Pentru cine, unde, cum și de ce construim pe râurile de munte?
MICROHIDROCENTRALE, MACROPROBLEME
TEXT: DOMNICA MACRI
CURBĂ DUPĂ CURBĂ, DRUMUL ÎNGUST NE ȚINE ÎN SPATELE CAMIONULUI CU LEMNE PÂNĂ PE LA PERȘANI. BUȘTENII DIN CAMION VIN, CA ȘI NOI, DE PE VALEA SÂMBETEI , DE PE VERSANTUL NORDIC AL FĂGĂRAȘULUI, UNDE UN DRUM LĂRGIT PENTRU ȘANTIERUL HIDRO LE PERMITE FORESTIERILOR SĂ INTRE MULT MAI ADÂNC ÎN PĂDURE. MI-E GREU SĂ MĂ BUCUR DE SATUL FRUMOS PRIN CARE TRECEM ȘI DE MUNȚII CARE ABIA SCOT NASUL DIN CEAȚĂ.
Cu ochii pironiți în capetele albe, ude ale trunchiurilor proaspăt tăiate, încerc să pun cap la cap tot ce am văzut pe parcursul dimineții: baraj după baraj, centrală după centrală, amenajările hidroenergetice au pătruns în munte, urcând pe râurile Sâmbăta, Sebeș și Viștișoara, așa cum în ultimii ani urcă pe mai toate apele României, în rezervații și parcuri naționale, într-un elan egalat doar de valul de contradicții și probleme iscate. Acum exact doi ani, scriam în revista National
Geographic despre 536 de microhidrocentrale (MHC) avizate; anul trecut, organizația WWF România a numărat 411 MHC-uri în diverse faze de avizare și execuție. Am reluat subiectul pentru a vedea cum se pot împăca interesele imediate ale unor investitori privați cu interesul public pe termen lung.
E adevărat, după ce presa și organizațiile de mediu au reacționat la amenajările de pe râurile Capra și Buda, din Argeș, nimeni nu și-a mai amplasat conductele chiar în albie, iar câteva proiecte au putut fi respinse conform legii de administratorii ariilor protejate.
Controversatul proiect de pe Topolog, într-o rezervație Natura 2000 în care mișună păstrăvii și se bălăcesc vidrele, pare a fi blocat, deși nu a fost categoric respins. Mai mult, ministrul apelor și pădurilor spune că există o decizie oficială luată împreună cu Administrația Națională Apele Române (ANAR) de a nu se mai aviza alte microhidrocentrale până nu se găsește o soluție.
Care este însă soluția?
aliantapentruconservareabiodiversitatii 