Poveste de vacanță despre Acvariu și Conservarea Biodiversițătii

 

Aceasta este povestea unui Acvariu. Public. Acvariu ca instițutie, nu ca și bazin dedicat unor vietăți de companie.

Am avut prilejul, aici pe acest blog, de a vorbi despre un proiect de conservare ex situ. Unul real ex situ; niște indivizi aparținând unor specii endemice și puternic periclitate, au primit o șansă de a-și transmite mai departe informația genetică acumulată într-un timp îndelungat al evoluției; reale sunt și eforturile de restaurare in situ – reali sunt și oamenii care, încă, mai au posibilitatea de a da șansă prezervării unui ecosistem unic. Nu cred în identificarea vinovaților reali (nu cred în utilitatea demersului) ci în oamenii care pot face lucruri utile până când acest lucru va mai fi posibil. Defect profesional.

Dincolo de proiecte concrete, de conservare ex situ sau in situ, dacă le derulezi sau nu, un acvariu este un loc unde conservarea se realizează zilnic. O activitate de rutină unde păstrezi viața pe care altfel, vizitatorul o surprinde sau nu, în rutina vieții de zi cu zi, din jurul său. Poți să păstrezi dacă mai întâi afli, cunoști, pe căi formale și/ sau informale.

Nu e nimic deosebit în acvariul de aici: o picătură față de acvariile lumii, o picătură din cele 2/3 din suprafața Globului acoperită de apă, un peripluu prin râurile, mările și oceanele Pământului, la scară infinitezimală, prin intermediul unor specimene ”wild caught” sau ”captive breeding”, cărora trebuie să le respecți cerințele vitale – cum am mai spus: mediu (acvatic), hrană, spațiu, relații sociale.

Mediile de viață sunt alese cu grijă – pentru că ele poartă un mesaj. Apă caldă, apă rece, apă dulce, apă sărată, apă curgătoare, apă stătătoare. Medii la care vietățile aduse în acvarii s-au adaptat în decursul evoluției lor și, prin urmare, le replicăm întocmai, unde intervenim cu grijă și cu bună știință pentru că acolo trăiesc vietăți care nu “știu” intențiile noastre, bune, ci doar istoricul lor genetic, stabilizat în decursul erelor.

Plictisitor? Nu, dacă ne uităm atenți în jurul nostru. O picătură de apă are propria sa poveste.

Speciile sunt alese cu grijă pentru ca ele poartă un mesaj. Pești migratori anadromi și catadromi – sturionii, anghilele și spectaculoasa lor biologie, peștii semimigratori generativ stagnofili și generativ reofili din Dunăre, peștii endemici în Dunăre sau Rezervația Naturală Pârâul Pețea, peștii tropicali din SE Asiei, ciclidele endemice în lacurile africane relicte terțiare, peștii vivipari din America centrală și de Sud, piranha din lunca inundabilă Amazoniană, peștii recifelor de corali, competiție și simbioze… specii vulnerabile sau puternic periclitate, specii endemice, populații în regres numeric provenind din arealuri geografice aflate în restrângere din cauza impactului antropic.

Plictisitor? Nu, dacă ne uităm atenți în jurul nostru. O picătură de apă are propria sa viață. Pentru mine, adevărata poveste este în culisele Acvariului. Totul începe cu alegerea speciilor. Termofile sau euriterme, dulcicole sau marine, pașnice sau agresive, solitare sau de cârd.

F1 cârd de Monodactylus argentus

Apoi amenajarea… habitatului artificial. Lungime, lățime, înălțimea bazinului. Decorurile artificiale trebuie să asigure confortul/ bunăstarea animalelor fără a bloca vizibilitatea lor de către public și complexitatea atinge nivelul maxim în bazinul de recif unde locuitorii săi luptă până la moarte pentru peștera subacvatică ocupată. Dar nu va muri nimeni în acvariu pentru că este loc… pentru toată lumea; pentru fiecare nou locuitor, o schimbare minimală va fi efectuată de către om în habitatul artificial – o stratagemă banală menită să distragă atenția locuitorilor deja aflați în micul ecosistem artificial de recif, preocupați mai mult de noile teritorii decât de intrușii care, curând, se vor integra in comunitate.

F2, F3 deplasări în teren pentru pescuit științific autorizat, colectare de decoruri pentru acvarii

Recircularea apei, debitul pompelor și diametrele conductelor de transport al apei vor permite filtrarea optimă, mecanică și biologică a apei: reținerea particulelor mai mari de 100 microni, a compușilor toxici cu azot. În filtrul biologic, format și întreținut – nu, nu la întâmplare – după reguli stricte, se desfășoară circuitul azotului din natură (sau o parte a lui – amoniul și nitritul dispar până la limitele de toleranță ale speciilor din bazine); bacteriile nitrificatoare se vor forma și dezvolta lent, urmând ”clopotul” lui Gauss și vom interveni doar atunci când putem ”muta” panta curbei tot mai sus. Denitrificarea este o altă poveste, mai complicată. Varianta utilizată pentru controlul concentrației nitratului (dar și al altor parametri) este aportul de apă proaspătă, în proporții mici și frecvente (maxim 30%/ lună în sistemele de mare capacitate, 57 – 75 mc apă). Și, din nou, complexitatea LSS (life support system) este maximă în sistemul marin. Față de peștii de apă dulce care, majoritatea, elimină 70% din amoniac la nivelul sistemului branhial, peștii marini, organisme stenohaline hipo-osmotice nu ridică probleme la fel de mari privind amoniacul (producția și controlul acestuia, mai exact). Dată fiind ”reactivitatea” apei sărate, controlul substanței organice de diverse origini este marea provocare. Sau ar fi – dar o instalație de spumare a proteinelor, bine dimensionată, rezolvă toate problemele: amestecul de aer-ozon extrage moleculele proteice înainte de a se transforma în subproduși toxici; da, ozonul este toxic și letal dar un control automatizat al injecției lui, până la ORP (oxidation reduction potential) 400 mV și un debit/ concentrație de maxim 0.01 mg ozon/l va extrage substanța organică – nemaivorbind de efectul sterilizant – și un mediu sănătos va permite viabilitatea specimenelor pe perioade de timp comparabile cu supraviețuirea în mediul natural.

F4 arie tehnologică a Acvariului

Lumina. Day light. Moonlight. La fel ca și în natură, nimic nu este la întâmplare. Nu, nu ne putem întrece cu natura, putem doar încerca replicarea ei în acvarii cu scopul transmiterii unei idei. Aplicarea luminii devine foarte serioasă în acvariile plantate de apă dulce sau acvariile de recif. W/l, lumen/l, Kelvin. Cantitate, calitate, intensitate, temperatură de culoare etc. Plantele tropicale din Amazon sau zooxantelele – simbionții coralilor – vor prinde cu adevărat viață sub razele unor corpuri de iluminat bine alese funcție de adâncimea, suprafața acvariului.

F5 fotosinteză subacvatică

F6 tablou verde crud

F7 … și roșu

Cam atât e jumătate din partea tehnică. Suficient.

Așadar, bazinele sunt pregătite pentru locuitorii lor.

F19 bazinul marin, la momentul debutului

Oricât de atentă e alegerea specimenelor/ pescuitul, transportul, aclimatarea lor la noul spațiu/ mediu de viață este cea mai dificilă perioadă. Carantina se realizează pentru a facilita depășirea stresului de către fiecare specimen. Nu există pește “steril” ci paraziți oportuniști care pot invinge un organism puternic deprimat imunitar. Este de preferat ca măsurile profilactice/ terapeutice să fie adoptate pe baza examenului clinic, nici un sacrificiu nu e admis, nu-i așa? Un mediu acvatic optim din punct de vedere fizico-chimic, hrană corespunzătoare calitativ și cantitativ, un context social adecvat vor asigura un răspuns adaptativ prompt, întărirea imunității și specimene viabile. “Fast recovery”. Pești cu un sistem imunitar excelent, stimulat prin condițiile mai sus expuse, sunt dorința oricărui curator. Dacă totul decurge normal, avem timp și… de proiecte de conservare ex situ.

Hrana. Se alege în raport cu spectrul trofic al speciilor expuse, comportamentul alimentar, având în grijă să aducă aportul calitativ necesar în condiții de captivitate. Particule alimentare scufundabile sau plutitoare, mărimea ”S” sau 3 mm sau 6 mm. Rație ad libitum la început. Se tinde spre 2% sau 5% sau 20% din biomasă – funcție de vârstă. O dată/zi. Sau de 2 ori/zi. Funcție de specie. Dar și de 3 ori/zi – în acvariile “comunitare”, pentru a permite accesul tuturor indivizilor din comunitate, la sursa de hrană. Mai ales în acvariile polispecifice, unii pești accesează diferit hrana dar este o balanță între mărimea comunităților din fiecare specie, între vârstele speciilor competitive, care asigură succesul conservării. Nu foarte multe strategii de enrichment alimentar – în cazul peștilor. Important este să acceseze toți sursa de hrană fără a rămâne resturi care să vicieze apa. Iar reflexele condiționate la locul/ momentul hrănirii sunt nebănuite, răsplătind eforturile celor care se preocupă de soarta lor, după algoritmuri bine stabilite, de lucru.

Și astfel, avem o colecție mică dar diversă: 80 specii și 2000 specimene de pești (doar câteva nevertebrate acvatice), din toate zonele globului. 30 specii de plante tropicale dulcicole care ”reconstruiesc” vegetația luxuriantă amazoniană.

Pentru cei din culisele Acvariului, această locație este o practică de conservare (și nu numai). Pentru vizitatori – o lecție despre Adaptare și Supraviețuire. Și o invitație la a respecta dreptul speciilor la supraviețuire în continuare. Verigi dintr-un lanț din care facem parte…

Mreana vânătă, pătată și cu mustăți, din apropierea fundului pietros al râurilor de munte. Adaptare și supraviețuire…

Cleanul cu burta albicioasă din rîurile colinare. Adaptare și supraviețuire.

Sturionii cu particularități amintind de rechini, care tatonează în continuu substratul, cu mustățile, în căutarea hranei. Adaptare și supraviețuire…

F8 The king

f9

Anghila – nu, nu e șarpe și nu e peștele electric, un panou detaliază migrația spectaculoasă, încheiată cu sacrificiul adulților pentru perpetuarea speciei în timp ce micii leptocefali se vor “folosi” cu succes de curentul cald, Golfstream, pentru a reveni la țărmurile Europei ca tinere civele și apoi tinere anghile care vor crește în râurile de origine. Adaptare și supraviețuire…

Deseori, unele ciclide africane din acvarii pot fi văzute cu “gușa” în care sunt protejate icrele în timpul incubației. La fel ca și în mediul natural. Altele, amenajează cuiburi în substrat sau sub pietre atent alese, cu același scop – apărarea progeniturii până la momentul de maximă independență a acesteia. Adaptare și supraviețuire…

Discușii turtiți lateral pentru a maximiza suprafața corporală, izolați perechi, poartă în jurul lor grupurile de pui pe care îi protejează hrănindu-i cu mucusul de pe corp. Adaptare și supraviețuire…

F11, F12, familie de discus cu puii hrănindu-se încă din mucusul de pe suprafața corpului adulților

F13 pui de Symphysodon aequifasciatus

F14 maternitate

Piranha. Un grup prea mare devine un pericol real pentru celelalte specii în cel mai scurt timp; un grup prea mic transformă indivizii piranha în cei mai timizi pești până la limita la care, epuizați, își pot pierde viața. Sau pot fi ”reanimați”, la momentul oportun și cu grijă și atenție … până când redeveniți puternici, mușcă mâna care i-a hrănit . Adaptare și supraviețuire…

F10 Piranha

Apoi peștii recifelor de corali. Un spațiu generos (volum corespunzător, numeroase cavități subacvatice, teritorii) va permite conservarea unei comunității de specii de pești fără manifestarea de agresiuni interspecifice. Ba, există o relație interspecifică manifestată de toți locuitorii acvariului de aici (pești serioși, cu asigurare medicală…): fără să se fi ”inaugurat un spital” similar mediului natural, în apropierea rocilor peștii se așează deseori în decubit lateral pentru a fi ”tratați” de către Labroides dimidiatus (Cleaner wrasse); cu abilitate, aceștia din urmă pătrund aproape până la arcul branhial al ”pacientului” sau pretutindeni pe suprafața corpului sau în cavitatea bucală pentru a consuma diferiți ectoparaziți.

Agresivitatea intraspecifică este prezentă, ca urmare a comportamentului teritorial pronunțat la majoritatea locuitorilor recifelor de corali, dar și comportamentului sexual și alimentar. Pierderile apar când există un factor de stres acut (medial, patogen). Peștii își folosesc toate particularitățile anatomice dobândite în decursul evoluției (țepi veninoși, culori de avertizare, dinți, solzi tăioși) pentru a se hrăni, apăra, semnaliza, remodela habitatul. Adaptare și supraviețuire…

F15 Simbioză

Cum și când se înmulțesc peștii și care pești… . Povestea unui Acvariu nu se finalizează aici dar aceasta e o altă provocare. Perioada maturării gonadelor transformă adulții în cele mai fragile vietăți, mai ales pe aceia proveniți direct din mediul natural. Dar aceasta este o altă poveste…

Vizitatorii maturi sunt atrași și revin, pentru a urmări diversitatea, noutatea. Copiii – de mărime, culoare, mișcare. Cu elevii pasionați, căutăm periodic, la microscop, viața din picătura de apă; acvariile de mare capacitate au ajuns la un anumit stadiu de ”self sustaining” (imposibil fără anumite intervenții ale omului, desigur) și pretutindeni în micile ”ecosisteme” acvatice artificiale găsești microorganisme sau stadii microscopice ale vietăților care compun un lanț infinitezimal desprins din marea piramidă a naturii.

F16 Microscopie

Nu agreez combaterea chimică (sau mecanică, pentru cine se încumetă) a speciilor… invasive. Sau mai bine spus, la scara acvariului – specii oportuniste. Combaterea biologică ajută mai mult la reglarea unui dezechilbru fără a produce alte dezechilibre. Algele sunt inhibate de creșterea optimă a plantelor superioare acvatice (stimulate la rândul lor prin echilibrul nutrienților și al tuturor factorilor mediali în general) dar și de algae eater species. Aiptasia sp este, cred cel mai oportunist nevertebrat marin, foarte puțin pretențios la cantitatea de lumină și deloc deranjat de nivelul de fosfat/nitrat. Există leac de ”cojocul” lor, bani să fie.

F17 Siamese algae eater fish

F18 Aiptasia sp, la momentul de debut al ”invaziei”

F21 Amano shrimp – consumator de alge

Noaptea Muzeelor deschide ușile pentru vizitarea ariei tehnologice din culisele Acvariului. Experiența ultimilor ani a demonstrat un interes… măgulitor al oamenilor în a vedea aceste lucruri.

F20 A ales să doarmă mai puțin în Noaptea Muzeelor

F22 public în aria tehnologică a Acvariului, în Noaptea Muzeelor

Fără îndoială, conservarea biodiversității se realizează in situ. În cazuri extreme, de dispariție iminentă a unor specii, conservarea biodiversității își restrânge aria plasându-se ex situ. Dacă un Acvariu nu se intersectează cu cele două arii de acțiune, poate cel puțin… să releve cât de important este să conservăm biodiversitatea.

Gabriela Grigoraș

Galați, 2014

Gabriela Grigoras, Dr. Eng.

Aquarium Curator

Movable Cultural Heritage/Ichthyology Expert

Museum Complex of Natural Sciences

Aquarium Department

Str. Regiment 11 Siret nr. 6A

800 340 Galati Romania

Tel + 40 236 411 898

Fax + 40 236 414 475

E-mail griggabi@yahoo.com

Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:

http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/

Vă mulțumim pentru share!

© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii