Abstract
The unicity of Natural Heritage from David’s Valley Hay Fields Natural Reserve, Iaşi
David’s Valley Hay Fields Natural Reserve is situated in proximity of Iaşi city, in Moldavia, Romania. Despite the fact that it’s a small natural reserve with just 46,36 ha, this area have a very important role in preserving the flora and fauna adapted to stepic condition. Particular microclimate and microhabitats of the reserve determinate a specific flora dominated by Festuco-Brometea Class. Fauna include rare species, few of them protected by international laws like Habitats Directive of European Council (Natura 2000). It’s extremely important to preserve for posterity this natural heritage with unic character in Romania and even European Union.
Cuvinte cheie:Valea lui David, Iaşi, rezervaţie, stepă, specii protejate, Natura 2000
Pe drumul european E583 de la Iaşi spre Târgu Frumos, la kilometrul 10 la vest de municipiul Iaşi, pe partea dreaptă a drumului, la 2 km de drumul principal, se află Rezervaţia de fâneţe seculare de la Valea lui David (fig. 1). Numele rezervaţiei este dat după numele profesorului universitar Mihai David (1886-1954) (Zamfirescu et al. 2008), un renumit geomorfolog care a făcut cinste Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Acesta a fost elevul lui I. Simionescu care l-a încadrat în 1912 ca asistent la Catedra de Geologie şi Paleontologie, susţinându-şi doctoratul cu teza „Cercetări geologice în Podişul Moldovei” în 1919. După plecarea la Cluj a lui George Vâlsan, Mihai David este trecut la Catedra de Geografie în 1920, însă revine în 1929-1931 şi 1941-1944 şi la Catedra de Geologie. La 29 ianuarie 1941 a fost numit rector, într-o perioada dificilă pentru universitate şi ţară, în 1944 organizând evacuarea universităţii la Alba Iulia datorită războiului. Pe 2 octombrie 1944 conduce şedinţa senatului în care este hotărâtă formarea unei comisii de epurare în cadrul universităţii, însă pe 22 octombrie 1944 este demis din învăţământ chiar profesorul universitar Mihai David, rectorul universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, membru al Academiei Române din 1935 iar în 1948 este arestat pentru patru luni. Din 1952 până la trecerea în eternitate în 1954 a lucrat în cercetare şi proiectare geotehnică pentru sistematizarea urbană a oraşului Iaşi.
Asupra importanţei ştiinţifice din punct de vedere botanic a zonei atrage atenţia încă din 1957 profesorul C. Burduja (Burduja 1957), Rezervaţia de la Valea lui David fiind înfiinţată în 1969 prin Decretul 389/1969, statut reconfirmat şi în 1994 prin Hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi 8/1994 şi prin Legea 5/2000 (Monitorul Oficial al României 152/2000). Rezervaţia are o suprafaţă de 46,36 ha, fiind în administrarea primăriei comunei Miroslava, localităţile cele mai apropiate fiind Valea Lupului în sud şi Rediu în nord-est. Există o pancartă metalică amplasată pe marginea drumului european Iaşi-Târgu Frumos care înştiinţează trecătorii despre prezenţa în apropiere a rezervaţiei, încercările repetate de amplasare a unei pancarte metalice informative în perimetrul rezervaţiei fiind invariabil terminate cu distrugerea lor de către oameni, o asemenea pancartă existând înainte de 1989. În urma retrocedărilor în perimetrul mic al rezervaţiei sunt aproximativ 50 de proprietari care trebuie să respecte statutul de rezervaţie ştiinţifică a zonei, inclusă în categoria IV IUCN (rezervaţii naturale dirijate) (Nicoară & Bomher 2010). Până în urmă cu aproximativ 20 de ani mai putea fi observat un gard de protecţie care delimita rezervaţia, cel puţin în partea sa nordică, în prezent cu greu fiind observate la nivelul solului rămăşiţe ale foştilor stâlpi de beton care susţineau gardul confecţionat din sârmă. Până în anii 90 din secolul trecut rezervaţia era ceva mai protejată, drumul Iaşi – Târgu Frumos fiind mai îngust şi cu mult mai puţine construcţii pe marginile sale, dezvoltarea urbană a zonei fiind o ameninţare evidentă pentru rezervaţie, construcţiile deja făcându-şi locul şi pe drumul de acces spre rezervaţie dinspre drumul Iaşi – Târgu Frumos. Drumul de acces era până în anii 90, pe partea dreaptă învecinat cu o livadă de vişini şi cireşi, livadă desfiinţată în prezent, aceasta având un rol benefic de zonă tampon care influenţa chiar microclimatul din zonă, în acea perioadă existând chiar un mic izvor la baza dealului pe care se afla livada, secat în prezent. Începând cu anul 2007 (Ordinul 776/2007 publicat în Monitorul Oficial al României 615/2007) rezervaţia face parte din situl Natura 2000 ROSCI0265 „Valea lui David”, acesta având în 2008 o suprafaţă de 223 ha, în anul 2011 suprafaţa sa fiind extinsă la 1435 ha. Actualul sit Natura 2000 se întinde în nord până în apropierea localităţii Horleşti, având mai multe ramificaţii, una dintre acestea fiind Rezervaţia ştiinţifică Valea lui David.
Rezervaţia ştiinţifică Valea lui David este localizată geografic între 47011’35” latitudine nordică şi 27028’08” longitudine estică, altitudinea fiind cuprinsă între 60,23 şi 170,37 m. Rezervaţia este amplasată pe versantul cu expoziţie vestică al dealului Coşeri (La Coşări) (fig. 1) care mărgineşte valea cu acelaşi nume prin care curge pârâul lui David care este un afluent al Bahluiului, acest pârâu putând seca în anii secetoşi. Relieful zonei este reprezentat de două dealuri cu orientare nord-sud care au panta de 10-350. Substratul este format din marne străbătute de izvoare de coastă, rezultatul fiind producerea unor alunecări de teren care au dus la formarea unui microrelief variat ca expoziţie, umiditate şi salinizare locală. Pantele pot deveni abrupte, la baza prăbuşirilor formându-se nişte uluce cu umiditate accentuată. Temperatura minimă înregistrată a fost de -36,30C (1.02.1937) iar temperatura maximă înregistrată a fost de 39,60C (13.08.1946) (Mititelu et al. 1969). Valea favorizează o umiditate mai mare decât în zonele învecinate datorită apropierii de albia Bahluiului, roua şi ceaţa fiind favorizate mai mult decât pe dealurile mai înalte din împrejurimi. Iarna temperaturile din vale sunt cu 2-60C mai coborâte decât pe dealurile învecinate mai înalte, datorită aerului mai umed din vale. Vara pantele sunt puternic însorite, temperaturile atingând frecvent peste 350C la umbră. Temperatura medie anuală pe versantul pe care se află rezervaţia este de 10-110C, mai ridicată cu circa 20C decât pe versantul opus, acest aspect microclimatic fiind foarte important, temperatura medie anuală de 10-110C fiind caracteristică zonei stepice din România (Ivan 1979), zonă aflată în partea de sud-est a ţării, în regiunea oraşului Iaşi temperatura medie anuală fiind în mod normal în jur de 90C. Precipitaţiile medii anuale ating 550-557 mm, numărul mediu de zile cu precipitaţii fiind de 125-140 zile pe an (Brînzan 2013). Seceta poate dura chiar peste patru luni pe an iar furtunile cu averse şi grindină sunt frecvente, la fel şi brumele. Data medie a primului îngheţ este 25.10 iar data medie a ultimului îngheţ este 17.04, durata medie a zilelor cu îngheţ pe an fiind 98 (Nicoară & Bomher 2010). Frecvenţa vânturilor de NV este mai mare decât în zona oraşului Iaşi datorită orientării NS a văii, ceea ce favorizează brume mai timpurii, o secetă mai îndelungată şi o aridizare sporită. Viteza medie anuală a vânturilor este de 14,7 m/s cu o intensitate crescută în partea de NV a zonei, vânturile predominante fiind cele de NV, urmate de cele din SE şi N. Datorită terenului în pantă care prezintă rupturi, solurile sunt destul de variate. Pe luturi loessoide sunt formate cernoziomuri levigate (degradate) care sunt întâlnite pe platouri cu altitudini de peste 140 m. Pe marne s-au format cernoziomurile de pantă care pot fi carbonatice sau necarbonatice. Solurile de evoluţie, de înţelenire primară, cu morfologie în formare, sunt frecvente în zonele puternic erodate, în zonele puternic frământate cu numeroase alunecări aflându-se complexe de soluri greu de delimitat între ele. Pe marnele sulfatice se află soluri salifere unde sulfaţii ating100-500 mg % sol iar clorurile ajung la 10-18 mg % sol. Solurile salifere pot fi uscate sau umede. În zonele de vale, sub influenţa apei freatice aflate la 0,8-1,5 m adâncime se formează lăcovişti salinizate. Curenţii ascendenţi de apă duc la depunerea de sulfaţi, cloruri şi bicarbonate în profilul de sol până la suprafaţă unde pot fi observate vara eflorescenţe (fig. 8). În zona de fund a văii se află soluri de mlaştină şi lăcovişti calcaroase. Soluri coluviale sunt întâlnite de-a lungul văii, în general acestea fiind salinizate. La baza pantelor se află cernoziomuri colmatate. Eroziunea solului variază de la slabă sau moderată până la puternică şi foarte puternică spre cornişe şi liniile de ruptură ale alunecărilor. Relieful, condiţiile climatice şi solurile contribuie în mod esenţial la formarea caracterului stepic al vegetaţiei, automat influenţând şi fauna. Terenul în pantă, cu rupturi, a contribuit inclusiv la păstrarea zonei ca fâneaţă seculară ferită de alte intervenţii antropice cum ar fi putut fi folosirea terenului pentru agricultură în cazul în care condiţiile naturale ar fi permis asta, această pajişte nefiind niciodată arată (Sârbu et al. 2007).
Valea lui David este situată în regiunea continentală, în zona de silvostepă a României, totuşi caracterul său stepic conferă o importanţă deosebită zonei. Situarea într-o regiune de întrepătrundere a mai multor tipuri de climate a ţării noastre, prezenţa climatelor reci, montane şi evoluţia relativ complicată a evoluţiei florei şi vegetaţiei României în postglaciar a dus la formarea unei vegetaţii bogate, cu elemente inedite în contextul integrării ţării noastre în Uniunea Europeană. Din cele 10 regiuni biogeografice recunoscute în Uniunea Europeană 5 regiuni biogeografice se află în România, ţara noastră având astfel cea mai mare diversitate biogeografică din Uniunea Europeană, Franţa având 4 regiuni biogeografice, Spania şi Italia câte 3 iar restul ţărilor membre au câte două sau chiar câte o singură regiune biogeografică. Astfel, în România sunt prezente regiunile biogeografice continentală (cea mai răspândită), alpină (prezentă în ţările cu zone montane), panonică (aflată în Ungaria şi ţările vecine), pontică (aflată doar în România şi Bulgaria) şi stepică (aflată doar în România). Silvostepa este caracteristică podişurilor Moldovei însă prezintă unele particularităţi. Climatul este mai uscat, caracterizat printr-un regim termic mai scăzut, cu trăsături continentale mai pronunţate (Ivan 1979). Majoritatea terenurilor din silvostepă au fost defrişate şi desţelenite, solurile foarte fertile fiind folosite în agricultură, Valea lui David scăpând de acest destin datorită amplasării în coastă cu zone de rupturi. Zona de stepă din România este astăzi aproape complet lipsită de vegetaţie naturală. Ar fi existat două subzone de stepă în România, una cu graminee în teritoriile cele mai aride din estul Bărăganului şi centrul Dobrogei şi o subzonă cu graminee şi dicotiledonate în restul teritoriului, „stepa” de la Valea lui David aparţinând ultimei categorii, fiind prezentă asociaţia, probabil zonală cândva, Stipo-Festucetum (valesiacae), spaţiile dintre tufele de graminee fiind ocupate de un divers sortiment de specii de stepă. În contextul dispariţiei vegetaţiei naturale de stepă din România şi din Uniunea Europeană este extrem de importantă ocrotirea celor câteva petece de vegetaţie seculară de acest tip care au rezistat până azi, ele reprezentând nişte oaze cu o biodiversitate aparte, foarte caracteristică, ce va dispărea total dacă nu sunt luate măsuri rapide şi ferme pentru protejarea lor, acest tip de vegetaţie aparţinând clasei Festuco-Brometea reprezentând „singurele mărturii ale unei vegetaţii dispărute” (Chifu et al. 2006). În acest context european protejarea vegetaţiei de la Valea lui David devine o necesitate, chiar o obligaţie naţională şi europeană. Fâneţele cu caracter stepic de la Valea lui David reprezintă o zonă în care se intersectează elementele continentale, eurasiatice, subpanonice, pontice şi mediteraneene, fiind un adevărat muzeu viu al vegetaţiei naturale de acest tip, azi aproape dispărută din România şi Europa, zona putând fi considerată inclusiv un patrimoniu ecologic pentru prezervarea sustenabilităţii resurselor ecosistemelor.
Informaţiile asupra florei de la Valea lui David (fig. 2-7) cuprind trei perioade. În prima perioadă, cea de dinainte de declararea zonei ca rezervaţie, apar informaţii despre specii de plante identificate în zonă în lucrările lui C. Burduja (1959), P. Jacucs şi M. Răvăruţ (în Mititelu et al. 1969). În această perioadă sunt identificate aproximativ 200 de specii de plante. A doua perioadă este marcată de apariţia lucrării lui D. Mititelu în anul 1969, o lucrare amplă de 20 de pagini care a constituit fundamentul ştiinţific al declarării zonei ca rezervaţie în acelaşi an, fiind rezultatul a 12 ani de observaţii în teren. Mititelu (1969) identifică 530 de specii, subspecii şi varietăţi de plante. Lucrarea este foarte importantă, inclusiv pentru realizarea de comparaţii în timp şi observarea direcţiei de evoluţie a vegetaţiei de la Valea lui David, lucrarea conţinând şi observaţii fitocenologice. Timp de aproape 40 de ani literatura de specialitate aproape nu mai înregistrează observaţii floristice în zonă. În ultima vreme Oana Zamfirescu reia după o metodologie modernă studiul florei şi vegetaţiei de la Valea lui David cu rezultate semnificative (Zamfirescu & Zamfirescu 2007, Zamfirescu 2008, Zamfirescu & Zamfirescu 2009a, Zamfirescu & Zamfirescu 2009b, Zamfirescu 2010). Zamfirescu (2010) identifică 480 de taxoni de plante vasculare, aceştia reprezentând 12,04% din flora României (3985 taxoni) şi 16,73% din flora Moldovei (2869 taxoni conform Chifu et al. 2006). Bogăţia floristică în rezervaţie este foarte ridicată, de 10,36 taxoni / ha, comparativ cu 1,67 taxoni / ha valoarea medie în România (Zamfirescu 2010). Diferenţa de la 530 taxoni la Mititelu (1969) la 480 taxoni la Zamfirescu (2010) poate fi explicată prin faptul că Zamfirescu studiază doar rezervaţia ştiinţifică în timp ce Mititelu a investigat o suprafaţă mai mare, alte explicaţii posibile fiind dispariţia unor taxoni, posibil inclusiv datorită presiunii antropice şi ruderalizării vegetaţiei. Cel mai bine sunt reprezentate familiile Asteraceae, Poaceae, Fabaceae, Brassicaceae, Rosaceae, Caryophyllaceae şi Scrophulariaceae. Predomină speciile eurasiatice (40,83%), urmate de cele europene (14,58%). Elementele continentale (9,75%), pontice (8,97%), mediteranean-pontice (7,9%) şi mediteraneene (8,2%) conferă acestor pajişti un pronunţat caracter de stepă pontică cu o floră de tip sud-est european, pontosarmatic (Zamfirescu 2010). În perimetrul rezervaţiei putem întâlni multe specii de plante rare, unele chiar protejate prin legi internaţionale şi naţionale sau aflate pe listele unor convenţii internaţionale sau liste naţionale de protecţie. Dintre plantele aflate în Anexa II a Directivei Consiliului Europei 92/43EEC (Directiva Habitate) menţionăm Echium russicum J. F. Gamelin, Crambe tataria Sebeók, Iris aphylla ssp. hungarica L., Galium moldavicum Dobrescu (Franco) şi pe Pulsatilla grandis Wenderoth (aflată şi pe lista roşie IUCN). Bupleurum falcatum L. ssp. dilatatum Schur. este protejat prin Convenţia de la Berna. Echium russicum (capul şarpelui) (fig. 15) atinge aproximativ 50 de centimetri înălţime, inflorescenţa este alungită, formată din multe flori de culoare roşu aprins care după polenizare pot dobândi o nuanţă carmină sau violacee. Planta înfloreşte în luna mai, putând fi întâlnită înflorită până în iulie. Frunzele sunt înguste, lanceolate. Floarea seamănă cu o gură deschisă de şarpe, de unde vine denumirea populară dar şi cea ştiinţifică („echis” în greceşte înseamnă viperă iar „echion” înseamnă şarpe). Este o specie care rezistă bine la secetă, caracteristică pentru pajiştile de stepă şi de silvostepă, un bun indicator al stării de conservare a acestora, fiind sensibilă la suprapăşunat, mai ales cu oi. Planta a fost descrisă din stepele din nordul Mării Negre, pe teritoriul fostului Imperiu Ţarist, în România fiind mai frecvent întâlnită în silvostepa din Transilvania şi mult mai rar în silvostepa din Moldova ori Câmpia de Vest sau în regiunile stepice din Dobrogea. Crambe tataria (târtan, varză tătărască) (fig. 16) este o plantă perenă de talie mare a cărei inflorescenţă poate atinge un diametru de în jur de un metru, fiind bine vizibilă de la distanţă. Este rudă cu varza fiind o plantă comestibilă, denumirea ştiinţifică provenind de la grecescul „krambe” care înseamnă varză şi „tataria” care înseamnă tătărăsc, planta fiind întâlnită în stepele populate de tătari din nordul Mării Negre. Florile sunt mici, de culoare albă, în număr de câteva mii, fiind o bună plantă meliferă. Frunzele sunt mari, divizate în mai mulţi lobi, franjurate pe margine. În acelaşi an unele exemplare pot produce doar frunze în timp ce alte exemplare produc inflorescenţe. Este o specie caracteristică pajiştilor aride şi semiaride din stepă şi silvostepă, preferând spaţiile deschise. După maturizarea siliculelor inflorescenţa mare şi sferică se desprinde, fiind rostogolită de vânt, astfel miile de seminţe împrăştiindu-se pe suprafeţe mari. Este întâlnită din Panonia până în stepele din nordul Mării Negre. În România este relativ frecventă în zonele silvostepice din Transilvania, fiind rară în Moldova şi Dobrogea şi foarte rară în Câmpia de Vest. Este o specie sensibilă la degradarea pajiştilor, mai ales la suprapăşunare, prezenţa sa fiind un indicator pentru o bună stare de conservare a pajiştilor unde este întâlnită. La Valea lui David Crambe tataria este într-o bună stare de conservare. Într-un studiu efectuat în 2006-2008 s-a remarcat o creştere a numărului de plante în rezervaţie dar şi în afara acesteia (Zamfirescu & Zamfirescu 2009b). Iris aphylla ssp. hungarica (iris sau stânjenel de stepă) (fig. 14) a fost descris ca subspecie din silvostepa panonică, fiind o plantă specifică pajiştilor panonice şi subpanonice stepice, fiind întâlnită şi în pajşti uscate aflate pe substrat calcaros. În România preferă pajiştile cu caracter stepic din Transilvania însă exemplare viguroase (Iris aphylla ssp. dacica) au fost identificate în masive calcaroase până pe la 1500 m altitudine. În Moldova există populaţii izolate în pajiştile ponto-sarmatice cum este cazul şi la Valea lui David, dar şi în poieni şi zona de lizieră din pădurile din zona de silvostepă. Înfloreşte în luna mai, florile fiind violete până la purpurii, tepalele externe având perişori albi pe nervura mediană. Atinge 15-35 cm înălţime, florile apărând pe tulpini fără frunze, de unde şi numele speciei, „aphyllon” însemnând fără frunze. Şi această specie este sensibilă la degradarea pajiştilor, mai ales la suprapăşunare, prezenţa sa fiind de asemenea un indicator pentru o bună stare de conservare a pajiştilor unde este întâlnită. Galium moldavicum (sânziana moldovenească de stepă) a fost descrisă de către botanistul ieşean Constantin Dobrescu de la Negreşti, de pe dealul Glodeni din judeţul Vaslui, ulterior fiind identificată şi la Valea lui David şi mai târziu în Republica Moldova şi în Ucraina. Atinge 40-80 de centimetri înălţime, înfloreşte în iunie-iulie având numeroase flori albe mici cu patru petale ascuţite unite într-un tub scurt. Tulpinile sunt drepte, cu frunze înguste liniare subţiri dispuse sub forma unor verticile. Pulsatilla grandis (dediţel mare) (fig. 12) înfloreşte în martie-aprilie, florile sunt violet deschis, acestea apărând înaintea frunzelor. Tulpinile şi frunzele sunt acoperite cu peri, frunzele fiind penate cu foliole dinţate. Este o specie foarte frumoasă cu aspect delicat deşi este un dediţel mare („grandis”) cu flori de 5-6 cm lungime, planta putând atinge în jur de 30 de centimetri înălţime. Stilele nuculelor (fructelor) au nişte perişori fini, acestea mişcându-se la adierea vântului, de aici venind denumirea genului de „Pulsatilla” (în latină „pulsare” înseamnă a pulsa, a se agita). În România specia este întâlnită în pajişti panonice de stâncării din masive montane calcaroase şi în tufărişuri continentale peripanonice dar şi în pajişti stepice ponto-sarmatice din silvostepa Moldovei. Polygala sibirica L. atinge în Moldova limita de vest a arealului geografic, în est fiind răspândită până în Japonia, China, Mongolia, India. Rumex tuberosus L. este un element irano-turanian şi mediteranean, în Moldova atingând limita nordică de răspândire. Alte specii rare sau vulnerabile de plante întâlnite la Valea lui David şi aflate pe liste internaţionale sau naţionale de protecţie sunt: Adonis volgensis Steven, Agropyron cristatum (L.) (fig. 13), Amygdalus nana L., Asparagus verticillatus L., Beta trygina Waldst. Et Kit., Carex secalina Wahlenb., Centaurea orientalis L. (fig. 18), Cephalaria uralensis (Murray) Roemer et Schultes, Crocus reticulatus Steven, Dianthus capitatus Balbis, Erysimum cuspidatum (Bieb.), Hierochloe repens (Host), Hyacinthella leucophaea (C. Koch), Iris brandzae Prodan (fig. 17), Leuzea altaica (Fischer ex Sprengel), Petrosimonia triandra (Pallas) (fig. 19), Plantago schwarzenbergiana Schur., Rochelia disperma ssp. retorta (Pallas), Serratula radiata (Waldst. et Kit.), Seseli campestre Besser, Seseli tortuosum L., Silaum silaus (L.), Sisymbrium polymorphum (Murray) (Zamfirescu 2010, Sârbu et al. 2007).
Relieful foarte accidentat, prezentând numeroase alunecări, corelat cu prezenţa izvoarelor de coastă şi a substratului marnos, duc la o variaţie chiar pe suprafeţe mici a umidităţii şi salinizării, rezultatul fiind o vegetaţie foarte diversă şi mozaicată, fiind destul de dificil de separat şi delimitat nişte fitocenoze tipice (Mititelu et al. 1969). Zamfirescu & Zamfirescu (2007) enumeră 8 clase care cuprind 22 asociaţii vegetale: Cl. Phragmiti-Magnocaricetea (Ass. Phragmitetum vulgaris, Ass. Galio palustris-Caricetum ripariae), Cl. Festuco-Brometea (Ass. Taraxaco serotinae-Festucetum valesiacae, Ass. Agropyro pectinati-Stipetum capillatae, Ass. Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae, Ass. Taraxaco serotinae-Botriochloetum ischaemi, Ass. Xero-Phragmitetum, Ass. Jurineo arachnoideae-Stipetum lessingianae), Cl. Puccinelio-Salicornetea (Ass. Staticeto-Artemisietum monogynae, Ass. Puccinelietum limosae, Ass. Camphorosmetum annuae, Ass. Astero tripoli-Juncetum gerardii, Ass. Agrostio-Caricetum distantis), Cl. Rhamno-Prunetea (Ass. Prunetum tenellae, Ass. Pruno spinosae-Crataegetum), Cl Molinio-Arrhenatheretea (Ass. Sclerochloo-Poygonetum avicularis, Ass. Rorippo austriacae-Agropyretum repentis), Cl. Stellarietea mediae (Ass. Sclerantho-Trifolietum arvensis, Ass. Capsello-Descurainietum sophiae), Cl. Galio-Urticetea (Ass. Sambucetum ebuli), Cl. Artemisietea vulgaris (Ass. Carduetum acanthoides, Ass. Onopordetum acanthi). Clasa Festuco-Brometea include vegetaţia pajiştilor xerofile şi mezoxerofile în special din zona stepei şi silvostepei, această vegetaţie aflându-se în general în diverse stadii de degradare mai ales datorită suprapăşunatului. Această vegetaţie este reprezentată în general prin formaţiuni stepice secundare derivate din vegetaţia stepică primară care s-a mai păstrat sub formă de mici fragmente în lungul văilor, pe unele pajişti de coastă. Aceste pajişti cu caracter stepic reprezintă singurele mărturii ale unei vegetaţii dispărute, având o importanţă fitogeografică deosebită (Chifu et al. 2006), protejarea rezervaţiei de la Valea lui David devenind prioritară şi în acest context biogeografic în care stepa din Uniunea Europeană se află exclusiv în România, ea fiind majoritar alterată, probabil peste 75% din suprafeţe fiind arate (Zamfirescu & Zamfirescu 2009a). Asociaţia Taraxaco serotinae-Festucetum valesiacae este majoritară la Valea lui David, ea fiind întâlnită în toate formele de relief cu excepţia pantelor cu alunecări puternice şi eroziune avansată, specia dominantă fiind Festuca valesiaca Schleicher care poate acoperi 25-75% din suprafaţă. Încă din 1969 Mititelu atrăgea atenţia asupra fenomenului de ruderalizare a vegetaţiei stepice de la Valea lui David (Mititelu et al. 1969). Zamfirescu (2009a) face o comparaţie între datele lui Mititelu din 1969 şi cele obţinute în urma unui studiu efectuat în 2008-2009 asupra asociaţiei Taraxaco serotinae-Festucetum valesiacae, rezultatele indicând din păcate accentuarea fenomenului de ruderalizare. Asociaţia Agropyro pectinati-Stipetum capillatae (fig. 6, 9) este întâlnită mai ales pe coastele abrupte, însorite şi uscate, puternic erodate, cu alunecări de teren, unde sunt condiţii excesiv xeroterme apropiate de condiţiile vegetaţiei stepice primare (Zamfirescu et al. 2008). În cadrul cestui tip de vegetaţie care provine din vegetaţia stepei primare domină Stipa capillata L. (fig. 9) care poate acoperi 25-75% din suprafaţă. Asociaţia Jurineo arachnoideae-Stipetum lessingianae este întâlnită pe pantele cu înclinare mai redusă, de 5-150. Prezenţa dominantă a elementelor pontico-continentale în această asociaţie vegetală din Moldova a dus la individualizarea acesteia de către C. Dobrescu sub numele de Stipetum lessingianae moldavicum (Chifu et al. 2006). Interesantă este prezenţa la Valea lui David a zonelor cu Phragmites australis (Cav.) (fig. 10) care vegetează pe terenurile plane sau microdepresionare unde apa freatică este la suprafaţă, în unele zone cu suprafaţă mică, de 10-20 m2, putând avea o acoperire de 100%. Zamfirescu (2008) demonstrează pe baza unui studiu efectuat la Valea lui David că Asociaţia Xero-Phragmitetum Şerbănescu 1955 este corectă din punct de vedere cenotaxonomic, ea fiind deosebită de alte comunităţi formate de Phragmites australis.
Dintre fungi menţionăm pe Agaricus fissuratus (F. H. Möller), menţionată prima oară în România de la Valea lui David (Tănase & Chinan 2005), acesta fiind deocamdată singurul loc unde a fost întâlnită la noi în ţară.
Habitatele protejate în rezervaţia Valea lui David conform formularului standard Natura 2000 ale sitului Natura 2000 ROSCI0265 „Valea lui David” sunt: Stepe ponto-sarmatice, Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice şi Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. În 2007 (Sârbu et al. 2007) este propusă şi protejarea habitatului Pajişti stepice vest-pontice cu specii xerofile.
Rezervaţia de la Valea lui David a fost înfiinţată ca rezervaţie floristică, astfel fiind şi azi cunoscută în general, o situaţie oarecum nedreaptă pentru că această zonă, datorită condiţiilor specifice climatice, de microrelief şi de vegetaţie, adăposteşte şi o faună deosebită atât în context naţional cât şi european, această lucrare fiind o primă încercare de sinteză şi asupra cunoştinţelor referitoare la fauna din această rezervaţie.
Mamiferele au fost studiate la Valea lui David în principal de V. Simionescu (1972, 1973) şi C. V. Mândru (1980b), aceştia identificând 17 specii: Vulpes vulpes (L.), Mustela putorius L., Mustela nivalis L., Mustela erminea L, Lepus europaeus Pallas, Crocidura leucodon (Herman), Spermophilus citellus (L.), Microtus arvalis (Pallas), Apodemus sylvaticus (L.), Apodemus microps (Kratochvil), Apodemus agrarius (Pallas), Micromys minutus (Pallas), Mus musculus L., Sicista subtilis (Pallas), Cricetus cricetus (L.), Cricetulus migratorius (Pallas), Spalax leucodon Normann. G. Chişamera (Chişamera et al. 2013) identifică recent şi pe Spalax graecus. Sicista subtilis (şoarecele de stepă, şoarecele săritor de stepă) şi Spermophilus citellus (popândăul) sunt specii de interes comunitar, fiind menţionate în Anexa II a Directivei Consiliului Europei 92/43EEC (Directiva Habitate). Spermophilus citellus are şi statutul de specie vulnerabilă (VU) conform IUCN 2013. Crocidura leucodon (chiţcanul de câmp), Cricetus cricetus (hârciogul) şi Spalax graecus (orbetele răsăritean, orbetele bucovinean) sunt protejate prin Convenţia de la Berna din 19.09.1979, ratificată şi de România prin legea 13 din 3.11.1993 publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 25.03.1993. G. Chişamera (Chişamera et al. 2013) recomandă introducerea speciei Spalax graecus (fig. 24) în Anexa II sau IV a Directivei Habitate datorită populaţiilor reduse întâlnite doar în 13 localităţi din nord-estul României şi din Ucraina. Cricetulus migratorius (hârciogul pitic) şi Micromys minutus (şoarecele pitic) sunt menţionate în Cartea Roşie a Vertebratelor din România (Botnariuc & Tatole 2005). Sicista subtilis este un şoarece mic de doar 5-7 cm lungime şi 7-12 g greutate. Coada este mai lungă decât corpul, fiind prehensilă, membrele posterioare sunt mai lungi, putând fi folosite pentru sărit. Blana este cenuşiu-gălbuie cu o dungă neagră pe linia medio-dorsală. Este o specie întâlnită în zonele stepice unde duce o viaţă solitară nocturnă, ziua stând ascuns în galerii subterane abandonate. Este un bun căţărător şi săritor. Consumă mai ales părţile verzi ale plantelor spontane însă primăvara îşi lărgeşte regimul trofic şi cu insecte. Nu face rezerve pentru iarnă, fiind o specie hibernantă. Este activ din aprilie până în septembrie, mai ales seara şi dimineaţa. Trăieşte în jur de trei ani şi jumătate. În urma unui studiu efectuat lunar la Valea lui David în anii 1968-1969 V. Simionescu (Simionescu 1972) încadrează pe Sicista subtilis şi pe Cricetulus migratorius în categoria speciilor sedentare din rezervaţie, acestea trăind doar aici. Apodemus sylvaticus şi Spermophilus citellus sunt încadrate ca specii care se reproduc şi există tot anul în rezervaţie dar se deplasează şi către culturile învecinate unde se hrănesc. Mus musculus, Microtus arvalis şi Crocidura leucodon apar în rezervaţie toamna pentru iernat. În acest studiu este demonstrat că speciile sedentare sunt defavorizate de activităţile antropice cum ar fi cositul.
Spermophilus citellus (fig. 20) are o culoare cenuşiu-gălbuie, urechile şi picioarele sunt scurte, indicând adaptarea la viaţa galericolă. Pe partea internă a obrajilor are nişte pungi în care transportă provizii de hrană din câmp în galeriile subterane. Proviziile nu sunt însă pentru iarnă, în anotimpul rece hibernând. Spre sfârşitul verii se îngraşă mult, putând depăşi de trei ori greutatea corporală din primăvară. Popândăii sunt activi ziua când se hrănesc, hrana constând în seminţe, rădăcini, bulbi, tulpini, frunze, ierburi dar şi insecte, ouă şi pui de păsări şi chiar şoareci. Trăiesc în populaţii formate din mai multe familii. Le place să stea la soare şi se ridică pe membrele posterioare pentru a privi în jur şi dacă zăresc un pericol emit semnale de alarmă şi toţi indivizii se ascund în galerii. Trăieşte 4-5 ani. Spermophilus citellus are populaţii bine reprezentate în situl Natura 2000 „Valea lui David”, tăierea livezilor din apropierea rezervaţiei favorizând răspândirea acestei specii.
Primele observaţii asupra păsărilor de la Valea lui David sunt făcute de C. V. Mândru (1980a) care în urma unor observaţii efectuate în perioada 1965-1975 identifică 12 specii clocitoare în perimetrul rezervaţiei. Aceste observaţii sunt urmate după aproape 30 de ani de cercetările efectuate de C. Ion în perioada 2005-2011 în zona sitului Natura 2000 „Valea lui David”, deci pe o zonă mai extinsă decât suprafaţa rezervaţiei (Zamfirescu et al. 2008, Ion et al. 2011). Sunt menţionate 82 de specii de păsări, dintre acestea aproximativ 33 de specii cuibărind în rezervaţie sau în apropierea sa. Sunt menţionate ca sedentare 24 de specii (Buteo buteo (L.), Accipiter gentilis (L.), Accipiter nisus (L.), Falco tinnunculus L., Perdix perdix (L.), Phasianus colchicus L., Larus cachinnans Pallas, Larus ridibundus (L.), Columba livia domestica Gmelin, Streptopelia decaocto (Frivaldszky), Athene noctua (Scopoli), Asio otus (L.), Galerida cristata (L.), Sturnus vulgaris L., Garrulus glandarius (L.), Pica pica (L.), Corvus frugilegus L., Corvus corone cornix L., Corvus corax L., Passer domesticus (L.), Passer montanus (L.), Fringilla coelebs L., Carduelis carduelis (L.), Miliaria calandra (L.)), acestea fiind observate pe tot parcursul anului, 38 de specii sunt oaspeţi de vară (Anas plathyrhyncos L., Falco subbuteo L., Coturnix coturnix L., Gallinula chloropus (L.), Fulica atra L., Vanellus vanellus (L.), Chlidonias hybrida (Pallas), Streptopelia turtur (L.), Cuculus canorus L., Apus apus (L.), Merops apiaster L., Upupa epops L., Alauda arvensis L., Delichon urbicum (L.), Hirundo rustica L., Anthus pratensis (L.), Motacilla flava L., Motacilla alba L., Lanius collurio L., Lanius minor Gmelin, Oriolus oriolus (L.), Acrocephalus scirpaceus (Hermann), Acrocephalus arundinaceus (L.), Sylvia borin (Boddaert), Sylvia communis Latham, Sylvia curruca (L.), Oenanthe oenanthe (L.), Saxicola rubetra (L.), Saxicola torquatus (L.), Erithacus rubecula (L.), Erithacus rubecula (L.), Turdus philomelos Brehm, Turdus pilaris L., Turdus viscivorus L., Parus major L., Carduelis chloris (L.), Carduelis cannabina (L.), Emberiza citrinella L.), o singură specie fiind oaspete de iarnă (Parus caeruleus (L.)), restul speciilor fiind în pasaj sau accidentale în zonă. Dintre speciile protejate la nivel european prin Anexa I din Directiva Păsări a Consiliului Europei 79/409 din 2.4.1979 (amendată prin directiva 147 din 2009) menţionăm: Ciconia ciconia (L.), Circus cyaneus (L.), Milvus migrans (Boddaert), Pandion haliaetus (L.), Circus aeruginosus (L.), Circus cyaneus (L.), Circus pygargus (L.), Falco peregrinus Tunstall, Crex crex (L.), Chlidonias hybridus (Pallas), Asio flammeus (Pontoppidan), Anthus campestris (L.), Lanius collurio L., Lanius minor Gmelin. Din păcate a fost observată o scădere numerică a populaţiilor de păsări clocitoare menţionate de Mândru (1980a), acest fapt fiind datorat mai ales păşunatului necontrolat şi chiar accesului auto în perimetrul rezervaţiei cu maşini 4×4 (Zamfirescu et al. 2008). Populaţiile de Phasianus colchicus au crescut în ultimii ani, aceştia putând avea un efect negativ asupra indivizilor de Vipera ursinii moldavica pe care-i poate consuma (Zamfirescu et al. 2008, Ion et al. 2011).
Herpetofauna de la Valea lui David şi din situl Natura 2000 din care face parte rezervaţia a fost studiată de Ş. R. Zamfirescu împreună cu A. Strugariu sub cele mai variate aspecte (Ion et al. 2011, Krecsák & Zamfirescu 2001, 2002, 2008, Krecsák et al. 2003, Strugariu et al. 2008, 2011, Zamfirescu & Krecsák 2002, Zamfirescu et al. 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012). Aceste cercetări au avut în centru studierea viperei de stepă, Vipera ursinii moldavica Nilson, cercetări începute în 1997 de către Ş. R. Zamfirescu căruia i s-a alăturat ulterior A. Strugariu şi periodic alţi cercetători. Au fost identificate 6 specii de amfibieni (Bombina bombina (L.), Lissotriton vulgaris (L.), Pseudepidalea (Bufo) viridis (Laurenti), Hyla arborea (L.), Pelophylax (Rana) ridibundus (Pallas), Pelophylax (Rana) esculentus (L.)) şi 6 specii de reptile (Emys orbicularis (L.), Lacerta viridis (Laurenti), Lacerta agilis L., Natrix natrix, (L.), Coronella austriaca Laurenti, Vipera ursinii moldavica (Nilson)). Toate aceste specii sunt aflate pe liste de protecţie naţionale şi internaţionale cum ar fi Convenţia de la Berna şi Ordonanţa 57/2007. Trei specii (Bombina bombina, Emys orbicularis, Vipera ursinii moldavica) sunt menţionate în Anexa II a Directivei Consiliului Europei 92/43EEC (Directiva Habitate), opt specii (Bombina bombina, Pseudepidalea viridis, Hyla arborea, Emys orbicularis, Lacerta viridis, Lacerta agilis, Coronella austriaca¸ Vipera ursinii moldavica) fiind menţionate în Anexa IV a Directivei Habitate. Vipera ursinii moldavica are şi statutul de specie vulnerabilă (VU) conform IUCN 2013. Amfibienii sunt întâlniţi mai ales pe firul văii unde există zone mlăştinoase şi stufărişuri însă pot fi întâlniţi şi pe versantul rezervaţiei în iarbă sau adâncituri pline cu apă. Ţevile de drenaj aflate pe pantă devin din păcate nişte capcane pentru amfibieni care nu mai pot ieşi, în acestea fiind găsite inclusiv broaşte verzi (Pelophylax esculentus). A fost observată şi incendierea stufărişurilor care afectează grav amfibienii (Zamfirescu et al. 2008). Vipera ursinii moldavica (vipera de stepă moldovenească) (fig. 21) a fost descrisă ca subspecie chiar de la Valea lui David (Nilson et al. 1993). Este o viperă mică, exemplarele de la Valea lui David nedepăşind 50 cm lungime masculii şi 45 cm femelele (Zamfirescu et al. 2008). Culoarea variază de la galben-închis până la cenuşiu-deschis, pe partea dorsală având un zigzag format din pete discontinue de culoare maro închis mărginite de pete negre. Pe cap desenul sub forma literei „V” este format de două benzi discontinue de culoare cenuşiu închis. Consumă mai ales ortoptere (greieri, cosaşi, lăcuste) şi mamifere mici, Gryllus campestris făcând parte din hrana sa favorită (Zamfirescu et al. 2010). Preferă habitatele stepice, fiind identificate doar şapte populaţii actuale în România, patru populaţii fiind localizate în Moldova la Valea lui David şi în perimetrul şi în apropierea sitului Natura 2000 „Valea lui David”, de exemplu la „Dealul lui Dumnezeu”, alte trei populaţii existând în Delta Dunării (Perişor-Periteaşca, Letea, Sfântu Gheorghe) (Krecsák & Zamfirescu 2008, Zamfirescu et al. 2012). La Valea lui David Vipera ursinii moldavica ocupă mai ales suprafeţele situate între mijlocul şi marginea superioară a pantei, fiind întâlnită cu precădere în zonele cu vegetaţie tipică de stepă dar şi în cele cu stuf, cel mai rar fiind observată în zonele sărăturoase unde vegetaţia scundă nu oferă protecţie împotriva temperaturilor extreme şi a prădătorilor. La Valea lui David au fost capturaţi până la 30 de indivizi pe toată suprafaţa rezervaţiei, estimându-se o densitate medie de 12,47 indivizi / ha şi un efectiv de 574 de indivizi (Zamfirescu et al. 2008), populaţia de la Valea lui David fiind cea mai importantă numeric din România ceea ce creşte şi mai mult necesitatea protejării acestei zone.
Dintre nevertebrate, altele decât insectele, inedită este prezenţa miriapodului chilopod Scolopendra cingulata Latreille (fig. 22), identificată atât la Valea lui David cât şi în situl Natura 2000 „Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti” (I. E. Popescu date nepublicate), în această zonă fiind limita nordică pentru întreg arealul de distribuţie geografică a speciei, anterior în România fiind citată doar până în sudul Moldovei (Matic 1972). Această specie este singurul reprezentant al familiei Scolopendridae în fauna României, genul Scolopendra fiind răspândit în regiunile tropicale şi subtropicale, Scolopendra cingulata fiind o specie circummediteraneană. Poate ajunge la 14 cm lungime având 21 de perechi de picioare, la partea anterioară a corpului având o pereche de forcipule puternice, bine vizibile. Culoarea este brună-gălbuie, picioarele sunt mai deschise la culoare iar indivizii tineri prezintă, mai ales primăvara, o pată roşie pe cap. Este o specie rară în România, întâlnită în locuri foarte uscate din aprilie până prin iunie, de-a lungul Dunării şi în Dobrogea, prezenţa sa la Valea lui David potenţând unicitatea complexului faunistic din această mică rezervaţie.
Insectele reprezintă grupul care a oferit cele mai importante noutăţi faunistice pentru Valea lui David deşi studiul lor este încă extrem de parţial. Studiul insectelor din rezervaţie a început prin anii cincizeci din secolul trecut, în ultimii ani existând o revigorare a cercetărilor mai ales în studiul microhimenopterelor.
Ortopterele (greierii, cosaşii, lăcustele) de la Valea lui David au fost studiate iniţial de C. V. Mândru (Cîrdei et al. 1954, Mândru 1958a, 1958b, 1960, 1980c, Mîndru & Kis 1967), în ultimii ani ortopterele din Moldova şi din România fiind intens studiate de I. Ş. Iorgu şi de E. I. Iorgu (Iorgu 2009, Iorgu & Iorgu 2006, 2008, Iorgu et al. 2008, 2013). La Valea lui David au fost menţionate 63 de specii de ortoptere (Iorgu 2009, Zamfirescu et al. 2008), cele mai abundente fiind Gampsocleis glabra (Herbst), Decticus verrucivorus (L.), Metrioptera bicolor Chopard, Chorthippus biguttulus (L.), Chorthippus mollis (Charpentier), Platycleis striata (Thunberg), Oecanthus pellucens (Scopoli), Dociostaurus brevicollis (Eversmann), Stenobothrus lineatus (Panzer), Omocestus rufipes (Zetterstedt), Chorthippus brunneus (Thunberg) şi Chorthippus parallelus (Zetterstedt). Majoritatea ortopterelor întâlnite sunt specii xerotermofile: Oedaleus decorus (Germar), Oedipoda caerulescens (L.), Celes variabilis (Pallas), Chorthippus brunneus, Dociostaurus brevicollis, Gryllus campestris L., Platycleis affinis Fieber, Gampsocleis glabra, Platycleis striata etc. În zonele cu vegetaţie halofilă domină speciile Aiolopus thalassinus (Fabricius), Chorthippus dorsatus (Zetterstedt) şi Euchorthippus declivus (Brisout de Barneville) iar în zonele cu vegetaţie higrofilă şi mezohigrofilă întâlnim speciile Conocephalus dorsalis (Latreille), Conocephalus fuscus (Fabricius), Ruspolia nitidula (Scopoli), Metrioptera roeselii (Hagenbach), Stethophyma grossum (L.), Mecostethus alliaceus (Germar) şi Paracinema tricolor bisignata (Charpentier). Iorgu (2009) realizează chiar o schemă trofică în care sunt implicate şi ortopterele de la Valea lui David, majoritatea speciilor fiind consumatori primari, existând însă şi mulţi consumatori secundari, remarcând şi prezenţa unui consumator terţiar (chiar cuaternar), specia exclusiv prădătoare Saga pedo. Demnă de remarcat este prezenţa unor specii rare în această rezervaţie, cum ar fi Saga pedo (Pallas), specie aflată în Anexa IV a Directivei Habitate, având şi statutul de specie vulnerabilă (VU) conform IUCN 2013, fiind strict protejată, precum şi Onconotus servillei Fischer-Waldheim (fig. 27) care se află în Anexa 3B a Ordinului Nr. 1198 din 25.11.2005, fiind considerată o specie de interes naţional care necesită o protecţie strictă. Saga pedo (fig. 23) este cel mai mare ortopter din România, atingând în jur de 7 cm lungime la noi în ţară, specia putând atinge chiar peste 10 cm lungime în regiuni mai calde. Corpul are un aspect cilindric, antenele sunt lungi, picioarele sunt lungi, prevăzute cu spini puternici. Picioarele posterioare sunt lungi şi subţiri, inapte pentru sărit. Ovipozitorul are în jur de 4 cm lungime, fiind uşor curbat în sus. Masculii au aripile solziforme, la femele fiind foarte reduse. Este o specie partenogenetică, masculii fiind extrem de rari, fiind menţionate trei exemplare din secolul al XIX-lea şi unul recent descoperit în Elveţia în anul 2005. Femelele depun ouă în sol, stadiu în care specia hibernează. Larvele apar în mai, după 6-7 năpârliri devenind exemplare adulte în luna iulie, indivizii trăind 5-6 luni, până în octombrie. Este o specie activă atât ziua cât şi noaptea, întâlnită pe ierburi şi tufişuri în zone cu vegetaţie xerofilă şi mezoxerofilă unde vânează diverse specii de insecte pe care le consumă. Saga pedo este întâlnită în mai multe situri favorabile din România (Pricop et al. 2012) însă populaţia de la Valea lui David este cea mai bogată numeric.
Dintre coleoptere au fost studiate la Valea lui David atât calitativ cât şi cantitativ carabidele (Coleoptera: Carabidae) (Varvara & Andriescu 1992). Acest studiu a presupus capturarea cu ajutorul unor capcane îngropate în sol a carabidelor din trei locaţii din rezervaţia Valea lui David în anul 1977, capcanele fiind lăsate în zona de studiu 163 de zile, din 20 aprilie până în 30 septembrie. Pentru comparaţie, în anul 1981 au fost amplasate capcane într-o cultură de grâu învecinată cu rezervaţia, fiind lăsate 68 de zile (din 10 mai până în 17 iulie). Tot în 1981 au fost amplasate timp de 145 de zile, din 10 mai până în 2 octombrie, capcane într-o cultură învecinată de sfeclă de zahăr. Au fost capturaţi 7166 indivizi dintre care 509 în rezervaţie, 940 în cultura de grâu şi 5717 indivizi în cultura de sfeclă de zahăr. Cele mai multe specii, 37, au fost identificate în rezervaţia de la Valea lui David, 22 de specii fiind identificate în cultura de sfeclă de zahăr şi 19 specii în cultura de grâu. În zonele mezohigrofile din rezervaţie au fost identificate 22 de specii, cele mai semnificative numeric fiind Pseudophonus rufipes (De Geer), P. griseus Panzer, Harpalus distinguendus (Duftschmid), Poecilus cupreus (L.), Pterostichus melanarius (Illiger), P. niger (Schaller) şi P. anthracinus (Illiger), în zonele sărăturoase 18 specii (Cicindela campestris L., Pseudophonus rufipes, Harpalus dimidiatus (Rossi), H. distinguendus, H. flavicornis Dejean, Pterostichus melas (Creutzer), Amara consularis (Duftschmid), A. similata (Gyllenhal) etc.) iar în zonele cu Stipa lessingiana 12 specii (Carabus scabriusculus Olivier, Ophonus azureus (Fabricius), O. diffinis (Dejean), Harpalus dimidiatus (Rossi), H. flavicornis, Pterostichus melas etc.). Diversitatea specifică mai mare din interiorul rezervaţiei în comparaţie cu agrobiocenozele învecinate susţine necesitatea protejării acestor zone care sunt un rezervor de biodiversitate.
- M. Dascălu (2002) enumeră de la Valea lui David 14 specii de cerambicide (Coleoptera: Cerambycidae): Agapanthia osmanlis Reiche &. Saulcy, A. violacea (Fabricius), Agapanthiola leucaspis (Steven), Chlorophorus varius (Muller), Dorcadion fulvum Scopoli, D. holosericeum (Кrynicki), Musaria argus (Frölich), Opsilia caerulescens (Scopoli), O. uncinata (Redtenbacher), Phytoecia coerulea (Scopoli), P. icterica (Schaller), P. virgula (Charpentier), Pilemia hirsutula Froelich, P. tigrina (Mulsant). Pentru Agapanthia osmanlis este stabilită la Valea lui David o nouă limită nordică pentru arealul speciei. Tot la Valea lui David M. M. Dascălu (2005) identifică un gen şi o specie nouă de cerambicid pentru România, Theophilea cylindricollis Hladil, iar în 2012 descrie din rezervaţie o subspecie nouă pentru ştiinţă, Dorcadion axillare moldavicum (Dascălu & Fusu 2012). Dintre aceste specii Pilemia tigrina (croitor marmorat) este menţionată în Anexa II a Directivei Consiliului Europei 92/43EEC (Directiva Habitate). Este un coleopter de 9-13 mm lungime, corpul este negru cu o pubescenţă cenuşiu-albicioasă. Pronotul, eventual şi capul, au dorsal o dungă longitudinală formată de pubescenţă care poate forma nişte pete şi pe pronot, elitrele având de asemenea nişte pete cenuşii dispuse neregulat. Larvele se dezvoltă în tulpinile de Anchusa barrelieri (All.), adulţii fiind întâlniţi în luna mai. Este o specie sensibilă la afectarea negativă a habitatelor, fiind întâlnită în populaţii mici la Valea lui David şi alte zone învecinate cu situl Natura 2000 „Valea lui David”, cum ar fi Dealul lui Dumnezeu şi Pajiştile şi Păşunile de la Mârzeşti unde este prezentă planta gazdă.
Fauna de lepidoptere de la Valea lui David a fost studiată de A. Alexinschi şi M. Peiu în anii cincizeci şi şaizeci din secolul trecut (Alexinschi & Peiu 1958, 1960, 1962, 1965, 1966) însă un studiu sistematic este realizat de către C. Corduneanu timp de douăzeci de ani în perioada 1991-2011 cu prilejul a 43 de expediţii în perimetrul rezervaţiei (Corduneanu et al. 2011). Sunt identificate 83 de specii în cadrul unor observaţii diurne aparţinând la 12 familii: Adelidae (1 sp.), Ethmiidae (1 sp.), Sesiidae (1 sp.), Pyralidae (5 spp.), Hesperiidae (7 spp.), Papilionidae (3 spp.), Pieridae (11 spp.), Lycaenidae (17 spp.), Nymphalidae (15 spp.), Geometridae (14 spp.), Noctuidae (5 spp.), Arctiidae (3 spp.). Lycaena dispar rutila (Werneburg) este menţionată în Anexa II şi în Anexa IV a Directivei Habitate a Consiliului Europei iar Zerynthia polyxena (Denis & Schiffermüller) (fig. 26) în Anexa IV a Directivei Habitate a Consiliului Europei şi în Convenţia de la Berna. Lycaena dispar (fluturele roşu de mlaştină) (fig. 30) este o apariţie deosebit de frumoasă şi vioaie atunci când este întâlnit, având chiar un aspect gingaş, fiind un fluturaş mic cu anvergura aripilor de 4-5 cm. Masculul are aripile dorsal de culoare portocalie până la roşu aprins, fiind foarte vizibil când zboară, mai ales dacă sunt mai mulţi masculi în zonă, aceştia urmărindu-se rapid în zbor. Femelele au aripile dorsal portocalii cu pete brune, denumirea speciei venind de la deosebirea dintre mascul şi femelă („dispar” în latină însemnând diferit). Este întâlnit din mai până în septembrie în pajişti umede, larvele hrănindu-se pe specii de Rumex. La Valea lui David sunt prezente şi alte specii de lepidoptere aflate pe Lista Roşie a Fluturilor din România: Pyrgus carthami (Hübner), Iphiclides podalirius (L.) (fig. 29), Papilio machaon L. (fig. 25), Pieris brassicae (L.), Colias erate (Esper), C. alfacariensis Ribbe, Lycaena thersamon (Esper), Satyrium spini (Denis & Schiffermüller), S. acaciae (Fabricius), Cupido osiris Meigen, Polyommatus bellargus (Rottemburg), Argynnis paphia (L.), Boloria selene (Denis & Schiffermüller), Melitaea athalia (Rottemburg), M. phoebe (Denis & Schiffermüller), Tephrina murinaria (Denis & Schiffermüller), T. arenacearia (Denis & Schiffermüller), Lythria purpuraria (L.), Xanthorhoe designata (Hufnagel), Costaconvexa polygrammata (Borkhausen), Gonospileia triquetra (Denis & Schiffermüller), Hyphoraia aulica L. Dintre speciile cu activitate nocturnă prezente la Valea lui David, menţionăm pe Paracossulus (Catopta) thrips (Hübner), specie inclusă în Anexa 2 a Directivei Habitate. Aceasta a fost identificată în anul 2013 în rezervaţia de la Valea lui David dar şi în apropiere, la Valea Ilenei (C. Corduneanu, date nepublicate, comunicare personală).
Asupra dipterelor de la Valea lui David există unele menţiuni în lucrările lui Z. A. Lehrer (1958, 1959, 1961, 1963a), fiind enumerate specii din familiile Stratiomyidae, Sarcophagidae, Calliphoridae şi Larvivoridae. Tot Lehrer (1962, 1963b) menţionează şi unele himenoptere din familiile Scoliidae, Tiphiidae şi Sphecidae (Philanthus venustus Rossi).
Himenopterele ihneumonide (Hymenoptera: Ichneumonidae) de la Valea lui David au fost studiate de R. Constantineanu (1965, 1982, 2008) şi de M. Constantineanu (Constantineanu et al. 1965), fiind menţionate 149 de specii din rezervaţia de la Valea lui David, aparţinând la 75 genuri (Pisică & Popescu 2009): Acaenitus (1 sp.), Phaenolobus (2 spp.), Procinetus (1 sp.), Agrypon (2 spp.), Atrometus (1 sp.), Barylypa (1 sp.), Alloplasta (1 sp.), Lissonota (10 spp.), Syzeuctus (2 spp.), Banchus (1 sp.), Exetastes (4 spp), Glypta (7 spp.), Campoletis (1 sp.), Diadegma (1 sp.), Dusona (6 spp.), Sinophorus (1 sp.), Collyria (1 sp.), Dimophora (1 sp.), Temelucha (5 spp.), Acroricnus (1 sp.), Cryptus (1 sp.), Thrybius (1 sp.), Dichrogaster (1 sp.), Gelis (1 sp.), Lysibia (1 sp.), Barytarbes (1 sp.), Perilissus (2 spp.), Labrossyta (1 sp.), Diplazon (1 sp.), Syrphoctonus (1 sp.), Aethecerus (1 sp.), Centeterus (1 sp.), Colpognathus (2 spp.), Diadromus (1 sp.), Heterischnus (2 spp.), Phaeogenes (1 sp.), Amblyjoppa (1 sp.), Coelichneumon (1 sp.), Barichneumon (4 spp.), Cratichneumon (2 spp.), Eutanyacra (3 spp.), Ichneumon (3 spp.), Spilothyrateles (1 sp.), Stenichneumon (1 sp.), Stenobarichneumon (1 sp.), Virgichneumon (3 spp.), Vulgichneumon (1 sp.), Anisobas (2 spp.), Apaeleticus (1 sp.), Platylabus (2 spp.), Mesochorus (3 spp.), Chorinaeus (1 sp.), Exochus (3 spp.), Triclistus (2 spp.), Endromopoda (4 spp.), Exeristes (1 sp.), Gregopimpla (1 sp.), Scambus (6 spp.), Zaglyptus (1 sp.), Itoplectis (3 spp.), Pimpla (7 spp.), Diaparsis (1 sp.), Cycasis (1 sp.), Exyston (1 sp.), Kristotomus (2 spp.), Netelia (2 spp), Phytodietus (3 spp.), Neleges (1 sp.), Eridolius (2 spp.), Exenterus (1 sp.), Ctenochira (1 sp.), Euryproctus (1 sp.), Hadrodactylus (2 spp.), Mesoleptidea (2 spp.), Priopoda (1 sp.), Sympherta (1 sp.), Trematopygus (2 spp.). Această bogăţie deosebită a acestor insecte implicate prin biologia lor ca specii parazitoide în multe lanţuri trofice de la Valea lui David autentifică bogăţia faunistică şi a relaţiilor care sunt stabilite între speciile din rezervaţie.
Himenopterele braconide (Hymenoptera: Braconidae) din rezervaţie au fost studiate de M. Lăcătuşu şi C. Filipescu (1970) şi după aproape 40 de ani de C. Ailenei (2008), fiind identificate 17 genuri cu 56 specii: Bracon (2 spp.), Protapanteles (2 spp.), Chelonus (4 spp.), Agathis (2 spp.), Apanteles (1 sp.), Ipobracon (1 sp.), Macrocentrus (2 spp.), Phanerotoma (1 sp.), Rogas (3 spp.), Glyptomorpha (6 spp.), Ipiaulax (2 spp.), Vipio (5 spp.), Coeloides (1 sp.), Chelonella (1 sp.), Ascogaster (1 sp.), Orgilius (1 sp.), Microplitis (1 sp.). Deşi cercetările asupra braconidelor de la Valea lui David au fost punctuale în timp, totuşi diversitatea de genuri identificate confirmă nivelul ridicat al biodiversităţii din zonă.
Microhimenopterele de la Valea lui David au început să fie studiate sistematic după anul 2000, existând însă unele menţionări sporadice şi anterior acestui an. Platigastridele şi scelionidele (Hymenoptera: Platygastroidea: Platygastridae, Scelionidae) au fost studiate mai ales de O. A. Popovici, în cele două cataloage publicate împreună cu K. Fabricius în anul 2007 fiind menţionate 11 genuri cu 21 specii de la Valea lui David: Inostemma (3 spp.), Synopeas (1 sp.), Trichacis (1 sp.), Platygaster (3 spp.), Probaryconus (1 sp.), Macroteleia (1 sp.), Psilanteris (1 sp.), Gryon (2 spp.), Trimorus (4 spp.), Telenomus (1 sp.), Trissolcus (3 spp.). Dacă cercetările or să fie continuate în zona rezervaţiei de la Valea lui David, cu siguranţă or să existe numeroase surprize faunistice în studiul acestei suprafamilii bogate în specii de himenoptere.
Himenopterele din marele grup al calcidoidelor (Hymenoptera: Chalcidoidea) au oferit cele mai multe noutăţi faunistice la Valea lui David începând chiar cu cercetările întreprinse aici de I. Suciu (1960, 1965). Deşi au dimensiuni foarte mici, în general de 1-3 mm, studiul acestora oferă deosebite satisfacţii atât ştiinţifice dar şi estetice, fiind nişte mici bijuterii miniaturale, adesea având culori vii, chiar metalice. Encirtidele (Hymenoptera: Chalcidoidea: Encyrtidae) au fost studiate la Valea lui David de L. Fusu (2002, 2003, 2005). În total au fost identificate 37 de specii de encirtide de la Valea lui David, aparţinând la 22 genuri: Anusia (1 sp.), Syrphophagus (3 spp.), Ericydnus (5 spp.), Rhopus (2 spp.), Agromyzaephagus (1 sp.), Copidosoma (4 spp.), Charitopus (1 sp.), Mira (1 sp.), Monodiscodes (1 sp.), Dusmetia (1 sp.), Tetracnemus (2 spp.), Microterys (2 spp.), Cerchisius (1 sp.), Psyllaephagus (1 sp.), Choreia (1 sp.), Baeocharis (1 sp.), Mayridia (3 spp), Cerapterocerus (2 spp.), Cheiloneurus (1 sp.), Mahencyrtus (1 sp.), Achalcerinys (1 sp.), Metaphycus (1 sp.).
Pteromalidele (Hymenoptera: Chalcidoidea: Pteromalidae) din rezervaţie au fost studiate de M. D. Mitroiu (2001, 2003), fiind identificate 33 de genuri cu 54 de specii: Colotrechnus (2 spp.), Systasis (4 spp.), Netomocera (1 sp.), Spalangia (1 sp.), Asaphes (1 sp.), Herbertia (1 sp.), Panstenon (1 sp.), Caenocrepis (1 sp.), Catolaccus (1 sp.), Cryptoprymna (1 sp.), Cyrtogaster (1 sp.), Dinarmoides (1 sp.), Erdoesina (1 sp.), Habritys (1 sp.), Homoporus (4 spp.), Meraporus (1 sp.), Norbanus (1 sp.), Notoglyptus (1 sp.), Pachyneuron (2 spp.), Pseudocatolaccus (1 sp.), Psilocera (1 sp.), Spintherus (1 sp.), Sphegigaster (9 spp.), Stenomalina (2 spp.), Stichocrepis (1 sp.), Syntomopus (1 sp.), Tomicobia (1 sp.), Toxeuma (1 sp.), Halticoptera (4 spp.), Halticopterina (1 sp.), Miscogaster (1 sp.), Seladerma (1 sp.), Thynodites (1 sp.), Gastrancistrus (2 spp.).
Calcidoidele aparţinând familiilor Torymidae şi Eurytomidae au fost studiate de la Valea lui David de către I. E. Popescu (2001, 2002, 2003, 2004), fiind identificate 55 de specii aparţinând la 16 genuri: Pseudotorymus (6 spp.), Torymus (7 spp.), Eridontomerus (2 spp.), Exopristus (1 sp.), Glyphomerus (1 sp.), Idiomacromerus (5 spp.), Microdontomerus (1 sp.), Monodontomerus (1 sp.), Podagrion (1 sp.), Torymoides (1 sp.), Tetramesa (16 spp.), Eurytoma (7 spp.), Archirileya (1 sp.), Bruchophagus (2 spp.), Sychophila (2 spp.), Systole (1 sp.).
Marea diversitate a speciilor aparţinând suprafamiliei Chalcidoidea demonstrează existenţa unei biocenoze aflată încă într-o bună stare de stabilitate, cu numeroase relaţii trofice între specii, aceste microhimenoptere fiind specii parazite în alte specii de insecte sau specii fitofage care se dezvoltă în interiorul plantelor. Pentru unele plante din rezervaţie cum sunt cele din genul Stipa (fig. 11) există adevărate reţele trofice care includ specii identificate doar la Valea lui David în România, cum ar fi de exemplu Eridontomerus arrabonicus Erdös (fig. 28) şi Tetramesa scheppigi (Schlecht.) (Popescu 2001, 2002, 2003, 2004).
Rezervaţia de la Valea lui David adăposteşte o floră şi o faună cu un ridicat caracter de unicitate nu doar pentru România ci chiar în context european. Este foarte importantă păstrarea acestei zone cât mai puţin afectată de influenţa antropică, printre principalele ameninţări putând aminti: fragmentarea habitatelor, păşunatul, cositul, incendierile, învecinarea cu culturile agricole care sunt tratate chimic, drumurile prin rezervaţie, construcţiile ridicate tot mai aproape de rezervaţie, activităţile „recreative” în zonă, colectarea unor specii de plante, uciderea unor specii, de exemplu a viperelor, depozitarea gunoaielor în zonă etc.
Mulţumiri
Această lucrare a apărut ca urmare a muncii specialiştilor în cadrul rezervaţiei de la Valea lui David, Iaşi, mulţumindu-le acestora, domniile lor fiind un exemplu şi un îndemn pentru cei care urmează.
În conceperea aspectelor de botanică am beneficiat de consultările cu colegul Dr. Ciprian Mânzu căruia-i mulţumesc pentru promptitudinea cu care a răspuns întrebărilor mele.
Acest articol a fost realizat cu sprijinul proiectului POSDRU/89/1.5/S/63663.
Bibliografie
Alexinschi A., Peiu M. 1958. Noi contribuţii la cunoaşterea faunei lepidopterelor regiunii Iaşi. Acad. R.P.R., Fil. Iaşi, St. şi Cercet. Şt. Biol. Agr. 9 (1): 56-67.
Alexinschi A., Peiu M. 1958. Contribuţii la cunoaşterea faunei lepidopterelor din Moldova (partea V). Acad. R.P.R., Fil. Iaşi, St. şi Cercet. Şt. Biol. Agr. 9 (2): 245-251.
Alexinschi A., Peiu M. 1960. Contribuţii la cunoaşterea faunei lepidopterelor din Moldova (partea VI). Acad. R.P.R., Fil. Iaşi, St. şi Cercet. Şt. Biol. Agr. 9 (2): 293-300.
Alexinschi A., Peiu M. 1962. Contribuţii la cunoaşterea faunei lepidopterelor din Moldova (partea VII). Acad. R.P.R., Fil. Iaşi, St. şi Cercet. Şt. Biol. Agr. 13 (1): 69-78.
Alexinschi A., Peiu M. 1966. Contribuţii la cunoaşterea lepidopterelor din Moldova (partea VIII). An. Şt. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, 12 (2): 365-368.
Ailienei C. 2008. Diversity of braconid wasps (Hymenoptera: Braconidae) collected from the Valea lui David Natural Reserve (Iaşi). Lucrările Simpozionului „Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural”, Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, pp. 145-151.
Andriescu I., Mitroiu M. D. 2001. Contributions to the knowledge of the pteromalids (Hymenoptera, Chalcidoidea, Pteromalidae) from David’s Valley hay fields natural reserve, Iasi (II). Analele Ştiinţifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, serie nouă, secţiunea I Biologie Animală 47: 21-28.
Andriescu I., Mitroiu M. D. 2003. Contributions to the knowledge of the pteromalids (Hymenoptera, Chalcidoidea, Pteromalidae) from Valea lui David meadows natural reserve, Iasi, Romania (I). In: In Memoriam “Proffessor Dr. Doc. Vasile Gh. Radu” Corresponding Member of Romanian Academy of Sciences, “Babeş-Bolyai” University, Departament of Zoology, Presa Universitarǎ Clujanǎ, Editors: Tomescu N, Popa V,: 19-24.
Botnariuc N., Tatole V. (Editori) 2005. Cartea Roşie a Vertebratelor din România. Academia Română, Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti, 260 pp.
Brînzan T. (coordonator) 2013. Catalogul habitatelor, speciilor şi siturilor Natura 2000 în România. Fundaţia Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, Bucureşti, SC Exclus Prod SRL, 784 pp.
Burduja C. 1957. O rezervaţie ştiinţifică care trebuie înfiinţată „Fâneţele din Valea lui David” – Iaşi. Ocrot. Nat., Bucureşti, 4: 154 – 157.
Chifu T., Mânzu C., Zamfirescu O. 2006. Flora şi vegetaţia Moldovei (România). Ed. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, Vol. II (Vegetaţia) 698 pp.
Chişamera G., Bužan E. V., Sahlean T., Murariu D., Zupan S., Kryštufek B. 2013. Bukovina blind mole rat Spalax graecus revisited: phylogenetics, morphology, taxonomy, habitat associations and conservation. Mammal Review. doi: 10.1111/mam.12001.
Cîrdei F., Mîndru C., Ionescu V., Vancea S. 1954. Contribuţii la cunoaşterea faunei mantidelor şi ortopterelor din regiunile: Iaşi, Bacău şi Suceava. Revista Univ. „Al. I. Cuza” şi a Institutului Politehnic Iaşi, 1 (1-2): 235-240.
Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. 2011. Observaţii diurne asupra faunei de lepidoptere (Insecta:Lepidoptera) din Rezervaţia Naturală „Valea lui David”, judeţul Iaşi. Mnemosyne 2: 51-57.
Constantineanu M., Constantineanu R., Mustaţă G. 1965. Contributions à l’étude de Ichneumonides de la reservation naturelle „Valea lui David”, région de Jassy. I. An. St. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, Biologie, t. 11: 301 – 310.
Constantineanu R. 1965. Contribuţii la studiul Ichneumoninelor, Listrodrominelor şi Phaeogeninelor din rezervaţia naturală „Valea lui David”, Iaşi (I). An. St. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, Biologie, t. 11: 91 – 98.
Constantineanu R. 1982. Ichneumonidae (Hym.) din rezervaţia naturală „Valea lui David”, jud. Iaşi, noi şi rare pentru fauna României. Stud. cercet. Biol., seria Biol. anim., 34 (2): 94 – 98, Bucureşti.
Constantineanu R., Constantineanu I. 2008. New and rare Tryphoninae and Ctenopelmatinae (Hymenoptera: Ichneumonidae) for the Romanian Fauna. Lucrările Simpozionului „Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural”, Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, pp. 137-143.
Dascălu M. M. 2002. Note sur la faune de Cerambycidae (Insecta, Coleoptera) de la reserve naturelle “Valea lui David”. An. Univ. Al. I. Cuza Iaşi, s. Biol. Anim. 48: 78-81.
Dascălu M. M. 2005. Theophilea subcylindricollis Hladil, 1988 (Coleoptera: Cerambycidae) a new genus and a new species fro Romania’s fauna. An. Univ. Al. I. Cuza Iaşi, s. Biol. Anim. 51: 78-81.
Dascălu M. M., Fusu L. 2012. Dorcadion axillare Küster, 1847 (Coleoptera, Cerambycidae): distribution, morphometrics, karyotype and description of a new subspecies from Romania. Zootaxa 3322: 35-48.
Fabritius K., Popovici O. A. 2007. A catalogue of Scelionidae from Romania (Hymenoptera, Platygastroidea). Entomologica Romanica, 12: 133 – 161.
Fusu L. 2005. Encyrtid wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Encyrtidae) new for Romania’s fauna. Lucrările Simpozionului „Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural”, Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, pp. 15-18.
Fusu L., Popescu I. E. 2003. New Contributions to the Study of Romanian Encyrtid Wasps (Hymenoptera, Encyrtidae) Fauna. Analele Ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, Seria Biologie Animală, 49: 87-93.
Fusu L., Andriescu I., Popescu I. E. 2002. Contributions to the Study of the Encyrtidae (Hymenoptera, Chalcidoidea) from “Valea lui David” Hayfields Natural Reserve (Iaşi, Romania). In: In Memoriam “Proffessor Dr. Doc. Vasile Gh. Radu” Corresponding Member of Romanian Academy of Sciences, “Babeş-Bolyai” University, Departament of Zoology, Presa Universitarǎ Clujanǎ, Editors: Tomescu N, Popa V,: 95-101.
Ion C., Zamfirescu Ş. R., Strugariu A. 2011. The potential relationship between predators and Moldavian meadow vipers (Vipera ursinii moldavica) in Eastern Romania. An. Univ. Al. I. Cuza Iaşi, s. Biol. Anim. 57: 35-42.
Iorgu I. Ş. 2009. Diversitatea ortopterelor (Insecta: Orthoptera) din Estul României şi semnificaţia lor ecologică. Teză de doctorat, Facultatea de Biologie, Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, 438 pp.
Iorgu I. Ş., Pisică E. I. 2006. Contributions to the Distribution Knowledge of Some Orthoptera Species (Insecta: Orthoptera) from Eastern Romania. Studii şi Comunicări, 21, 251-256, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău.
Iorgu I. Ş., Iorgu E. I. 2008. Bush-crickets, crickets and grasshoppers from Moldavia (Romania). Pim Publishing House, Iaşi, 294 pp.
Iorgu I. Ş., Stahi N., Iorgu E. I. 2013. The Ortoptera (Insecta) from Middle and Lower Prut River Basin. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 56 (2): 157–171.
Iorgu I. Ş., Pisică E. I., Păiş L., Lupu G., Iuşan C. 2008. Checklist of Romanian orthoptera (Insecta) and their distribution by eco-regions. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 51: 119–135.
Ivan D. 1979. Fitocenologie şi vegetaţia RSR. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 332 pp.
Krecsák L., Zamfirescu Ş. R. 2001. Ecological Situation and Morphological Characteristics of Vipera ursinii moldavica in the „Valea lui David” Natural Reserve. Russian Journal of Herpetology, 8 (1): 69-73.
Krecsák L., Zamfirescu S. R. 2002. Situation of Vipera ursinii moldavica in Romania. pp. 72–73. In Kovács, T., Korsós, Z., Rehák, I., Corbett, K., Miller, P. S. (eds.) Population and Habitat Viability Assessment for the Hungarian Meadow Viper (Vipera ursinii rakosiensis). Workshop Report, Apple Valley, MN: IUCN/SSC Conservation Breeding Specialist Group.
Krecsák L., Zamfirescu S. 2008. Vipera (Acridophaga) ursinii in Romania: historical and present distribution. Nort-Western Journal of Zoology, 4 (2): 339-359.
Krecsák L., Zamfirescu S., Korsós Z. 2003. An updated overview of the distribution of the Moldavian Steppe Viper (Vipera ursinii moldavica Nilson, Andrén and Joger, 1993). Russian Journal of Herpetology, 10 (3): 199–206.
Lăcătuşu M., Filipescu C. 1970. Contribuţii la studiul braconidelor (Hymenoptera) din Rezervaţia Naturală „Valea lui David” Iaşi. Stud. Comun., Muz. Jud. Suceava, pp. 53 – 59.
Lehrer Z. A. 1958. Diptere brachicere din R.P.R. Stratiomyidae, Sarcophagidae. Acad. R.P.R., Fil. Iaşi, St. şi Cercet. Şt. Biol. Agr. 9 (1).
Lehrer Z. A. 1959. Contribuţii la studiul familiei Calliphoridae (Diptera) sin R.P.R. În: Omagiu lui Traian Săvulescu cu prilejul împlinirii a 70 de ani. Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, pp. 393-400.
Lehrer Z. A. 1959. Câteva specii noi pentru fauna R.P.R. din familia Sarcophagidae (Diptera). Acad. R.P.R., Fil. Iaşi, St. şi Cercet. Şt. Biol. Agr. 10 (2).
Lehrer Z. A. 1961. Larvivoridae (Diptera) din regiunea Iaşi. Acad. R.P.R., Fil. Iaşi, St. şi Cercet. Şt. Biol. Agr. 12 (2).
Lehrer Z. A. 1963a. Études sur les Diptères Calliphorides I. La classification des Polleniinae palearctiques et leur dispersion en Roumanie. Bull. Ann. Soc. Roy. Ent. Belg., 99 (20): 285-310.
Lehrer Z. A. 1963b. Contributions a la connaissance des Sphecidae (Hym.) de Moldavie. Travaux du Museum d’Histoire Naturelle Gr. Antipa, 4.
Lehrer Z. A., Scurtu M. 1962. Câteva consideraţii asupra terminologiei morfologiei externe a viespilor din familia Scoliidae şi familia Tiphiidae (Hymenoptera). Acad. R.P.R., Fil. Iaşi, St. şi Cercet. Şt. Biol. Agr. 13 (1).
Matic Z. 1972. Clasa Chilopoda, Subclasa Epimorpha. Fauna RSR 6 (2), Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 224 pp.
Mitroiu M. D., Andriescu I. 2003. Contributions to the knowledge of the pteromalids (Hymenoptera, Chalcidoidea, Pteromalidae) from David’s Valley hay fields natural reserve, Iasi (III). Analele Ştiinţifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, serie nouă, secţiunea I Biologie Animală 49: 63-70.
Mîndru C. 1958a. Contribuţii la Studiul Ortopterelor din Moldova (Nota a III-a). Studii şi Cercetări Ştiinţifice -Biologie şi Ştiinte Agricole, Iaşi, Anul IX, fasc 2: 291 – 297.
Mîndru C. 1958b. Contribuţii la Studiul Acridienilor din Moldova. Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi (serie nouă), Secţ. II (Ştiinţe Naturale), 3 (1): 103-107.
Mîndru C. 1960. Contribuţii la Studiul Ortopterelor din Moldova. Subordinul Ensifera. Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi (serie nouă), Secţ. II (Ştiinţe Naturale), 6 (1): 129-133.
Mândru C. V. 1980a. Păsările care clocesc în fâneţele seculare de la „Valea lui David”, judeţul Iaşi. Ocrotirea Naturii în Moldova, Academia RSR, Filiala Iaşi, 183 pp., pp. 133-135.
Mândru C. V. 1980b. Fauna de rozătoare din fâneţele seculare de la „Valea lui David”, judeţul Iaşi. Ocrotirea Naturii în Moldova, Academia RSR, Filiala Iaşi, 183 pp., pp. 136-139.
Mîndru C. 1980c. Fauna de orthoptere din Fîneţele Seculare de la Valea lui David, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi (serie nouă), Secţ. II, a) Biologie, 26, 93–95.
Mîndru C., Kis B. 1967. Contribuţii la studiul suprafamiliei Tettigonioidea (Orthoptera) din Regiunea Iaşi. Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (serie nouă), Secţ. II (Ştiinţe Naturale), a. Biologie, 13 (1): 83-89.
Mititelu D., Moţiu T., Dăscălescu D., Teşu C., Viţălariu C. 1969. Flora şi vegetaţia pajiştilor „Valea lui David” –Iaşi. Studii şi Comunicări, Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău: 81-100.
Nicoară M., Bomher E. 2010. Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi. Ed. Pim Iaşi, 191 pp.
Nilson G., Andrén C., Joger U. 1993. A reevaluation of the taxonomic status of the Moldavian steppe viper based on immunological investigations, with a discussion of the hypothesis of secondary intergradation between Vipera ursinii rakosiensis and Vipera (ursinii) renardi. Amphibia-Reptilia, 14: 45–57.
Peiu M., Alexinschi A. 1965. Noi contribuţii la cunoaşterea Tortricidelor din Moldova. Soc. Şt. Nat. şi Geogr. Din R.P.R., Com. Zool. 3: .157-163.
Pisică C., Popescu I. E. 2009. Le Catalogue des Ichneumonides (Hymenoptera: Ichneumonidae) de Roumanie. Ed. PIM Iaşi, 354 pp.
Popescu I. E. 2001. Contributions to the Knowledge of the Eurytomid Wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Eurytomidae) from “Valea lui David” Hayfields Natural Reserve (Iaşi, Romania). Analele Ştiinţifice ale Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, 47, Secţ. 1, Biologie Animală: 35-41.
Popescu I. E. 2003. Torymid Wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Torymidae) New for Romanian Fauna. Analele Ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, seria Biologie Animală, 49: 83-86.
Popescu I. E. 2004. Eurytomid Wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Eurytomidae) New for Romanian Fauna (II). Analele Ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, seria Biologie Animală, 50: 97-103.
Popescu I. E., Fusu L. 2003. Eurytomid Wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Eurytomidae) New for Romanian Fauna. Analele Ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, seria Biologie Animală, 49: 79-82.
Popescu I. E., Andriescu I, Fusu L. 2002. Contributions to the Knowledge of the Torymid Wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Torymidae) from “Valea lui David” Hayfields Natural Reserve (Iaşi, Romania). In: In Memoriam “Proffessor Dr. Doc. Vasile Gh. Radu” Corresponding Member of Romanian Academy of Sciences, “Babeş-Bolyai” University, Departament of Zoology, Presa Universitarǎ Clujanǎ, Editors: Tomescu N, Popa V,: 25-32.
Popovici O. A., Fabritius K. 2007. A catalogue of Platygastridae from Romania (Hymenoptera, Platygastroidea). Entomologica Romanica, 12: 123 – 131.
Pricop E., Negrea B. M., Popescu I. E., Iorgu I. S. 2012. First record of Saga pedo (Orthoptera, Tettigoniidae) in Suceava County with notes on its distribution in eastern Romania. Advances in Environmental Sciences, 4 (3):171-177.
Sârbu A. (coord.) 2007. Arii speciale pentru protecţia şi conservarea plantelor în România. Editura Victor B. Victor, Bucureşti, 396 pp.
Simionescu V. 1972. Studii privind dinamica relaţiilor interspecifice şi intraspecifice a populaţiilor de mamifere mici din fânaţul rezervaţiei „Valea lui David” Iaşi, cu ajutorul marcării individuale. Analele Ştiinţifice ale Universităţii „AL. I. Cuza” Iaşi, Secţiunea a 2-a Biologie, 13 (2): 331-348.
Simionescu V. 1973. Cercetări privind structura populaţiilor de rozătoare din fânaţul rezervaţiei „Valea lui David” Iaşi, cu ajutorul marcării individuale. Analele Ştiinţifice ale Universităţii „AL. I. Cuza” Iaşi, Secţiunea a 2-a Biologie, 19 (1): 179-189.
Strugariu A., Zamfirescu Ş. R., Popescu I. E., Roşca I., Gherghel I. 2011. Preliminary data on the feeding ecology of the critically endangered Moldavian meadow viper (Vipera ursinii moldavica). In: SEH European Congress of Herpetology & DGHT Deutscher Herpetologentag – 25-29 September 2011 Luxembourg and Trier (Germany), Abstract Book, p. 63-64.
Strugariu A., Zamfirescu Ş. R., Nicoară A., Gherghel I., Sas I., Puşcaşu C. M., Bugeac T. 2008. Preliminary data regarding the distribution and status of the herpetofauna in Iaşi county (Romania). North-Western Journal of Zoology, 4 (supplement 1): 1-23.
Strugariu A., Zamfirescu Ş. R., Zamfirescu O., Gherghel I., Săhlean T. C., Ion C., Popescu I. E., Gorgan L. 2011. Conservation biology of the critically endangered Moldavian meadow viper (Vipera ursinii moldavica): an integrative approach. In: Murariu D., Adam C., Chişamera G., Iorgu E., Popa L. O., Popa O. P. – Annual Zoological Congress of “Grigore Antipa” Museum (23-25 November 2011, Bucharest, Romania) – Book of Abstracts. “Grigore Antipa” National Museum of Natural History, Bucharest, Romania, p. 93.
Suciu I. 1960. Contribuţii la studiul chalcidoidelor (Hymenoptera) din regiunea Iaşi. An. Şt. ale Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi (serie nouă), Secţ. 2 (Şt. Nat.), 6 (3), 805-813.
Suciu I., Popescu M. 1965. Contribuţii la studiul chalcidoidelor – Chalcidoide noi pentru fauna R.P.R. An. Şt. ale Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi (serie nouă), Secţ. 2 (Şt. Nat.), Biologie, 11 (1), 69-75.
Tănase C., Chinan V., 2005. Agaricus fissuratus (F.H. Möller) F.H. Möller (Basidiomycota, Fungi) specie nouă semnalată în România. Sesiunea ştiinţifică „Conservarea diversităţii plantelor in situ şi ex situ, Iaşi, „Universitatea Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Biologie: p. 28.
Varvara M., Andriescu I. 1992. Comparative Analysis of the Carabidocoenosis from the „Valea lui David” Phyto- and Agrocoenotic Complex (Iaşi). Proceedings of 4th ECE and the 13 SIEEC, Gödöll, Hungary, 1: 380-386.
Zamfirescu O. 2008. The plant comunities with Phragmites australis from The hayfields of Valea lui David natural reservation (Iaşi county). Analele Ştiinţifice ale Universităţii „AL. I. Cuza” Iaşi, s. II-a Biologie Vegetală, 54: 109-112.
Zamfirescu O. 2010. The analysis of the vascular flora of the nature Reserve from Valea lui David (Iaşi). Analele Ştiinţifice ale Universităţii „AL. I. Cuza” Iaşi, s. II-a Biologie Vegetală, 56: 55-60.
Zamfirescu O., Zamfirescu Ş. R. 2007. Aspects Regarding the Vegetation from the Floristic Reserve “The Secular Hayfields From Valea Lui David” Iaşi, Romania. The Electronic Multitopical Journal of International Research Publications, Issue Ecology and Safety, 1: 32-39.
Zamfirescu O., Zamfirescu Ş. R. 2009a. Ecological aspects in Valea lui David nature Reserve (Iaşi, România): specific diversity of grassland communities of Taraxaco serotinae-Festucetum valesiacae. An. Univ. Al. I. Cuza Iaşi, s. Biol. Anim. 55: 215-221.
Zamfirescu O., Zamfirescu Ş. R. 2009b. The status of some threatened plant populations of „Valea lui David” natural reserve, Iaşi (Romania). Second European Congress of Conservation Biology, Prague, Czech Republic, 1-5 September, Book of Abstracts, 255 pp, p. 224.
Zamfirescu Ş. R., Krecsák L. 2002. Influence of environmental temperature on the body temperature of Vipera ursinii moldavica. In: Tomescu, N. & Popa, V. [eds.]: In Memoriam “Proffessor Dr. Doc. Vasile Gh. Radu” Corresponding Member of Romanian Academy of Scieneces. Cluj University Press, 173-178.
Zamfirescu Ş. R., Strugariu A., Gherghel I., Zamfirescu O. 2011. Human impact on habitats of the meadow viper (Vipera ursinii) in eastern Romania. An. Univ. Al. I. Cuza Iaşi, s. Biol. Anim. 57: 43-56.
Zamfirescu Ş. R., Strugariu A., Zamfirescu O., Gherghel I. 2012. In situ confirmation of the occurrence of the critically endangered Moldavian meadow viper (Vipera ursinii moldavica) in the Ciritei Valley (Iaşi county, Romania). North-Western Journal of Zoology, 8 (2): 378-381.
Zamfirescu Ş. R., Strugariu A., Popescu I. E., Ion C., Zamfirescu O. 2010. Date preliminare privind regimul trofic al speciei Vipera ursinii moldavica. În: Sesiunea ştiinţifică a Facultăţi de Biologie din Iaşi, 15-16 octombrie 2010. Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, p. 84.
Zamfirescu R. Ş., Zamfirescu O., Ion C., Popescu I. E. 2007. Research on the Habitats of Vipera ursinii moldavica populations from Iaşi County. Analele Ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, seria Biologie Animală, 53: 159-166.
Zamfirescu R. Ş., Zamfirescu O., Popescu I. E., Ion C. 2009. Preliminary data on the population characteristics of Vipera ursinii moldavica from “Dealul lui Dumnezeu” (Iaşi County, Romania) with notes on conservation. North-Western Journal of Zoology, 5 (1): 85-96.
Zamfirescu Ş. R., Zamfirescu O., Popescu I. E., Ion C., Strugariu A. 2008. Vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica) şi habitatele sale din Moldova (România). Ed. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, 141 pp.
Zamfirescu Ş. R., Strugariu A., Zamfirescu O., Gorgan L., Ion C., Popescu I., Gherghel I. 2011. Vipera ursinii moldavica in Eastern Romania (Moldavian Meadow Viper). In: Dragone, C & Lisse, H (eds.) Technical guide to manage and monitor populations of Orsini’s viper. European LIFE Program 06/Net/F/00143 “Conservation of French populations of Orsini’s viper”. pp. 109-115.
Irinel E. Popescu
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de Biologie
Bulevardul Carol I nr. 20, 700505 Iaşi, România,
e-mail: irinellus@yahoo.com
apărut în Mnemosyne 2013, vol. 4: 7 – 35
Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:
http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/
Vă mulțumim pentru share!
© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii
aliantapentruconservareabiodiversitatii 