Implicare civică în rezolvarea problemelor de mediu

Nu cred să existe persoană care merge în natură să nu fi fost deranjată la un moment dat de comportamentul unora dintre semeni, care pe lângă deranjul produs pe moment celor din jur mai lasă și urme greu de șters ale trecerii lor prin zonă.

Problemele cele mai întâlnite, fără o ierarhizare sunt: tăieri de arbori, construcții și drumuri prin păduri/ goluri alpine, gunoaiele aruncate și abandonate prin păduri/ poieni și pe maluri de râuri, vetre de foc și focuri făcute la întâmplare, distrugeri ale panourilor informative/ marcajelor și indicatoarelor turistice/ refugiilor, vehicule motorizate prin păduri, râuri și poieni, cu ceea ce aduc ele (zgomot, eroziune, resturi), ruperea pentru plăcere stupidă și efemeră a florilor, copacilor, scrijelituri în special pe copaci și pereții peșterilor, braconaj și altele.

Daca pe toți ne deranjează aceste lucruri, de ce nu ne-am și implica în a le rezolva? E treaba autorităților plătite din banii noștri să aibă grijă de mediu, dar se pare că acestea sunt depășite de situație, de vreme ce lucrurile nu se rezolvă, ba din contră. Așa că, fie și doar din motivul că aceste probleme ne afectează în mod direct, cred că ar trebui să ne implicăm cu toții în a le ajuta să le rezolve. Modalitatea cea mai simplă este aceea de a sesiza autoritățile responsabile de fiecare dată când întâlnim o problemă din cele enumerate mai sus și nu numai.

Pentru asta dar și pentru eficietizarea procesului ar trebui ca toți să știe cui și cum să se adreseze. Cu cât informațiile sunt mai clare și mai cuprinzătoare, cu atât lucrurile pornesc spre rezolvare mai repede. Pentru aceasta trebuie ca în primul rând cel care semnalează o problemă să fie informat. Esențial este să știm unde suntem și cine are competențe în aplicarea legii în acea zonă, eventual reguli aplicabile în zonă. Pentru localizare uneori sunt suficiente repere geografice, dar e bine ca localizarea să fie cât mai exactă, furnizându-se și repere fixe locale, gen borne silvice, repere metrice, elemente de infrastructură, marcaje, etc. Coordonatele GPS sunt de un real ajutor. Apoi trebuiesc fixate reperele temporale: data și ora. Și urmează la fel de important descrierea cât mai detaliată a problemei, aici de folos fiind cât mai multe detalii. De exemplu în cazul exploatărilor forestiere pentru verificarea legalității trebuiesc obținute de la fața locului informații ce se pot culege direct, fără a pune întrebări prea multe, uneori asta putand fi periculos, gen numărul celei mai apropiate borne silvice (sunt scrise cu vopsea roșie în chenar alb, cel mai frecvent pe copaci/ pietre, alături de cercuri roșu-albe concentrice pe stâncă sau care înconjoară un arbore – cifra romană reprezintă numărul unității productive a ocolului silvic, iar cea latină numărul unității amenajistice, subunitate a acesteia). Se poate verifica la fel de simplu dacă arborii tăiați sunt marcați sau nu: la nivelul solului, rămânând pe loc după tăiere, este o cioplitură peste care se lovește cu ciocanul de marcat cu vopsea (ciocanele de marcat au serii unice pe baza cărora pot fi identificate structurile silvice deținătoare și cel care l-a folosit) iar pe trunchiul tăiat, pe o cioplitură aplicată cam la 1,5 m de bază este scris un nr. de inventar pt. fiecare arbore în parte. Lipsa mărcii poate însemna o tăiere ilegală. Doar în cazul anumitor tipuri de exploatări forestiere marca lipsește: tăierile definitive unde marcarea se face pe arborii perimetrali, nu pe cei tăiați, lucrările de curățire și degajare unde ce se taie este prea mic etc.

La fel de importante sunt datele referitoare la cei în cauză, dintre care poate cele mai importante și ușor de obținut sunt numerele de înmatriculare ale camioanelor, tractoarelor, autovehiculelor, ATV-urilor, motocicletelor, pe baza cărora autoritățile în drept pot identifica autorii. Uneori întrebări puse prudent și politicos pot lămuri unele lucruri, fiindcă cel ce nu se știe cu musca pe căciulă de obicei răspunde, neavând nimic de ascuns. Fotografiile/ filmele făcute la fața locului, având eventual și data/ ora pe ele pot fi de mare ajutor.

Apoi trebuie să știm cui și cum ne adresăm pentru lămuriri și eventual rezolvarea problemei. Sfatul meu este să vă adresați în scris, cât mai concis și explicit, cu cât mai multe detalii, tuturor celor responsabili: administratorului/ custodelui de arie protejată dacă vă aflați într-o astfel de zonă, administratorului silvic, administratorului fondului de vânătoare, primăriilor pe raza cărora vă aflați, Gărzii de Mediu, Agenției pentru Protecția Mediului, Administrației Apele Române, Poliției, Jandarmeriei Montane. Tuturor sau doar unora dintre ei, de la caz la caz. De preferat este să vă adresați și structurilor ierarhic superioare, nu numai celor locale. De exemplu și Gărzii Naționale de Mediu, nu numai Comisariatului județean, Direcției Silvice județene și RNP Romsilva, nu numai Ocolului Silvic local. Astfel pe de-o parte se pot pune în mișcare mai multe rotițe, pe de alta cei direct vizați vor fi mai receptivi dacă știu că problema s-a semnalat instituțiilor superior ierarhic, iar o instituție vizată acționeaza mai prompt dacă și alta a fost implicată. Solicitarea/ sesizarea ideal este să fie făcută în scris, cu confirmare de primire, dar decât nimic este buna și o solicitare/ sesizare prin e-mail. Este bine ca în solicitare să se facă referire și la Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și să cuprindă obligatoriu numele autorității/ instituției publice vizate, informația solicitată, adică verificarea problemei semnalate, numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului. Astfel autoritățile au obligația să răspundă în scris la solicitare în termen de maxim 30 zile. Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile. Refuzul explicit sau tacit al persoanei responsabile constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat, prin cercetare administrativă internă în urma plângerii.

În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în lege, se poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității vizate. Instanța poate obliga autoritatea să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/ sau patrimoniale. Hotărârea tribunalului este supusă recursului. Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă. Atât plângerea, cât și apelul se judecă în instanță în procedură de urgență și sunt scutite de taxa de timbru. Deci căi de rezolvare legale există, mai rămâne ca cei ce se simt lezați și deranjați să și facă uz de acestea.

Personal cred că dacă ar exista implicare civică, aceste probleme ar fi eliminate. Dacă autoritățile ar primi mii de sesizări documentate și reale, ar trebui să se miște într-un fel sau să lase pe alții să le rezolve, dar asta depinde de noi toți.

Florin Stoican

Președinte Asociația Kogayon, Costești-Vâlcea

Email: office@kogayon.ro

Web: www.kogayon.ro

Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:

http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/

Vă mulțumim pentru share!