-cultural;”

 

Aceasta definitei este extrem de restrictiva, excluzand practic formele comune de turism pedestru, ecvestru, biciclistic, pe schiuri, nautic nemotorizat si aerian nemotorizat. Criteriul privind impactul negativ nesemnificativ este indeplinit. ar fi insa mai fortat a pretinde ca pentru toti practicantii de activitati din cele mentionate in propozitia anterioara motivul principal de venit la munte este „observarea si constientizarea valorii naturii si a traditiilor locale” (motiv prezent dealtfel la cvasitotalitatea acestor persoane, dar nefiind la majoritatea singurul sau principalul) si considerand eventual ca implicit exista efect eductiv, de constientizare si respect, si ca astfel indirect se si contribuie la conservarea si protectia naturii pentru ca numai cunoscand-o o poti iubi si ocroti.

 

Criteriul privind utilizarea resurselor umane locale este insa absolut hilar ca aplicare generala in toate ariile naturale protejate de orice tip si in orice zona a acestora, in conditiile in care, existand trasee turistice marcate si drumuri publice, ghiduri si harti turistice, cluburi de turism specializate etc. cea mai mare parte din persoanele care vin in scop turistic, sportiv sau recreativ nu au nevoie de ghid local si de alte servicii asigurate de personal local, asa cum se intampla dealtfel in aproape toate ariile naturale protejate din Europa, unde mersul cu ghid este exceptia si procentul infim de beneficiari ai acestui serviciu raportat la masa de vizitatori…

 

In plus, in majoritatea parcurilor nationale si naturale din zona montana a Romaniei nici nu exista ghizi, cabane sau alte servicii de care sa beneficize turistii, si in cea mai mare parte din cazuri chiar daca ar exista, doar un procent foarte mic din vizitatori ar avea motiv sa o faca si ar fi tehnic posibil sa o faca… la cate mii sau zeci de mii de turisti merg in fiecare sezon estival in anumite parcuri nationale si naturale. Dealtfel cele cateva duzini de ghizi montani activi in Romania in mod comercial nici nu sunt de cele mai multe ori localnici din zona, ci cu domiciliul in marile orase…

 

Facand abstractie de situatia concreta de la noi, a prevede respectiva restrictie in zonele cu regim de protectie stricta sau in rezervatiile stiintifice este oarecum firesc, pentru ca menirea lor este sa conserve zone cu impact uman cvasiabsent, si atunci ar trebui admis un numar limitat de oameni, si prin urmare, data fiind cererea potential mare, spectrul va fi restrans la cei cu interes specific pentru valorile ce fac obiectul specific al declararii acelor arii protejate, deci pentru cercetatori, studenti la facultati de profil, persoane in proces specific de educatie ecologica etc. dar nu simpli turisti sau persoane care doresc recreere in natura. Desi, o abordare mai riguroasa ar fi cea de determinare a fluxului uman acceptabil total si mediu pe an, sezon si zi, si o contingentare adecvata, cu eventuale restrictii de tipul accesului numai pe poteca marcata si eventual chiar in grup ghidat sau nominal autorizat.

 

In schimb, a impune o asemenea restrictivitate masiva si pentru zonele de protectie integrala din afara perimetrului rezervatiilor stiintifice este excesiv, inechitabil si inacceptabil social, in conditiile in care in acele zone sunt acceptate in mod expres activitati precum cosit, pasunat, combaterea „daunatorilor forestieri” la nevoie inclusiv cu taiarea si scoaterea „materialului lemnos infestat” etc.

 

Insa excesivitatea reglementarii merge mult mai departe, pana la nivelul aberant de interzice practic, chiar daca doar implicit, toate formele comune de turism activ nemotorizat (turism pedestru – trekking, hiking, packpacking – iarna snowshoeing, schi de tura, schi-alpinism si alte forme de schi off-piste, alpinismul de stanca, de gheata si pe teren mixt – inclusiv escalada bazata exclusiv pe asigurari mobile si fara mijloace artificiale de progresie, sporturile aeriene nemotorizate (parapanta, deltaplan, formele de turism nautic nemotorizat si de sporturi de „whitewater” gen rafting, cayaking, canyoning, hydrospeed, cicloturismul clasic si cel „de munte” MTB etc.) si pentru zonele de conservare durabila sau management durabil din parcurile nationale si naturale, si implicit a obliga la desfiintarea traseelor turisrice marcate ce le strabat, in conditiile in care, pe de alta parte, in acele zone sunt expres declarate admise foarte multe alte activitati umane care au un impact negativ de mediu cert superior formelor de turism activ nemotorizat anterior amintite. De exemplu se admite: cosit, pasunat, cules de fructe de padure, ciuperci, si plante medicinale, ba chiar si extragere de masa lemnoasa, agricultura, pescuit si vanatoare!!!!

 

Solutia este modificarea, in textul lit. b) din al.(6),(8) şi (9) si eventual si in art.22 alin.(3) a OUG 57 / 2007 a referirii la tipul de activitate turistica admisa, prin inlocuirea sintagmei „ecoturism” cu sintagma ” ecoturism si alte forme de turism activ nemotorizat cu impact redus de mediu” cu eventuala exemplificare prin ” turism pedestru, ecvestru, biciclistic, pe schiuri sau nautic si aerian nemotorizat cu ambarcatii usoare respectiv aeronave ultrausoare”.

 

1.6      REF. PCT.59 REF. MODIFICARE ART.30 ALIN.(3) SI (4)

privitoare la instituirea de tarife de vizitare

 

Consideram ca este si imorala si neconstitutionala instituirea de tarife de vizatare pentru simplul acces in orice zona a ariei naturale protejate de orice tip, dat fiind ca ariile naturale protejate de toate tipurile acopera circa o cincime din tara, inclusiv intregi masive montane, zone cu numeroase localitati ( a se vedea cazul PN APuseni sau Sitului N2000 Podisul Tarnavelor), si sunt strabatute de drumuri publice de tranzit, uneori si de cai ferate, si de poteci turistice marcate de lung parcurs etc. si este evident aberant a taxa toate persoanele care intra in acel mod pe teritoriul ariei naturale protejate chair daca nu sunt in scop utilitar ci recreativ.

 

Logica ar fi instituirea posibilitatii de tarifare numai pentru servicii specifice prestate sau pentru acces in zone cu caracter special prin intensitatea amenajarilor necesare (de exemplu pesteri amenajate turistic, chei in care strabaterea fara mijloace tehnice specializate este posibila numai gratie unor amenajari masive efectuate ex. canionul 7 Scari) sau unde din cauza sensibilitatii foarte ridicate a zonei se impune o supraveghere speciala a vizitatorilor ceea ce impune administratiei un efort de personal si / sau tehnic mult peste media obisnuita raportat la suprafata ariei naturale protejate).

 

Consideram ca se impune revizuirea redactarii acestor prevederi in sensul excluderii posibilitatii institurii de tarife de acces in teritoriul ariei naturale protejate in orice tip de arie pe orice tip de zona sau suprafata interna.

 

  1. REFERITOR LA MODIFICARILE PROPUSE IN PROIECTUL DE OUG

 

2.1      REF. PCT.4 CARE PREVEDE INTRODUCEREA LA ART.2 A LIT.i)

privitor la arii naturale protejate de interes local si judetean

 

Consideram ca se impune reanalizarea in sensul introducerii, cu privire la ariile naturale protejate de interes local si judetean, si a referirii la valori geomorfologice, nu doar la specii de plante si animale salbatice.

 

2.2      REF. PCT.10 ALINEATUL AL TREILEA, CARE PREVEDE MODIFICAREA ART.4 PCT. 28 referitoare la zonarea interna

 

Definitia zonarii interne face referire numai la parcuri nationale si naturale si rezervatiile biosferei.

Consideram ca ar fi oportuna prevederea zonarii interne si pentru alte categorii de arii naturale protejate.

Actualele pseudosolutii de tip o categorie de arie naturala protejata inclusa ca insula in alta de alte categorie ( ex. rezervatii naturale sau stiintifice in interiorul siturilor Natura 2000) nu este o solutie viabila si a ridicat probleme practice foarte mari.

 

 

 

2.3      REF. PCT.10 ALINEATUL AL PATRULEA, CARE PREVEDE MODIFICAREA ART.4 PCT. 31 referitor la activitatile traditionale

 

Definitia activitatilor traditionale este excesiv de restrictiva, deoarece trimite numai la „comunitati locale”. Ori, exista arii naturale protejate unde nu prea existau activitati traditionale ale „comunitatilor locale” sau existau si ale comunitatilor locale, dar si a altor tipuri de comunitati, de exemplu activitati traditionale de turism activ si sport montan, cu numar mare de persoane care veneau regulat de la distante apreciabile pentru a le practica, si care sunt majoritatea iubitori si ocrotitori ai acelor zone, uneori chiar fata de agresiunile de mediu ale „comunitatilor locale”. De exemplu turismul pedestru montan in numeroase masive montane care au statut de arie naturala protejata se practica organizat si sistematic de peste un secol, desi practicantii nu sunt „comunitate locala” raportat la locatia zonei. Consideram ca se impune largirea definitiei prin completarea sintagmei „comunitati locale” cu expresia „si alte comunitati de persoane cu preocupari regulate specifice legate de zona”.

 

2.4      REF. PCT.24 CARE PREVEDE MODIFICAREA ART.12 ALIN.(1)

referitor la consultari si / sau dezbateri publice referitoare la instituirea regimuli de arie naturala protejata

 

Consideram ca dezbaterile publice nu trebuie sa fie o alternativa sau o optiune in raport cu consultarile publice, ci ca sunt obligatorii si trebuie desfasurate in toate ocaziile si totdeauna dupa etapa de consultari punlice, urmand sa se axeze in primul rand pe problemele controversate rezultate in urma consultarilor publice si sa puna in dezbatere in primul rand argumentele pro si contra si variantele si solutiile conturate in urma consultarilor publice.

 

2.5      REF. PCT.26 CARE PREVEDE INTRODUCEREA DE TREI NOI ARTICOLE, CU PRIVIRE LA PRIMUL ALINEAT, CE INSTITUIE ART.13^1

referitor la incetarea regimului de arie naturala protejata

 

Formularea propusa face referire numai la ariile naturale protajate de interes national.

Consideram necesara extinderea prevederilor acestor articole la toate categoriile, inclusiv cele de interes judetean si local, sau introducerea unor prevederi analoge specifice acestora, pentru a impiedica desfiintarea lor arbitrara, din aceleasi ratiuni pentru care s-au introdus prevederile referitoare la cele de interes national.

 

2.6      REF. PCT.29 AL DOILEA CALUP DE PARAGRAFE, CARE PREVEDE INTRODUCEREA ART.15^2

referitor la valoarea de conservare

 

Consideram ca se impune o reformulare pentru a evita expresia „contravaloarea bunului” deoarece o asemenea formulare face trimitere implicita la conceptul respectiv din dreptul civil si poate duce la mari confuzii si dificultati practice. Valoarea de conservare este un concept de mediu autonom fata de valoarea bunului in lumina dreptului civil, putand pentru unul si acelasi bun sa fie foarte ridicata desi dpdv civil contravaloarea este infima pentru ca, de exemplu, nu are utilitate practica directa pentru oameni si deci valoarea de piata este aproape nula.

 

Distinctia rezulta doar implicit, din textul legal, care arata ca aceasta valoare de conservare stabilita prin HG trebuie achitata, in caz de distrugere a bunului, catre stat, intr-un fond special cu destinatie de conservare a naturii, si deci total diferit de regimul de drept civil, care impune ca, separat, contravaloarea acelui bun in sens civil sa fie platita ca despagunire proprietarului bunului degradat sau distrus.

 

Propunem inlocuirea in art. 15^2 propus a termenului „contravaloarea” cu termenul „valoarea de conservare stabilita” si sa se precize ca este „distinct de despagubirile civile eventual datorate proprietarului”.

 

2.7      REF. PCT.30 CARE PREVEDE MODIFICAREA ART.16 ALIN.(1)

privind componenta retelei nationale de arii naturale protejate

 

Consideram ca ar trebui extins conceptul pentru a include sau asimila, macar in unele privinte, si ariile naturale protejate de interes local sau judetean, precizand expres care prevederi din Ordonanta le sunt aplicabile, in caz contrar fiind acestea lasate intr-o zona de neclaritate juridica din punct de vedere al normelor legale aplicabile.

 

2.8      REF. PCT.34 CARE PREVEDE ABROGAREA ART.18 ALIN.(1) LIT.b^1

privind rolul institutiilor de cercetare in invatamant in administrare arii protejate

 

COnsideram inacceptabila inlaturarea, prin aborgarea art. 18 alin.1 lit.b^1 din Ordonanta, a posibilitatii legale ca administrator de arie naturala protejata sa devina si universitatile, institutele nationale de cercetare – dezvoltare, muzeele si alte entitati stiintifice.

 

Cu atat mai mult cu cat s-a prevazut mentinerea unei asemenea posinilitati pentru mai multe categorii de operatori economici, desi completenta si interesul acestora este evident prin definitie inferior unor entitati academice si stiintifice iar resursele materiale nu ar trebui sa conteze deoarece conform legii ar trebui asigurate de stat.

 

2.9      REF. PCT.36 ALINEATUL AL PATRULEA CARE PREVEDE UN NOU CONTINUT PENTRU ART.19 ALIN.(4) DIN ORDONANTA

referitor la atributiile Consiliului Stiintific

 

Noua formulare inlocuieste termenul de „autoritate stiintifica” cu cel de „coordonare stiintifica”. Consideram riscanta modificarea terminologica, deoarece face sa sune mai putin imperative deciziile consilului stiintific si le da percepita unor recomandari, desi sunt de fapt decizii cu caracter obligatoriu si specific, proprii si cu efect direct, nu doar de coordonare in linii generale a altor structuri.

 

2.10    REF. PCT.53 ALINEATUL AL DOILEA CARE PREVEDE UN NOU CONTINUT PENTRU ART.27 ALIN.(3) DIN ORDONANTA

referitor la eliminarea referirii la scoaterea din circuitul silvic

 

Noua formulare face referire doar la scoaterea terenului din circuitul agricol, nu si la scoaterile din circuitul sivilc, spre deosebire de cea actuala, care face referire la ambele situatii.

Consideram ca se impune reanalizarea daca nu cumva ar trebui pastrata si referirea la scoaterea din cictuitul silvic.

 

2.11    NECLARITATI REF. ADMINISTRATOR VS.CUSTODE

PCT.54 ULTIMUL ALINEAT , PCT.55 AMBELE ALINEATE, PCT.57, 58, 59 ALINEATELE PRIMUL SI AL TREILEA, toate facand referire la „administrator” nu si la „custode”.

 

Prin pct. 10 al proiectului de OUG s-a propus eliminarea actualului pct.37 din art.4 din OUG 57 / 2007, care defineste „administratorul ariei naturale protejate”, si care, corelat cu pct.36 din art.4, face evident ca termenul „administrator” acopera la ora actuala atat structurile de administrare special constituite, cat si custorii.

Prin suprimarea acestui punct, nu mai rezulta de nicaieri in mod clar ca, in varianta propusa prin proiectul de OUG de modificare, termenul „administrator” asa cum este utilizat la pct. 54, 55, 57, 58, 59, 86, 98, 90 si 1991 al proiectului de OUG de modificare a OUG 57 / 2007 acopera si structurile speciale de administrare si custorii. S-a reglementat in schimb, prin nu introdusul punct 37^1 in enumerareaa de la art.(4) din Ordonanta, conceptul de „structura de administrare” definita ca referindu-se la cele special constituite in acest scop. Prin urmare, pare mai probabil ca interpretarea termenului de „administrator”, acum propus a ramane fara o definitie legala, va fi ca acopera doar structurile speciale de administrare, nu si custozii, ceea ce ar avea o maxima gravitate pentru ariile protejate, custozilor fiindu-le astfel suprimate toate atributiile de avizare a diverselor acte de reglementare si de activitati care se desfasoara in ariile naturale protejate, pe o cale acoperita insa, si nu fatis cum a preconizat scandaloasa varianta propusa in anul 2013 de modificare a acestui OUG.

 

Consideram ca se impune in mod absolut imperativ mentinerea actualului pct.37 din art.4 din OUG 57 / 2007 in sensul definirii exprese a administratorului de arie naturala protejata ca fiind atat structura de administrare special constituita cat si custodele, sau introducerea la art. 28 alin.(10) si urmatoarele a termenului ” sau custozilor, dupa caz” in toate situatiile de mentionare a termenului „administrator”.

 

2.12    REF. PCT.56 PRIVIND ABROGAREA ART.28 ALIN.(11)

 

Consideram discutabila abrogarea acelui articol, in conditiile in care noua formulare a alin.(10) nu face evident ca acopera si etapa de incadrare. Este foarte important ca atat administratorii cat si custozii sa fie consultati in cadrul etapei de incadrare, indiferent de eventuala solicitare de aviz in cadrul procedurii de emitere de acte de reglementare de tip aviz sau acord de mediu sau aviz N2000, pentru ca acea consultare in etapa initiala previne erori sau abuzuri de incadrare ca nenecesitand EIM / EM / EA.

 

2.13    LA PCT.72 SI 73 – CORELAREA

referitor la anuntarea descoperirilor de pesteri

 

La pct. 72 se prevede un nou continut pentru art.42, cu un alin.(5) care impune celor care au descoperit o pestera in alt context decat activitati specific speologice sau proprietarul / administratorul terenului pe care e situata pestera, sa o notifice la APM.

In schimb pct.73 introduce la art.42 un alineat, (4^1), care impune anuntarea descoperirii unei pesteri la APM, SAU direct la administratorul ariei naturale protejate SAU administratiei publice locale!?

Propunem eliminarea termenului „pestera” din prevederile pct.73. pentru a evita redundanta si contradictiile.

 

2.14    REF. PCT. 87 AL TREILEA ALINEAT, CARE PREVEDE REFORMULARE ART.53 ALIN.(1) LIT.f) referitor la acces in arii de interes geologic:

 

Noua formulare restrange la ariile naturale protejate de interes geologic interdictia generala si absoluta de intrare fara permis de acces eliberat de cel care administreaza aria.

 

O asemenea interdictie generala, fara exceptii, este inacceptabila si total nejustificata. In primul rand este echivoc spectul de acoperire a ei, dat fiind ca nu exista o definitie legala clara a ariilor naturale protejate „de interes geologic”, nici in art.5 nici in Anexa 1 din OUG 57 / 2007, majoritatea parcurilor nationale si naturale de exmplu cuprinzand numeroase elemente de interes geologic si multe arii naturale protejate au caracter mixt – geologic, botanic, peisagistic etc. Aceasta imprecizie face reglementarea contrara Conventiei Europene a Drepturilor Omului, prin caracterul imprevizibil si imprecis, si in caz de aprobare va fi vizata cu probabilitate mare de succes de o exceptie de neconstitutionalitate.

In al doilea rand, o asemenea restrictie totala este nejustificata obiectiv, doar in unele arii de interes geologic putandu-se pretinde ca este obiectiv necesar si ca se si poate practic ca vizitatorii sa obtina un „permis de acces”. Sunt indubitabil „de interes geologic” in primul rand situri precum Groapa Ruginoasa, sau Rapa Rosie de la Sebes sau Gradina Zmeilor din Salaj, sau Babele si Sfinxul de pe platoul Bucegilor etc.

 

In concluzie se impune suprimarea sau reformularea texului legal pentru a acoperi doar situatii obiectiv justificate de restrictionare de acces si contidionarea de obtinerea unui „permis de acces”.

 

2.15    REF. PCT. 87 AL PATRULEA ALINEAT, CARE PREVEDE REFORMULARE ART.53 ALIN.(1) LIT.h) referitor la campare in arii protejate:

 

Noua formulare relaxeaza putin aberanta interdictie cvasitotala din actuala formulare a OUG 57 / 20007, dar este in continuare excesiv si nejustificat de restrictiva si de natura sa faca tehnic aproape imposibila vizitarea unei mari parti din ariile naturale protejate de dimensiuni ridicate din zona montana, cum sunt PN Muntii Maramuresului, PN Rodnei, PN Apuseni, PN Calimani, PN Retezat,siturile N2000 Muntii Fagaras, Tarcu sau Parang etc.

 

Restrictia ar trebui in primul rand sa vizeze numai anumite zone din aria protejata, pentru ca in arii protejate sunt cuprinse si zone puternic antropizate, inclusiv sate intregi si zone de terenuri agricole cultivate, stane etc. Este evident ridicol sa interzici camparea in afara locurilor special desemnate si semnalizate in acest sens cand este vorba de camparea in curtea sau pe pajistea din spatele casei a unor locuitori din numeroasele sate permanente sau sezoniere de munte cuprinse in arii naturale protejate.

 

In al doliea rand, restrictia ar trebui sa nu conditioneze locatia si de semnalizarea ei pe teren, deoarece semnalizarile in majoritatea zonelor montane sunt efemere, dovada fiind rata de distrugere, furt si vandalizare a stalpilor de marcaj turistic in ultimii 50 de ani, cu crestere constanta in ultimele doua decenii, in toate masivele montane. In plus, in unele zone nici nu ar fi prea fezabila semnalizarea si marcarea pe teren a limitei zonei de campare, cum e in cazul camparii in zona de creasta pentru cei care parcurg trasee de turism pedestru de lung parcurs. Si ar insemna ca turistii ajungi in poiana sau saua desemnata oficial drept loc de campare, negasind o tabla / panou care sa confirme ca este loc de campare, sa fie pusi in situatia de a campa ilegal pe motiv ca nu (mai) este si semnalizata zona de campare, sau a mai merge cateva ore pana la un alt loc care este desemnat si efectiv semnalizat ( ceea ce tehnic de regula nu este posibil, drumetii ajung pe inserata la locul de cort, si nu se desemneaza foarte multe si dese sau nici tehnic nu se pot alege prea multe in anumite masive montane).

 

2.16    REF. PCT. 87 AL CINCILEA ALINEAT, CARE PREVEDE REFORMULARE ART.53 ALIN.(1) LIT.i) referitor la turismul pe bicicleta:

 

Noua formulare relaxeaza putin aberanta interdictie cvasitotala din actuala formulare a OUG 57 / 20007, dar este in continuare excesiv si nejustificat de restrictiva. Daca in multe masive montane, prin natura reliefului si utilizarii antropice traditionale, exista o retea dreasa de drumuri publice calsificate, drumuri auto forestiere, drumuri de exploatare forestiera / de tractor, drumuri pastorale / de camion si drumuri de caruta, si deci in foarte rare cazuri ar putea apare o nevoie obiectiva pentru cicloturisti de a rula pe poteci sau alte itinerarii decat „drumuri”, in alte masive montane sau zone in general naturale este aproape inevitabila necesitatea de a rula ( sau merge pe langa bicicleta / impinge / cara pe umar) cel putin anumite portiuni bicicleta, pe poteci / carari / plaiuri, cum dealtfel se intampla si in muntii Alpi si fac sute de mii de cicloturisti.

 

Ori, in primul rand, in Romania nu exista practic la ora actuala trasee oficial marcate pentru circulatia cu bicicleta in scop turistic, si nici nu exista baza legala pentru marcarea lor, desi organizatiile de cicloturism propun de peste 15 ani si autoriatile promit emiterea unei mult-asteptate reglementari pe aceasta tema. Odata ce se va aproba intr-o buna zi hotarearea asteptata, va dura foarte multi ani pana se va dezvolta pe teren o retea de trasee cicloturistice marcate.

 

In logica stramba a textului actual si a celui propus, nici macar locuitorii satelor de munte nu s-ar putea deplasa legal cu bicicleta spre si intre stane sau alte obiective pe poteci si plaiuri traditionale, pentru ca interdictia nici macar nu se refera doar la circulatia cu bicicleta in scop recreativ / turistic / sportiv, ci la circulatia cu bicicleta la modul general, deci implicit si cea in scop pur utilitar!

 

Limitari si interdictii ar putea fi justificabile in anumite zone cu regim sever al unor categorii de arii naturale protejate, precum si pe poteci inguste si / sau cu aflux ridicat de persoane care se deplaseaza pedestru, sau la poteci care prin conformatie sau caractere ale solului ar fi degradate de un rulaj biciclistic mai intens. Si prin urmare s-ar justifica restrictii sezoniere sau permanente, eventual legate de situatia meteo sau / si pe baza de contingentare, dar cu caracter de exceptie, in sensul restrangerii dreptului de libera circulatie cu bicicleta in scop recreativ, turistic, sportiv sau utilitar pe cai de comunicatie care nu sunt „drum”, dar in nicun caz cu caracter de regula si dreptul de acces cu caracter de exceptie, ci invers: Prin planul de management si regulament sa se prevada limitarile, conditionarile si interdictiile. Care trebuie sa aiba o anumita flexibilitate si justificare obiectiva.

 

Pe de alta parte, toate permiterile sau restrictiile / intercitiile de circulatie biciclistica pe anumite trasee care nu sunt „drum” ar trebui sa se bazeze exclusiv pe DESEMNARE a acelor trasee, prin afisare pe site-ul administratiei ariei protejate, mentiunea in ghiduri si pe harti, in panouri infomative la intrarea in zona etc. si nicidecum sa nu fie legate de conditia SEMNALIZARII, care, neexistand si neavand nici baza legala ca sa poata fi realizata, ar fi echivalentul unei interdictii totale sine die a orcarie deplasari cu bicicleta in afara drumurilor, chiar cand ar fi vorba de trasee turistice marcate pentru drumetie sau plaiuri si poteci folosite de localnici pentru deplasare intre catune, stane sau gospodarii izolate in scop utilitar.

 

In concluzie trebuie eliminat criteriul de „semnalizare” si reformulat ca exceptie dreptul de acces, la modul:

„i) circulatia cu bicicletele in afara drumurilor existente, daca se incalca eventuale restrictii instituite prin regulamentul ariei naturale protejate privind accesul de acest tip in unele zone sau pe anumite trasee”,

sau ca varianta absolut minimala:

„i) circulatia cu bicicletele in afara drumurilor existente si a traseelor special desemnate”;

 

2.17    REF. PCT. 87 AL SASELEA ALINEAT, CARE PREVEDE REFORMULARE ART.53 ALIN.(1) LIT.J) referitor la turismul ECVESTRU:

 

Sunt in esenta valabile aproape toate argumentele, observatiile si propunerile de la punctul anterior, mai putin cele referitore la localnici, dat fiind ca in acest caz restrictia legala propusa, exagerata, vizeaza specific doar turismul ecvestru, nu circulatia calare in general.

 

Si in acest caz trebuie eliminat criteriul de „semnalizare” si reformulat ca exceptie dreptul de acces, la modul:

„j) activitatile de turism ecvestru in afara drumurilor existente, daca se incalca eventuale restrictii instituite prin regulamentul ariei naturale protejate privind accesul de acest tip in unele zone sau pe anumite trasee”,

sau ca varianta absolut minimala:

„j) activitatile de turism ecvestru in afara drumurilor existente si a traseelor special desemnate”;

 

2.18    REF. PCT. 87 AL SAPTELEA ALINEAT, CARE PREVEDE REFORMULARE ART.53 ALIN.(1) LIT.k) referitor la ORGANIZAREA DE MANIFESTARI SPORTIVE, CULTURALE, TABERE:

 

Formularea propusa exte excesiv de larga si vaga, putand fi interpretata ca instituind conditionari si pentru o excursie de o zi in grup mic, doar pentru ca participantii au o anumita afiliere intre ei si deci se poate actiunea considera „manifestare organizata” – de exemplu participantii sunt colegi intr-o asociatie turistica sau sportiva sau sunt elevii unei clase sau studentii dintr-o grupa cu un cadru didactic sau e un mic grup de turisti cu un ghid, aflati in tranzit prin zona, si s-au hotarat sa faca o scurta plimbare pe jos de la autocarul care a facut o pauza intr-o parcare…. Cu siguranta ca nu la asemenea „manifestari” se doreste a se face referire, dar textul vag permite si o asemenea interpretare. Ori, textele legale trebuie sa aiba un anumit nivel de precizie si claritate si previzibilitate a intepretarii, altfel trebuie considerate neconforme cerintelor Curtii Europene a Drepturilor Omului.

 

Prin urmare, prevederea trebuie reformulata pentru a fi mai clara, instituind un nivel minim de amploare numerica sau durata sau criteriu legat de natura manifestarii, numai peste respectivul prag urmand sa fie necesar prealabilul acord al administratorului ariei protejate. Aceste criterii concrete trebuie sa fie flexibile si ar trebui sa fie stabilite prin planul de managament, iar legea sa faca doar trimitere la acesta.

 

De exemplu, formularea ar putea fi:

„organizarea de manifestari sportive, culturale, tabere si alte asemenea, care prin natura, durata sau amploarea lor, conform criteriilor stabilite prin planul de management si regulament, pot avea un impact negativ semnificativ asupra ariei naturale protejate, fara acordul administratorului acesteia”.

 

2.19    REF. PCT. 87 AL OPTULEA ALINEAT, CARE PREVEDE REFORMULARE ART.53 ALIN.(1) LIT.l) referitor la TURISMUL PEDESTRU:

 

In primul rand ar trebui reformulat articolul pentru a se clarifica daca se refera numai la turism pedestru ( asa cum ar reiesi indirect din referirea la trasee turistice omologate – cele de turism pedestru montan fiind la ora actuala in Romania singurele supuse omologarii, conform HG 77 / 2003, pentru alte categorii neexistand legislatie specifica) sau la alte / orice forme de turism in general care nu au reglementare specifica in alte paragrafe ale Ordonantei.

 

Recomandam o reformulare care sa pastreze o aplicabilitate generala, pentru turism pedestru si alte forme de turism activ si sport montan (de exemplu pe schiuri, rachete de zapada, role, nautic, alpinism si schi-alpinism, escalada etc.) care nu sunt reglementate de alt paragraf.

 

In al doilea rand, propunem completarea formularii „omologate si semnalizate ca atare” cu sintagma „sau desemnate prin planul de management si regulament”, pentru a acoperi situatia ariilor naturale protejate in care exista un numar imens de drumuri si poteci care strabat habitatele naturale si nu se pune problema sa fie toate sau o buna parte marcate si omologate, de exemplu drumurile de hotar, pastorale si silvice intre sate, catune, stane si gospodarii izolate, existente in numeroase masive montane care au regim de arie naturala protejata, sau in zone colinare cu regim de sit Natura 2000.

 

In al treilea rand, exceptarea permisa in noua formulare pentru anumite zone si cazuri ar trebui sa fie regula si interdictia sa fie exceptia, astfel ca recomandam formularea:

 

„l) accesul si circulatia vizitatorilor in extravilan, in habitate naturale, in afara drumurilor si a traseelor turistice omologate si semnalizate ca atare sau desemnate, cu incalcarea restrictiilor si interdictiior instituite prin prezenta Ordonanta de urgenta si regulamentele si planurile de management ale ariei naturale protejate cu referire la zone, trasee, perioade, conditii sau scopuri, obiectiv necesare asigurarii atingerii obiectivelor de conservare si protectie a ariei naturale protejate”.

 

2.20    REF. PCT. 89 AL DOILEA ALINEAT, CARE PREVEDE INTRODUCEREA LA ART.53 ALIN.(1) A LIT.o) referitor la SCALDAT:

 

In primul rand, este un nonsens exprimarea „scaldat in baraj” si ar trebui revazuta, intentia fiiind probabil de referire la lacuri naturale respectiv artificiale.

 

In al doilea rand, exste absolut excesiva si nejustificata conditionarea dubla foarte generala din textul propus, si anume ca zona sa fie special amenajata pentru imbaiere si sa se obtina acordul administratorului.

 

Desigur ca asemenea restrictii au justificare obiectiva de exemplu cu privire la lacurile glaciare din zona montana, la lacurile din pesteri, in alte zone foarte sensibile ecologic sau cu suprafata sau volum mic, insa devin ridicole cand este vorba de lacuri de dimensiuni mari si foarte mari, cum ar fi cazul unor mari lacuri de acumulare precum lacul Belis-Fantanele din PN Apuseni, cu suprafata foarte ridicata si pe care sunt autorizate si circula numeroase ambarcatii, inclusiv cu motor. Ar fi hilar sa se pretinda ca o barca cu motor are un impact negativ de mediu inferior unei persoane care innoata in lac. Acelasi lucru este valabil cu privire la lacuri de acumulare de pe marile rauri ale tarii, unele fiind in arii naturale protejate. Nu se poate justifica obiectiv din motive de mediu o interdictie generala de inot in lacurile mari din Delta Dunarii, cat timp e permisa navigatia chiar cu motor, pescuitul etc.

 

In concluzie, ar trebui reformulat articolul pentru ca libertatea de imbaiere / inot in corpurile mari de apa sa fie regula si interdictia sau conditionarea de limitare la zone desemnate si obtinere de acord al administratorului sa fie exceptia, astfel ca recomandam formularea:

 

„scaldatul in locurile neamenajate in acest sens sau fara a detine acordul administratorului ariei naturale protejate, ale lacurilor naturale si artificiale de dimensiuni reduse sau medii, aflate pe suprafata ariilor naturale protejate, pentru care prin regulamentul si planul de management al ariei respective s-au instituit inerdictii sau restrictii si conditionari din motive de mediu”.

 

2.21    REF. PCT. 90 AL NOUALEA ALINEAT, CARE PREVEDE INTRODUCEREA LA ART.53 ALIN.(2) A LIT.m) referitor la VEHICULE:

 

Sunt binevenite restrictiile privind circulatia vehiculelor motorizate in zonele de habitate naturale din ariile naturale protejate, insa actuala formulare necesita modificari:

 

In primul rand, enumerarea, dupa „motociclete, ATV-uri, sanii cu motor, autoturisme” a sintagmei „alte tipuri de vehicule” este foarte generala si acopera si bicicletele, vehiculele cu tractiune animala si cele trase sau impinse cu mana, ceea ce este greu de crezut ca este intentia, neputadu-se petinde un nivel de impact negativ de mediu comparbil cu cel al vehiculelor cu motor, mai ales in ceeea ce priveste bicicletele, a caror regim de cirulatie dealtfel are o reglementare distincta, argument in plus ca nu se intentiona a fi vizate. Prin urmare se impune completarea, dupa sintagma „alte tipuri de vehicule”, cu precizarea „cu motor” si eventual „sau cu tractiune animala”.

 

In al doilea rand, formularea „drumuri forestiere pe care accesul nu este interzis prin semne sau bariere” este si neclara si duce si la o totala ineficienta a restrictiei, deoarece nu este clar daca e vorba doar de drumuri auto forestiere, sau si de drumuri de exploatare forestiera ( „de tractor / de TAF / de caruta / „de tras lemne”) si este fantezista speranta ca se vor plasa si mentine bariere sau indicatoare de interdictie la toate ramificatiile de drumuri de exploatare, ele desprinzandu-se cu sutele de mii, de multe ori tot la cateva zeci sau sute de metri din drumurile publice clasificate sau alte drumuri clasificate deschise circualtiei publice in arii protejate, in special cand este vorba de zonele impadurite din zona montana. Propunem ca regula de acces doar pe baza de autorizatie a vehiculelor cu motor in ariile protejate sa vizeze toate caile de comunicatie care nu sunt drum public sau drum deschis circulatiei publice expres semnalizat in acest sens, pentru ca in ariile naturale protejate in zone de habitate naturale, accesul motorizat trebuie sa ramana exceptia si restrictia severa sa fie regula, invers decat la accesul nemotorizat.

 

In concluzie propunem reformularea in modul urmator:

„m) accesul neautorizat cu motociclete, ATV-uri, sanii cu motor, autoturisme si alte tipuri de vehicule cu motor” in extravilanul localitatilor, in zone de habitate naturale, de pe suprafata ariilor naturale protejate, in afara drumurilor publice clasificate si altor categorii de drumuri semnalizate sau desemnate ca deschise, liber sau cu restrictii specifice, circulatiei publice, conform prevederilor planului de management si regulamentului ariei naturale protejate”.

 

  1. PROBLEME GENERALE

 

3.1      REFERIRI LA TERMENE DE EMITERE A UNOR REGLEMENTARI SECUNDARE

 

Prin proiectul de OUG se prevede introducerea la articole, cum ar fi de exemplu pct. 27, 28 si 36 din proiect, vizand art. 14 alin.(3), art.15 alin.(3) si art.19 alin.(2) si (4) din OUG 57 / 2007, a unor termene in care trebuie emise de catre diverse organe reglementari de rang infralegal in aplicarea OUG 57 / 2007.

 

Numai ca, formularea utilizata ” in termen de x luni de la intrarea in vigoare a prezentei OUG”, din moment ce este forma nou propusa pentru un text normativ parte integranta din OUG 57 / 2007, va insemna referire la OUG 57 / 2007 si nu la OUG-ul de modificare si completare a acestuia, si deci termenele respective vor fi calculate de la intrarea in vigoare a OUG 57 / 2007 adica de acum 7 ani, ceea ce este desigur o aberatie, pentru ca ar insemna ca sunt deja de multi ani depasite.

 

Cel mai probabil intentia este ca ele sa intre in vigoare in anumit termen calculat in functie de prezenta OUG de modificare si completare a OUG 57/2007. In acest caz, textele prin care se introduc acum termene, care nu existau inainte, trebuie sa indice o data fixa de tip 01.01.2016 sau sa se introduca in proiectul de OUG un articol nou, art II, care sa prevada modul de calcul al acelor termene.

 

3.2      ERORI DE TEHNICA LEGISLATIVA SI DE REDACTARE

 

Textul proiectului de OUG are numeroase si serioase deficiente de redactare din punct de vedere gramatical si mai ales a normelor specifice de tehnica legislativa prevazute de Legea 24 / 2000.

 

Astfel, se face in mod repetat referire la prevederi legale inexistente, ca de exemplu la pct. 58 unde se face trimitere la un pretins alineat 28^1 al articolului 28, desi nu exista un asemenea alineat, ci probabil ar fi trebuit facuta trimiterea la art.28^1 din Ordonanta. Sau pct. 66 face referire la art.36 alin.(6) pe cand in realitate in OUG 57 / 2007 in actuala forma nu exita un alin.(6), fiind cel mai probabil vorba de alin.(2).

De asemenea, pct.86 face referire la art.52 alin (1) dar asemenea alineat nu exista pentru ca art.52 nu are mai multe alineate, ci doar mai multe litere.

 

Sau se preconizeaza modificari pe care nu le efectueaza, de exemplu la pct.47 in titulatura anunta ref. art. 22 alin.(9)din Ordonanta si modificarea lit.k) dar de fapt nu o modifica.

In schimb la pct.87 al doilea paragraf, se face referire la pesteri ca clasa A, desi acelasi proiect de modificare a OUG 57/2007 prevede renuntarea la clasificarea tip A, B, C si D pentru pesteri si trecerea lor in clasele generale de arii naturale protejate.

 

De asemenea, se abordeaza incorect reformularea unor alineate si introducerea altora noi la un articol. De exemplu pct. 36 din proiectul de OUG prevede o noua redactare pentru art.19 alin.(1)-(6) cate are de fapt la ora actuala acel articol, iar pct. 37 si 38 prevad introducerea unor nou alineate, (5^1) respectiv (6^1) si (6^2). De fapt, corecta ar fi comasarea celor trei puncte, in formularea „Art.19 se modifica si va avea urmatorul cuprins:….” si apoi redate, in numerotare de la (1) la (9) cele noua paragrafe.

 

La fel, pct.69 face referire la modificarea alin.(1) si (2) al art.39, dar cum acesta nu are mai multe alineata, formularea corecta este „art.39 se modifica si va avea urmatorul cuprins:”.

 

Sau la pct.70, unde trebuie suprimat la inceputul sau termenul „La”.

 

La pct. 72 insa, se prevede referitor la art.42 modificarea alin.(1)-(5), dar actualul art.42 nu are decat patru alineate, fiind de fapt vorba de modificarea celor patru si introducerea unui nou alineat, (5), formularea corecta fiind” Art.42 se modifica si completeaza si va avea urmatorul cuprins:”.

 

La pct.75 se prevede introducerea la art.43 a opt noi alineate, nr. (2^1) – (2^8), iar prin pct. 76 se prevede abrogarea actualelor alin.(3) – (11). Corect, cele doua puncte s-ar comasa, si formularea ar trebui sa fie „Art.43 va avea urmatoarul cuprins:” si apoi sa se redea noua forma, cu numerotarea articolelor de la (1) la (10).

De asemenea, la pct.81 se prevede modificarea lit.a), b) si d)-g) din art.47, dar de fapt la ora actuala art.47) nu are dacat lit.a)-d). Iar in forma nou propusa, apare lit.e) si g) dar nicio litera f).

 

Prin urmare lit.g) propusa ar trebui reidexata ca fiind lit.f) iar formularea corecta ar trebui sa fie „Art.47 se modifica si va avea urmatorul cuprins:” redand cele 5 litere modificate sau noi si lit.c) cea nemodificata.

 

La pct.82, formularea corecta ar fi cu introducerea precizarii „partea introductiva ” inainte de „se modifica…”.

 

O situatie oarecum hilara din punct de vedere redactional este la pct.65 care prevede introducerea, la art.36, a unui nou alineat, (1^1), in conditiile in care acel alineat a fost deja introdus prin Legea 49 / 2011. Formularea corecta ar fi: „La art.36. alin. (1^1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:”.

 

O situatie identica este la pact. 68, care prevede introducerea, la art.38, a doua noi alineate, (2^1) si (2^2), in conditiile in care exista deja acele alineate, introduse prin Legea 49 / 2011. Formularea corecta ar fi: „La art.38., alin. (2^1) si (2^2) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:”.

 

  1. PRECIZARI FINALE

 

Nu avem alte observatii si propuneri, in afara celor expuse la punctele anterioare, referitoare la proiectul de OUG de modificare a OUG 57 / 2007 in forma publicata de MMSC in 03.12.2014.

 

Pe ansamblu apreciem ca majoritatea propunerilor de modificare si completare formulate prin proiectul de OUG sunt necesare si binevenite si fezabile, chiar daca sub unele aspecte era de dorit sa fie mai radicale cu privire la protectia naturii.

 

Speram ca modificarile sa fie urmate si de modificari adecvate in OUG 195 / 2005 privind protectia mediului, Legea 107 / 1996 – Legea Apelor si Legea 46 / 2008 – Codul Silvic, mai ales ultimele doua, cu care este dificil de determinat raportul lege generala – lege speciala si deci de stabilit care reglementare are prioritate concreta cand cele doua acte normative reglementeaza diferit aceeasi problema.

 

Suntem pregatiti sa sustinem cu detalii si exemple toate observatiile si propunerile formulate, care sunt dealtfel in concordanta si ca reluare a argumentelor si propunerilor facute si cu ocazia unor trecute modificari ale legislatiei de arii naturale protejate de-a lungul ultimilor 15 ani, din pacate in mare parte ignorate de catre autoritati.

 

Cluj-Napoca, 15.12.2014

 

DIRECTOR EXECUTIV,

av. Radu Mititean

 

Radu Mititean

director executiv CCN

Asociația turistică sportivă civică și ecologistă

CLUBUL DE CICLOTURISM „NAPOCA” (CCN)

str. Septimiu Albini nr. 133 ap. 18

400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro

tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro

CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992

 

Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:

http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/

Vă mulțumim pentru share!

© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Roșioara termală – LOW CONCERN doar în acvariu

Un proiect de conservare EX SITU a unei specii din Lista Roșie va conține, obligatoriu, o analiză SWOT. Nu pentru a fi absolvit de vreo vină ci pentru un management riguros al riscurilor, nu? Citești cam tot ce poți citi, faci ședințe, faci brainstorming, pentru gestionarea și reducerea riscurilor. Puse cap la cap, ideile se vor concretiza în ceva de genul:

S: caracterul endemic al speciei; existența facilităților din cadrul Acvariului pentru conservarea speciilor acvatice; largi posibilități de diseminare a strategiilor de conștientizare a publicului.

W: mărimea populației; ciclu vital scurt al roșioarei termale; date prealabile practic inexistente legate de potențialul reproductiv al speciei în condiții de captivitate.

O: necesitatea de management al populației, de preservare din punct de vedere genetic într-o perioadă critică pentru specie, obținerea de descendenți pentru … ”Re-inforcement/ Supplementation: addition of individuals to an existing population of conspecifics (IUCN/SSC Guidelines For Re-Introductions, Approved by the 41st Meeting of the IUCN Council, Gland Switzerland, May 1995).

T: riscuri privind: stare proastă de condiție a animalelor datorită deprecierii mediului acvatic în ecosistemul de provenienţă şi rezistenţă redusă la manipulare/ transport; lipsa răspunsului reproductiv în condiții de captivitate; prolificitate redusă în condiții de captivitate; supraviețuire redusă a puilor predezvoltați de roșioară termală, inadaptarea la hrănire artificială. Deteriorarea ireversibilă a ecosistemului termal din bazinul pârâului Pețea.

 

Apoi începe perioada de implementare și constați, cu bucurie, că ai redus riscurile anticipate, la zero. Ai fi crezut? Nu … . Zero mortalități la transport cât și pe durata aclimatării la mediul de captivitate și pe toată durata derulării proiectului; ai identificat condițiile adecvate pentru stimularea reproducerii și, în sfârșit, ai de 33.3333 ori mai mulți pești dintr-o nouă generație, un lot ”captive breeding”, dar este exact ceea ce ți-ai propus; ”nou-născuții”, după trecerea la înotul liber, supraviețuiesc, într-un procent de 100% și nu, nu e meritul tău, ci al speciei care dorește să se perpetueze. Și da, ai uitat să estimezi un mic risc (dar cine ar fi putut să o facă, în cazul unei specii provenite dintr-un ecosistem special – termal, cu o compoziție specifică a apei, sedimentelor, cu o dinamică anuală a factorilor fizici, climatici, hidrologici relativ puțin descrisă în datele statistice bibliografice): acela că spațiul alocat ar putea fi insuficient comparativ cu potențialul reproductiv al celor câțiva adulți ”wild caught”.

 

Descoperi lucruri – noi sau parțial cunoscute sau te pregătești să le descoperi și să-ți continui munca – în legătură cu o specie, fără valoare economică dar importantă tocmai prin nișa pe care o ocupă; adulții au depășit deja vârsta de 2 ani dar continuă să supraviețuiască, pregătindu-se poate pentru a se multiplica printr-o nouă generație; secvențierea genelor și raportul – ACTUAL – dintre sexe oferă o altă persectivă asupra populației actuale dintr-un ecosistem natural special (și așteptăm publicarea rezultatelor de către echipa specialiștilor maghiari).

 

Când lucrezi cu speciile vii, ești foarte atent la ele cât și la tine însuți. În acest … parteneriat, fiecare dă tot ce are mai bun. Când a venit momentul și te uiți pe gantt – foarte frumos, acolo ai scris tot ce și când trebuie să execuți – ne pregătim cu toții să revenim la ecosistemul natural, e momentul repopulării. E un sentiment plăcut, să redai LIBERTATEA, mai ales unor indivizi care nu au cunoscut-o vreodată. Chiar și vertebrate inferioare, ești sigur că peștii o vor valoriza foarte mult. Și nu, nu ești Dumnezeu ci doar o parte dintr-un sistem. Sau așa crezi.

 

Și atunci te confrunți cu riscul pe care puteai cel mai puțin să-l controlezi: un ecosistem natural care, poate, există acolo dinainte de ultima glaciațiune, acum este practic extinct nemaiputând susține … vietățile care l-au consacrat. Nu ai prevăzut dimensiunile acestui risc pentru că nu puteai cuprinde – în obiectivele tale, în timpul și spațiul tău, resursele tale – și strategia conservării IN SITU.

 

Putem vorbi de un soi de autism în care fiecare are propriile obiective ale muncii sale fără a înțelege, corela, susține, acționa asupra muncii celuilalt? Nu, nu putem. Și nici nu doresc să dezvolt.

 

De ce acum, roșioara termală? Am citit știrile din ultimile zile; despre disproporția între consumul actual și datele, lipsite total de … actualitate, privind mărimea și capacitatea de regenerare a zăcământului termal. Suntem prea mulți, 7 miliarde de oameni? Poate că nu, pentru problemele pe care le avem, le creăm. Sau nu e vorba de număr …

 

Pentru că aici nu e o pagină de dialog, voi aborda pragmatic problema.

 

Roșioara termală este, în prezent, o specie de colecție, vie, a Acvariului gălățean, cu – deocamdată – 45 de indivizi (în vârstă de 3 – 4 ani) proveniți din mediul natural și 1500 de indivizi în vârstă de 1 an, obținuți în captivitate, dintr-un număr redus de genitori … . Mai există un număr semnificativ de specimene în alte locații din România și Europa, de asemenea în captivitate. Pești cu acte în regulă. Pot avea și pașaport către cei care doresc să îi conserve, pe durată de timp comparabilă cu supraviețuirea în mediul natural.

 

Tot în colecție vor rămâne și solzii prelevați de la câteva exemplare; structuri dermice obținuți pe căi neinvazive dar pline de informații, permițând identificarea la nivel de gen sau specie, filogenie, dimorfism sexual, determinarea vârstei, evaluarea impactului condițiilor de habitat asupra creșterii.

Aria de prelevare a solzilor:

 Untitled

Detalii structurale (foto original):

 centralizator

 

2 – Formațiune solzoasă laterale (10×3). CA câmp anterior; CP – câmp posterior; RP – radii (sclerite radiare) primare; RS – radii (sclerite radiare) secundare; RT – radii (sclerite radiare) terțiare; F – focar (nucleus)

3 – Solzi normali (din zona cuprinsă între inserția dorsalei și linia laterala) cu focus, creste radiare, circuli și tuberculi și solzi ai liniei laterale.

3 – solz al liniei laterale, lipsit de zona focală (nucleus) cu canalul liniei laterale dispus după axa antero-posterioară (10×3.5);

4 – canal al liniei laterale cu por anterior și por posterior (15×10);

5 – tuberculi din câmpul posterior al solzului normal, cu formă ovalară sau neregulată (15×10);

6 – tubercul cu formă circulară din câmpul posterior al solzului normal (15×40)

7 – focus (nucleus) cu granule, radii care intersectează focusul și circuli (15×40);

8, 9 – Solzi din zona laterală a corpului (15×40). C – circuli (sclerite circulare) cu aspect de creste; S.I.C. – spații intercirculare hialine; C.Î. – circuli (sclerite circulare) întrerupte; G – granulații intercirculare; P.C. – proiecții calcogene; Le – denticuli ai scleritelor ciculare (lepidonți)

 

Analiza statistică a formei solzilor este aplicată, ca o metodă de discriminare (deosebire) a speciilor/ ecoformelor:

 centralizator 2

10 – Variația formei solzilor reprezentată grafic cu ajutorul coeficienților componentelor principale (PC) și vizualizată prin intermediul grilei de tansformare

11 – Limitele de încredere (90%) ale distribuției scorurilor primelor două componente principale (PC) ale analizei formei solzilor peștilor din cele 2 probe. Dispunerea specimenelor în morfospațiul analizei multivariate (PC1 36.865%, PC2 21.766%)

 

Și?

 

Poate că aceasta nu e istorie și nu e filă de poveste și nici filă de proiect. Poate că e doar o fractură în evoluția unui ecosistem unic în Europa.

 

Gabriela Grigoraș

Galați, 2015

Gabriela Grigoras, Dr. Eng.

Aquarium Curator

Movable Cultural Heritage/Ichthyology Expert

Museum Complex of Natural Sciences

Aquarium Department

Str. Regiment 11 Siret nr. 6A

800 340 Galati Romania

Tel + 40 236 411 898

Fax + 40 236 414 475

E-mail griggabi@yahoo.com

Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:

http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/

Vă mulțumim pentru share!

© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cyanide Blues – A mérges folyó (in Hungarian)

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Starea națiunii – conservarea naturii în România

A trecut mai bine de un an și jumătate de când, pe data de 01.03.2013, ”importanța protecției naturii” în România a fost recunoscută prin numirea unui Secretar de Stat, care să se ocupe numai de problemele specifice. După cum bine se știe este vorba de dna. A–R–M J. CV-ul dnei J. este ”ireproșabil” așa cum reiese și din publicațiile vremii:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/acuzata-in-scandalul-severin–numita-in-guvern–cum-a-ajuns-anne-juganaru-secretar-se-stat-in-ministerul-mediului-295016
La fel și expertiza domniei sale în domeniul pe care îl gestionează.
Acum, după mai bine de un an și jumătate, bilanțul secretarului de stat arată destul de promițător:
• Obligații de raportare neonorate: convențiile internaționale (CMS, CBD etc.)
• Raportarea conform Directivei Habitate s-a făcut în ultimul moment și cu sprijin substanțial din partea ANPM. Nu a reușit nici să faciliteze un dialog cu managerul proiectului
• Bani cheltuiți pe proiecte inexistente sau inutile (cum ar fi un studiu privind migrația păsărilor în zona Lacului Brateș pentru consolidarea ariei protejate subcontractat firmei SC Enviro Ecosmart SRL-D sau cel de privind distribuția speciilor de nevertebrate din Pădurea Gârboavele, de asemenea pentru consolidarea sitului subcontractat firmei SC Eco Via Design & Engineering SRL), deși evaluări s-au făcut și în proiectele de monitorizare naționale. Aceste proiecte în vreme ce proiectele destinate obligațiilor de raportare către CE încă nu s-au derulat deși termenul de raportare a unor noi situri sunt vechi de circa 2 ani.
Dar una din ultimele minuni gestionate de Secretarul de Stat este numirea unui persoane care să monitorizeze activitatea celor 10 persoane rămase în direcție. Mai precis un spion de serviciu. Acest lucru se întâmpla în urmă cu vreo 2 săptămâni. Între timp persoana în cauză, dna. A. C. a fost propusă ca director al Direcției Conservarea Naturii.
Ca și dna. A. J., dna. A. C. are un trecut/prezent politic și un CV de invidiat http://www.jurnaluldearges.ro/index.php/actualitate-2/8780-razboi-deschis-intre-fosta-si-actuala-directoare-de-la-mediu. Cu alte cuvinte, detașată de la APM Pitești, ca urmare a unor probleme serioase cu legea, cum spune presa locală, nu putea ajunge la București într-o funcție de execuție, unde a stat totuși vreo jumătate de an. Altfel spus, în loc să fie suspendată pe perioada cercetărilor, așa cum ar fi probabil normal, a fost adusă să ”întărească” compartimentul de biodiversitate din Ministerul Mediului.
Activitatea sa în Ministerul Mediului nu poate fi cuantificată cumva, decât poate că a făcut umbră pământului. Recent, probabil plictisită să nu facă nimic și pe fondul unei incertitudini cu privire la conducerea directorului (actualul director dna. D. C. a reușit să reziste eroic la presiunile politice și ilegale ale dnei A. J.), a reușit probabil să facă un ”aranjament” politic cu secretarul de stat și să ajungă la un consens. Așa că după atacuri repetate și lovituri sub centură la adresa actualului director dna. A. C. și-a văzut visul cu ochii fiind propusă director peste natură.
Nu știm care va fi viitorul conservării naturii din România, dar cu așa conducători nu este de mirare că s-a ales praful de tot: planuri de management inexistente, legislație permisivă, proiecte de tot soiul în ariile protejate fără nici un impact și lista poate continua. Mai nou se pare că nici ONG-urile nu mai sunt deranjate de acest lucru.

un amic

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

2014… de final

Atât pentru bogul ACB cât pentru lista de discuții Conservarea Biodiversității, acest an a fost unul „tărăgănat”. Adică, se simte în societate un fel de sațietate față de încercările care au dus doar la reușite parțiale și la numeroase eșecuri în ceea ce privește protejarea valorilor naturale. Mulți dintre cei care ar avea capacitatea să formuleze o idee coerentă, nu prea au timp de asta, iar după experiența anilor în care efectele pozitive ale discuțiilor nu au fost prea evidente… există și o masivă retragere… fiecare în cochilia lui personală. Proiectele ultrabirocratice mai absorb și ele din puținele energii eventual disponibile. Așa se ajunge ca până și la subiecte extraordinar de importante din domeniul conservării biodiversității, din partea societății civile să nu mai fie formulată nici măcar o opinie. Ce se poate spera oarecum pentru viitor, este să revină cumva viața în societatea civilă interesată de Natură. 

 

Se poate spera ca măcar câțiva… 5, 10, 100 de oameni niciodată nu vor abandona ideea că merită încercat. Dar se poate să rămână doar 1 sau 2. Restul… vor fi absorbiți de firmele de consultanță, de proiectele europene ultrabirocratice din care să câștige o pâine… în general destul de amară.  

© dr. Peter Lengyel

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ecologismul holistic şi reabilitarea conştiinţei globale

Ideologiile au avut un rulaj spectaculos pe parcursul secolului XX şi continuă în secolul XXI. Cea mai uşoară meserie este cea a analiştilor de tot felul, care s-au specializat în vorbe goale. Poate şi noi, deşi ancoraţi în prezumţia de bună credinţă, facem la fel şi inducem în comunităţi, în lume, o avalanşă a exceselor subiectivist-globaliste. Ne focalizăm discuţiile pe lipsa solidarităţii globale, pe deplângerea ignoranţei generalizate – pericolul zilelor noastre, pe analiza demagogiilor instituţionalizate, pe identificarea diferitelor constrângeri modern – „discrete”, fără să ţinem cont că lumea actuală are nevoie de raţiune, moralitate structurală şi proiecte/idei „palpabile”.

Mi-am propus să scriu despre dezvoltarea durabilă şi am încercat să pornesc de la o mică schiţă. Sunt un … realist, în educaţie şi existenţă. Am analizat conceptul, am studiat frânturi din literatura de specialitate recentă şi am încercat să privesc acest concept detaşat, fără să accept implicaţiile/ intruziunile formale. Nu sunt un adept al modernismului cu orice preţ, al adaptării la conceptele la zi, încerc să identific provocările fără a simula că accept aberaţiile pseudo-specialiştilor. Există destui actori vocali ce-şi câştigă pâinea din manipularea conceptelor, fie că se numesc maeştri, consultanţi sau leader-i (perverşi) ai obscurelor structuri up-gradate de mişcările insinuate la baza democraţiei. Ne dorim modele, ne dorim eroi dar noi zburdăm liberi între formule lejere, care nu implică analiza profundă, pentru că tendinţa discursului este superficială, fără a chestiona macro-conceptele dezvoltării.

Mă-ntreb, fără conotaţii subversive, ce (ar putea) aduce bun în viaţa oamenilor simpli, dezvoltarea durabilă. Există standarde de bune practici (un instrument ultra-nominalizat), norme, matrici absolutiste şi indicatori care pot fi comasate într-o teorie unitară, dar, până la a găsi acel „modus vivendi” universal e o cale uriaşă, infinită, ce poate nu va fi niciodată parcursă.

Am pornit, sceptic, demersul socio – cultural, dar fără idei preconcepute. Am decis să ”interoghez” omul simplu, să opresc pe stradă cetăţeanul blazat, neimplicat, normal, neconstrâns de ideologii cosmetizate, dar agresat continuu de părerile docte ale marilor iluminişti ai bunăstării omenirii. Nu sunt actorul, a se citi stakeholder-ul, vizat de marile structuri ce veghează bunăstarea omenirii, dar, iubindu-l pe G. Orwell, am încercat să mă adaptez nevoilor progresului controlat, aşa că, nesilit de nimeni, am „oprit” din drumul lor banal, prieteni, cunoscuţi, trecători, anonimi, pentru a-i ajuta şi a mă ajuta să pătrundem în „mecanismul” profetic al DD (dezvoltării durabile). Deschid o paranteză abruptă, ştiu că mulţi nu mă înţelegeţi, dar nu am văzut, spre exemplu, la Baden-Baden, nicio abordare neconsumeristă, care să justifice teoria multi-globalistă a dezvoltării sustenabile. Niciun teoretician, specialist – consultant, n-o să înţeleagă trăirile „mulţimii”, ale oamenilor de jos, ale celor nevizibili, care preferă să aducă 2 (două) pâini bine coapte familiei si nu un cozonac bio promovat de multe reclame „capitaliste” sau de ce nu, „ecologiste”.

Am vizat strada, am vizat organizaţiile neo sau pro civice şi am derapat, poate, în subiectivism. Iată, cu ce m-am confruntat!

Am ajuns din întâmplare la Spitalul Municipal, un oarecare spital, şi am constatat că nu pot privi în ochi „nebunii” comunităţii. Nu e o mare aventură să ne asumăm dezvoltarea durabilă, dar nicio soluţie unic salvatoare în contextul asaltului informaţional. Exegeţii conceptului ar trebui să ştie să şi piardă în disputa cu futurologii, nu sunt în mod special favoriţi, de aceea eu cred, că nu pot să dea verdicte cei care mustesc doar a… teorie.

Discut cu un medic psihiatru. „Dezvoltarea durabilă, îmi spune, constă în asumarea unui sens rezonabil, în existenţa fiecărei generaţii.” Simplu, pentru un intelectual idealist, dar, oare, cei care nu au timp de introspecţie şi meditaţie (şi sunt tare mulţi!) ce gândesc?…

Sunt român, sunt liber-profesionist, sunt miop, dar ştiu că sunt minoritar în Europa re-organizată de coloşii economici conducători, şi totuşi, voi încerca să vă fac să vă priviţi, trecutul, poate prezentul, printr-un ciob al diversităţii. Vă pasă de dezvoltarea durabilă (ce minunat!), păi, vă rog să acţionaţi.

Parcurg străzile unui orăşel insignifiant din nordul României (mulţi nu ştiu unde se află această ţară, ca şi multe altele de altfel… şi-atunci despre ce vorbim?… în ce credem?…) şi încerc să înţeleg secolul XXI.

Opresc un tânăr ce mi se pare dezgheţat, curăţel… Zâmbesc, mă prezint şi-l abordez prieteneşte „Salut! Lucrez la un articol despre dezvoltarea durabilă. Ai putea să defineşti acest concept – dezvoltare durabilă sau sustenabilă – foarte modern şi adoptat tacit de întreaga clasă elitisto-politica mondială?” (Mă adresez unui tânăr de aproximativ 23 – 24 de ani, ce poate avea, bănuiesc, şi un job rezonabil.) Mă priveşte tâmp, dă din cap inteligent, îmi întoarce spatele şi reuşesc să aud strecurat scârbit – la adresa mea – răspunsul „adecvat”…”La dracu cu voi”!

Nu ştiu ce să cred, am impresia că sunt abandonat în mijlocul deşertului, pustiului, fără puncte de reper şi nu pot merge mai departe. Să abandonez?… nici vorbă! Continui cu experimentul meu.

Sunt nehotărât, dar opresc totuşi o femeie frumoasa, să aibă vreo 40 de ani, ţinută adecvată, vestimentaţie onorabilă, nesofisticată şi intru în discuţia preambul – colaterală. După ce înţelege subiectul, adoptă o mină „neutră” şi mă izbeşte cu răspunsul necosmetizat: „Sunt profesoară, divorţată, am 1100 lei salariu si sunt singură. Evident că am voluntarizat de nenumărate ori pentru a-mi umple golul disperării şi punctajul la dosarul de evaluare profesională, dar, nu am aşteptat nimic de la comunitate. Nu cred că azi, noi, cei mulţi, putem pretinde ceva. Dirijorul nu este de-al nostru, dar eu, ca un anonim soldat, cer toleranţă maximă. Nu vreau foarte mult, vreau ce-i al meu, vreau să fiu ascultată! Cine mă ascultă? Dezvoltarea durabilă îmi poate aduce, poate, un premiu de consolare? Nu cred că există aşa ceva pentru omul obişnuit!”

De acord şi merg mai departe. Nişte fete, liceene, fără discuţie, după timbrul vocal, blochează trotuarul, iar eu cu tupeu, îndrăznesc să le întreb ce le spune… dezvoltarea sustenabilă! Râd, chicotesc, şi mă împresoară ostentativ. „Dom’le, ne crezi proaste?! Asta facem la educaţie civică. Discutăm despre viitorul urmaşilor. Să fie sănătoşi! Noi acuma vrem distracţie şi timp liber. Ce vor face urmaşii noştri nu ne pasă că sunt destui trăzniţi ce s-or gândi la ei. Asta-i bună! Nu avem destule probleme la şcoală, în familie?” Nu ştiu ce să cred. Privesc strada şi mă-ntreb ce visează… mulţimea.

Mă gândesc – nu întâmplător – la Keynes, J.M., de care tinerii ar trebui să fi auzit şi sunt convins că multora nu le spune nimic acest nume. Şi, hazlie situaţie, trebuie să mai încerc să descopar specificul local.

Un bărbat vânjos, semi-ţăran, semi-orăşan, etalându-şi ţanţoş pălăria „locală”, purtând relaxat o drujbă sub braţ, catadicseşte să se oprească din mersul ferm şi să-mi arunce o privire severă. „Ce dezvoltare vrei, mă? Ştii cât se fură în lumea asta? Ce, io-s mai prost? Se îmbogăţesc tot felul de ştabi şi eu să mă gândesc la alţii? Ai văzut vilele pe care le au jmecherii? Eu stau cu chirie la bloc, îs paznic noaptea, ziua tai lemne pentru doi lei pe unde apuc şi mă cert des cu nevastă-mea. A cui dezvoltare s-o protejăm?” Şi omul meu trece grăbit mai departe.

În zona de joacă a parcului din oraşul nostru un grup de copii strivesc disperaţi echipamentele de joacă. Pe ei nu-i pot întreba nimic. Au aproximativ 13-14 ani şi nu sunt satisfăcuţi de variantele clasice de… entertainment.

Un pensionar impenetrabil priveşte în gol. Nu-i pasă ca îl incomodez în mişcare. Mă ocoleşte cu dispreţ şi îşi leagănă plasa semigoală cu ostentaţie. „Lasă-mă-n pace! Nu ştiu. Nu mă interesează! Dom’le, ştii că nu mi-am scos încă medicamentele pe luna asta?”

            Am noroc să întâlnesc şi-un membru al elitei funcţionăreşti locale, pe care-l cunosc foarte bine şi care îmi aplică o corecţie prietenească: „Îţi iroseşti timpul, prietene! Ha, ha! Păi astea-s – şi vor fi întotdeauna – perdelele de fum ale politicienilor. Teorii pentru linistea lor şi justificarea traumelor sociale. Am trecut prin comunism, social democraţie, liberalism. Unde naiba s-a aflat omul simplu în toate sistemele? Cum pot fi eu moderat când pe ceilalţi nu-i doare nici în cot de bun-simţ vis a vis de natură şi planetă?”…

            Abandonez ancheta – experiment. Ce-i de făcut cu poporul anonim?….

 

Dezvoltarea durabilă implică educaţie. Ce să le spunem oamenilor care nu şi-au plătit restanţele la întreţinere sau care n-au achitat nota de plată curent? Să renunţe la jobul de la fabrica de prelucrare a lemnului?! Să le citez din marii specialişti ecologişti? Unii dintre ei sunt aproape muritori de foame. Cine-i va învăţa despre dezvoltarea individuală durabilă? Politicienii – cameleoni?!

De fapt, făcând abstracţie de neimplicarea cetăţeanului obişnuit în temele mari, strategice, ale problematicii progresului global, se pare că teoria elitistă a DD se transformă în dramă. Drama dezvoltării durabile?!… Drama bogatului care a obţinut profitul maxim şi nu este înţeles de compatrioţii pentru care nu găseşte resurse „excedentare” caritabile şi drama săracului ce este obligat să mănânce „raţional”, să nu-şi risipească energia în pauze nejustificate. Facem recurs la morală şi ne implicăm în destrămarea teoriilor în general. Cine garantează distribuirea echitabilă a resurselor pe mapamod? În secolul globalizării intense, când goana după resurse se transformă în război insidios trans-naţional, sunt şanse minime de a obţine o transformare morală a conducătorilor spre binele populaţiilor anonime. „Viitorul nostru comun?!” Ce fel de reconcilire poate fi generată de o clasă politică (globală) incapabilă să se substituie mercantilismului, neo-liberalismului?

Pe ce coordonate poate fi setată o dezvoltare ecologică holistică multidimensională, când nu s-a convenit în totalitate asupra constrângerilor creşterii, din punct de vedere logic, fiind o altă temă fundamentală pentru economişti în special.

Probabil că o nouă abordare economică, fixată pe o creştere… nulă, care să nu pericliteze epuizarea resurselor neregenerabile ar putea constitui o altfel de teorie, mult mai umană, în contextul admiterii economiei sociale ca bază de plecare pentru satisfacerea nevoilor reale. Cred că ar trebui să iniţiem, nu noi, ci cei care stăpânesc destinele lumii, o competiţie a evitării creşterilor economice spectaculoase şi o limitare a exploatării resurselor vitale (păduri, ape, etc.). Limitarea nu poate fi supusă reglemetărilor legislative (ar fi o inutilă constrângere tipic „comunistă”) dar un model oferit de ţările dezvoltate ar putea da senzaţia de normalitate şi moralitate.

Trebuie abordată, pentru a consolida teoria de fapt, moralitatea dezvoltării durabile. Şi pentru ca să fim oneşti, suntem de fapt în faţa unor discuţii între tabere iremediabil ireconciliabile, unii iubesc consumul excesiv, creşterea bunăstării individuale fără oprelişti iar alţii se „complac” într-un perpetuu consum de subzistenţă.

Cum putem/ puteţi explica noul trend multidimensional al dezvoltării, progresului, apelând spre exemplu la IDU (Indicele Dezvoltării Umane), vorbind de rata alfabetizării când procente nejustificat de mari ale populaţiilor locale/regionale/mondiale sunt iremediabil analfabeţi şi săraci?

Din păcate, atât la debutul acestui secol cât şi la sfârşitul primului deceniu din acest mileniu când criza ne lovise deja, economia mondială era preocupată în primul rând de consum şi profit, şi mai puţin de consecinţele umane ale colapsului neanticipat. Deşi s-a mai estompat parţial tendinţa, secolul XXI a fost lovit în primul rând de psihoza maximizării profitului şi-a acumulării. Aceasta a dus la exarcebarea egoismului şi-a dispariţiei „umanismului” din relaţiile sociale, de fapt lumea liberalizată a fost împinsă spre cursa creşterii periculoase a consumului cu orice preţ, presiunea pieţei „libere” dictând unilateral regulile. Evident consumul exacerbat se făcea şi se face pe fondul exploatării la maximum a resurselor.

Cum să crezi sincer în dezvoltarea durabilă care aduce, dacă suntem atenţi, doar constrângeri şi limitări? Cine se supune de bună voie acestor restricţii dacă educaţia şi mesajul general promoţional este în contradicţie cu seriozitatea provocărilor şi temerilor pe care le impune lumea de azi?

Şi totuşi, cred – nu sunt singurul – într-o triadă tabu, Populaţie – Natură – Dezvoltare, pe care nicio ideologie n-o poate ocoli, şi care prezintă nenumărate vulnerabilităţi tocmai din lipsa flagarantă de cooperare pe care o constatăm la nivelul naţiunilor, al organizaţiilor trans-naţionale, al structurilor activ relevante de pe planeta noastră. Această funcţie cu trei variabile ar trebui să ducă la eliminarea exesului în consum, la generalizarea economiei eco-sociale şi mai ales la „exploatarea” resurselor regenerabile (vânt, soare, etc).

Şi dacă, vizând în mod direct specia umană, prima componentă a triadei critice pentru evoluţia noastră, dorim o schimbare fundamentală, cred că trebuie acţionat în special pe direcţia eliminării fanatismelor ideologico-optimiste şi realizării echilibrului socio-economic global cât mai rapid posibil, fără a continua sufocarea si agresarea naturii. Se poate viza, în condiţii oneste, intercondiţionarea şi integrarea graduală, asistată financiar, a tuturor naţiunilor la conceptul dezvoltării durabile. Dar înainte de-a porni „bulgărele de zăpadă” văd o ofensivă concertată pentru creşterea nivelului educaţional şi al conştiinţei civice, mai ales în ţările care sunt defazate de la mecanismul informaţional actual.

Probabil, la nivel global, ar trebui definită o matrice a dezvoltării durabile, cât mai completă, dar care să ţină cont şi de coeficientul forţelor neprevăzute ce poate oricând aduce perturbări majore, un model aplicabil informatic care să impună conduita generaţiei actuale – şi cu anumite corecţii – a generaţiilor viitoare. Şi toate acestea să se petreacă într-un context care să ţină cont de transferul necondiţionat al unei moşteniri perpetue inter-generaţii şi poate prin asigurarea unui fond patrimonial mondial de salvare pentru situaţii critice. În mod sigur, generaţia noastră ar trebui să asigure baza triadei prin consolidarea, în această etapă a mult-aşteptatului homo culturalis.

Dar, mai trebuie să precizez că problema majoră pentru orice tip de iniţiativă/activitate umană este cea a… arbitrajului (evaluarea). Aici se vor naşte confruntările dureroase, când se va analiza, periodic, bilanţul global (incluzând patrimoniul natural).

 

Ion Mariş

 

 

Sighetu Marmaţiei/ 07 decembrie 2014

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Potentialul redox intr-un sistem acvatic închis

Am întâlnit recent si cu plăcere, un specialist implicat în munca unei echipe în construcția unor sisteme recirculante într-un loc din România. M-am gândit în ultima vreme la “marja”de succes a construcției unui habitat acvatic, ca destinație finală pentru translocarea unei specii care nu mai are alta sansă de supraviețuire în habitatul său originar. Proiecte frumoase, fezabile și cu obiective generoase. Și cu dificultăți inerente de ”punere în scenă” – cel puțin – pentru că sistemele biologice evoluează și se adaptează, după legi care nu pot fi în întregime asezate pe hârtie de la început – dar pot fi … ”abrogate” și altele în locul lor ”promulgate” pe parcursul … construcției ecologice.

Într-un ecosistem acvatic sau într-un acvariu, dacă suntem interesați de chimia apei, măsurăm o gamă variată de parametri fizico-chimici, în primul rând cei limitativi și astfel, se adună o listă de vreo 20-25 de parametri evaluați prin diferite metode și mijloace. Nu aș renunța la aceste date atunci când am în exploatare un sistem (semi)închis (acvariu) și măsor parametrii limitativi mai frecvent pe durata inițializării mediului într-un nou sistem de acvarii și respectiv a aclimatării unor pești la un mediu nou de viață și apoi periodic, pe durata de funcționare a acvariului. Peștii pot fi expuși unor niveluri periculoase ale unor compuși toxici înainte de a etala semne clinice, devieri de comportament.

Dar, până la obținerea rezultatelor din laboratorul de chimie, urmărirea potențialului redox al apei îmi oferă informații rapide și utile. Se poate masura simplu cu un redoximetru cu senzor care citește direct parametrul, măsurat în mV.
Un anumit nivel al potențialului oxido-reducător al apei este o măsură a echilibrului într-un sistem acvatic închis (și nu numai – iar discuția ar fi foarte interesantă).

Un mediu puternic oxidativ are ORP de 700 – 800mV și nu este propice vieții iar oxidanți puternici sunt ozonul, apa oxigenată, clorul, cloramina.
Sau permanganatul de potasiu de ex, o substanță cu rol terapeutic dar nu eu adaug niciodată în mediul de viață al peștilor deoarece formează subproduși de reacție/combinații complexe cu rol nociv pentru pești, pe termen lung.
Radiația UV are de asemenea rol oxidant. Aplicarea UV-C în tratamentul apei recirculate în sisteme închise (de acvarii) optimizează echilibrul redox cu efect favorabil asupra imunității peștilor.

Un mediu puternic reducător are ORP între -250 mV și -350 mV. Substanța organică sau ionii de calciu, magneziu (importanți pentru viața acvatică), sodiu determină scăderea ORP.

Un redox optim este considerat în domeniul +100 mV și – 200 mV (http: //www. americanaquariumproducts.com).

redoxreduction

Inclusiv mediul intern și sanatatea umană depind de un echilibru oxido-reducător (http://www.iontech.com).

 

mediul intern

Nu voi reduce discuția la atomi și ioni, oxidanți sau reducători (implicați în reacții chimice de transfer de electroni), la reducere sau oxidare. Mi se par interesante reacțiile în care sunt implicate diferite procese biologice și care contribuie la un potential redox optim al apei.
Nu iau în considerare procesele anaerobe – practic inexistente în sistemele de acvarii mici și medii de până la 75000 l cu care lucrez, cu substrat de maxim 10 cm grosime, cu recirculare continuă a apei. Dar unele dintre procesele aerobe au input-uri și ouput-ri care implică reacții de oxido-reducere iar asigurarea echilibrului și mediului optim pentru comunitățile bacteriene conduce la rezultate optime în conservarea animalelor din acvarii. Nitrificarea realizată de bacteriile aerobe de Nitrosomonas/ Nitrobacter/ Nitrospira, descompunerea aerobă a substanței organice (de cele mai diverse origini) sau fotosinteza realizată de către plantele superioare (aceasta din urmă implicând deopotrivă reacții de oxidare și de reducere) sunt câteva din procesele biologice a căror derulare încerc să o mijlocesc: asigurarea materialului de suport pentru biofilmul nitrificator, aerarea optimă a apei, aerarea substratului – și de ce nu? convecția verticală prin substrat – și un întreg complex de echipamente, materiale, substanțe, proceduri pentru creșterea optimă a plantelor.

Consider reprezentativ pentru un ecosistem artificial (acvariu) stabil, un domeniu mai restrâns, intre 200 și 350 mV (valorile mai mari ale acestui interval fiind atinse în acvariile stabilizate, ”mature” cu un nr mare de luni/ani de funcționare și exploatare corespunzătoare – și/sau dens plantate unde complexitatea proceselor biologice e relativ ridicată). Și mai ales – nu valoarea absolută măsurată la un moment dat este expresia echilibrului redox ci stabilitatea în timp a parametrului într-un domeniu restrâns; în perioada de startare a unui acvariu și populare cu noi pești, ORP tinde către zero și această valoare nu este asociată neaparat cu mortalități – printr-o ”gestionare” corespunzătoare a primelor 10 – 18 zile de funcționare – dar consider sensibilă perioada conservării peștilor până la echilibrarea redox a mediului.

 

3_ORP in per de initializare 3_redox acv matur

Potentialul redox al apei în perioada de inițializare a unui acvariu. Valoarea ridicată e asociată cu pH-ul acid al apei, de 6.5 (prin adiția de CO2), aplicare de UV-C (durata de măsurare: 7 zile).

Potențialul redox al apei într-un acvariu ”matur” (60 luni de funcționare), dens plantat, cu adiție continuă și controlată automat de CO2, sterilizare cu UV-C, adiție zilnică de nutrienți (micro- și macroelemente (durata de măsurare: 7 zile). Curba sinusoidală nictemerală este influențată de procesele biologice, adiția de micro- și macroelemente. Starea de sănătate a animalelor și durata de viață nu au ridicat vreo problemă iar nevertebratele acvatice (mult mai sensibile la factorii mediali) au etalat aceeași rată mare de supraviețuire.

 

redox max

Potențialul redox al apei într-un acvariu stabilizat (7 luni de funcționare), dens plantat, cu adiție continuă și controlată automat de CO2, sterilizare cu UV-C, adiție zilnică de nutrienți (micro- și macroelemente (durata de măsurare: 7 zile). Este nivelul oxidativ maxim atins, pe termen lung (20 luni) iar comunitățile de caracide, Neocaridina japonica au manifestat răspuns optim de adaptare/dezvoltare. Rezultate inexplicabile în conservarea animalelor, având în vedere că un nivel mai mare de 450 mV nu este recomandat în acvacultură. De ex, ozonizarea apei (pentru sterilizare sau spumare în sistemele marine), controlată redoximetric, se face până la nivelul de 400 – 450 mV.

 

redox acvariu fara aditii timpuriu

Potentialul redox al apei în perioada de stabilizare (2 luni de functionare) a unor acvarii ”sterile” (fără substrat) cu sterilizarea apei cu UV-C (durata de măsurare: 7 zile).

 

redox fara aditii matur

Potențialul redox al apei într-un acvariu stabil (7 luni de funcționare), ”steril”, cu aplicare de UV-C fără adiții zilnice de oxidanți sau reducători (durata de măsurare: 7 zile). Curba sinusoidală nictemerală depinde de procesele biologice.

Un echilibru oxido-reducător are efect pozitiv, cum am mai spus, asupra imunității peștilor sau osmoreglării prin care peștii își reglează mediul intern.

Potentialul redox optim este expresia echilibrului electrolitic al apei. Într-un sistem închis, oricât de complexe sunt diferite componente … biocenotice pe care reușim să le construim, este necesară înlocuirea, în proporții mici, frecvente și regulate, a unui volum de apă, cu efect asupra echilibrului electroliților, diluției parțiale a acestora; efectul alelopatic al plantelor în acvariile cu o densitate vegetală semnificativă este diminuat tot prin schimburi periodice și parțiale de apă.

Limitele de interpretare a semnificației potențialului oxido-reducător al apei sunt cu mult mai mari decât am descris aici și decât cunosc dar consider că evaluarea acestuia oferă informații importante despre starea ecologică a unui sistem acvatic iar controlul acestuia permite obținerea unor rezultate bune în conservarea animalelor acvatice.

Gabriela Grigoraș

Galați, 2014

Gabriela Grigoras, Dr. Eng.

Aquarium Curator

Movable Cultural Heritage/Ichthyology Expert

Museum Complex of Natural Sciences

Aquarium Department

Str. Regiment 11 Siret nr. 6A

800 340 Galati Romania

Tel + 40 236 411 898

Fax + 40 236 414 475

E-mail griggabi@yahoo.com

Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:

http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/

Vă mulțumim pentru share!

© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu