29 Iunie ar trebui să fie în fiecare an o zi de sărbătoare, și nu doar pentru riverani, ci pentru toți cetaățenii și instituțiile Romaâniei, pentru că suntem un stat danubian. Este aniversarea semnării Convenției Internaționale privind Protecția Râului Dunărea (în 1994) și celebrarea valorilor marelui fluviu, ce străbate 4 capitale și 10 țări și are bazinul hidrografic întins în 19 state, fiind cel mai „internațional” râu de pe mapamond și putând fi un izvor de bunăstare și sănătate pentru oameni și mediu dacă ar fi tratat cum se cuvine.
Din păcate, este mai degrabă o zi tristă. Pentru că Dunărea pe teritoriul României continuă să fie poluată, să fie incorsetată între diguri și pândită de noi proiecte hidrotehnice, cu luncile secate și zonele umede devenite în bună parte istorie, cu meandrele ciuntite și albia modificată pentru a fi șenal navigabil, cu sturionii pe cale de dispariție și viața acvatică pe ansamblu în declin, tradițiile valoroase pe cale de a se pierde și turismul tot la un nivel pur simbolic, în ciuda declarațiilor sforăitoare a autorităților din ultimele două decenii și a numeroaselor proiecte cu gir guvernamental sau internațional care nu au dus și spre efecte practice concrete și durabile.
Autoritatile române promit demult să refacă, măcar parțial, vechea luncă inundabilă, esențiala și din punct de vedere ecologic, dar și pentru controlarea inundațiilor. În 2014 am înregistrat o nouă serie de
asemenea frumoase declarații de intenție. Dar în practică nu doar că nu au loc renaturări semnificative, dar se finanțează refaceri și consolidări de diguri tocmai acolo unde fluviul încercase să refacă puțin din vechea măreție naturală. Și culmea ipocriziei, aceste lucrări de „regularizare”, prin definiție antiecologice, sunt finanțate în continuare din „Fondul pentru Mediu”, ca puținii bani care scapă de direcționarea în programul „rabla” să fie utilizați tot… contra naturii!
De parcă nu e suficient impactul negativ de mediu al barajelor Porțile de Fier I și Porțile de Fier II, se mai preconizează noi baraje în mai multe secțiuni, de exemplu în zona confluenței cu Oltul sau la Cernavodă, ceea ce ar reduce și mai mult șansele de supraviețurie a sturionilor, cărora mare parte din habitat le-a fost deja distrus prin barajele din amonte. În plus, calitatea apei Dunării, oricum intens poluată inclusiv prin încărcarea cu nutrienți, are nevoie mare de aerare, și transformarea în apă stătătoare, corelat și cu încălzirea globală, amplifică efectele negative.
Delta Dunării continuă și ea să fie agresată de proiecte agricole, dezvoltări imobiliare, braconaj și exploatări nedurabile a resurselor, deși este un unicat la nivel European care ar putea aduce mari beneficii României pe termen lung, inlcusiv economice și sociale, dacă ar fi gestionată durabil nu prădalnic și dacă autoritățile centrale și locale ar coopera pentru protecția ei în loc să se războiască pentru profit pe termen scurt în dauna mediului.
Se tot preconizează un proiect uriaș de dragări, tăieri de ostroave, realizarea de praguri de fund și închideri de brațe, care ar distruge ireversibil din punct de vedere ecologic cursul inferior al Dunării, rămas ceva mai apropiat de starea naturală. Totul pentru a „facilita navigația” și a adapta caracteristicile Dunării la condițiile de navigație de pe Rin, deși intensitatea actuală și cea preconizată în viitorii ani a traficului naval pe Dunărea inferioară este foarte redusă, nejustificând proiecte de miliarde de EUR care mai și dăuneaza grav mediului. Cu toate acestea, autoritățile române insistă pe realizarea proiectului…
Dunărea ar putea fi o arteră importantă pentru turismul nautic. Și nu doar pentru vase de croazieră. Însă regulile de navigație și facilitățile pentru ambarcațiuni turistice mici și medii sunt ca și absente pe cea mai mare parte a Dunării românești, deși abundă pe cursul amonte de Belgrad, și deși ar fi un potențial imens prin faptul că mai avem secțiuni cvasinaturale de fluviu și pentru ambarcații turistice mici nu e nevoie de lucrări de „asigurare a navigabilității”.
Dunărea ar mai putea fi în România și o importantă axa cicloturistică, așa cum este pe cursul superior, unde sute de mii de bicicliști parcurg anual Traseul Cicloturistic al Dunării (DCR), pe malurile ei, parte din magistrala cicloturistică transeuropeană EuroVelo6 (EV6). Această rută celebră este propusă să continue și în România, până în Deltă și cu final la Constanța, pe baza propunerilor și documentațiilor elaborate în deceniile trecute de Clubul de Cicloturism „Napoca” (CCN) și există în Occident de principiu un interes uriaș de a continua pedalatul de-a lungul Dunării până la mare…
Prin zona Clisurii Dunării se preconizează să treacă și o altă magistrală cicloturistică transeuropeană – EuroVelo nr.13 (EV13) care este Traseul Cicloturistic al fostei Cortine de Fier (ICT – Iron Curtain Trail), un proiect care beneficiază de semnificativ sprijin mediatic, politic și financiar la nivel european și care ar fi o altă oportunitate de turism durabil pentru România, analizată din nou chiar foarte recent la un workshop internațional la Orșova, organizat de Institutul Național pentru Cercetare-Dezvoltare în Turism și la care Clubul de Cicloturism „Napoca” a susținut trei prezentări de profil…
Doar că proiectul de hotărâre de guvern care ar permite marcarea acestor trasee în România zace sau se „plimbă” de peste un deceniu în și între sertarele din același minister sau din ministere diferite, fără a fi adoptat încă, și toate proiectele dedicate DCR / ICT / EV6 si EV13 se blochează la faza de documentare și proiectare, din cauza autorităților române, spre profitul țărilor de pe malul drept al fluviului, care au un flux crescând de cicloturiști ce urmează Dunărea.
România are Dunare. Multă și încă frumoasă. Și continuă să o ignore sau își bate joc de ea. E timpul ca autoritățile centrale, dar și cele locale riverane să își schimbe radical atitudinea practică, nu doar declarativă, față de cea care ar trebui să fie prietena noastră DUNĂREA.
Cluj-Napoca, 29 iunie 2014
Radu Mititean
director executiv CCN
Asociația turistică sportivă civică și ecologistă
CLUBUL DE CICLOTURISM „NAPOCA” (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca web: http://www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:
http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/
conservareabiodiversitatii@yahoo.com
lengyelpeter@yahoo.com
Vă mulțumim pentru share!
© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii
aliantapentruconservareabiodiversitatii 