Un serial despre specii sălbatice din România publicat în revista National Geographic România în 2010 ne-a prilejuit trei surprize plăcute.
Prima a fost că deși pornisem la drum cu gânduri mai mult decât pesimiste, am descoperit că veștile nu sunt chiar așa proaste. Comparativ cu cele mai multe țări din UE, noi avem încă o biodiversitate bogată. Codași într-o grămadă de capitole, iată, suntem fruntași la lupi, urși, pelicani, bufnițe mari, cerbi viguroși, colonii de lilieci, ca să nu mai vorbim de bogăția de viețuitoare mai puțin spectaculoase, care însă au rol decisiv în ecosisteme. Nu avem numai Brâncuși și Ionesco, mai sunt și capre negre și râși. Cerșim noi multe, dar putem și oferi câte ceva.
A doua surpriză în ce mă privește a fost că există o generație tânără de experți în conservarea naturii, pasionați, buni profesioniști, care datorită accesului la fonduri externe, au dobândit o oarecare independență. Ei pot spune lucrurilor pe nume atunci când ceva nu merge, când se dau legi proaste, când administrarea ariilor protejate sau a fondurilor de vânătoare este deficitară, când sunt abuzuri și corupție. Am mai mare încredere deci în cifrele cu efectivele de specii estimate de cei ce nu numesc biodiversitatea „vânat”, sau pădurea „masă lemnoasă”.
Pentru a scrie în National Geographic un articol despre animale sălbatice, trebuie să ai fotografii bune cu acele animale surprinse în sălbăticia lor. Multă vreme n-am prea avut ocazia să publicăm despre ele. Așadar, a treia surpriză a fost că există și în România vânători fanatici cu teleobiectivul, care stau împietriți ore întregi, cu brusturi în cap, doar pentru a veni acasă cu trofeul digital. Cu ajutorul acestor colaboratori pasionați am finalizat onorabil serialul din 2010. Mi se părea acum foarte importantă menținerea coeziunii acestei echipe de colaboratori, de a încerca să sintetizăm împreună informațiile de specialitate și imaginile într-un mesaj clar: Avem o biodiversitate bogată, România este încă o Arcă a continentului pentru specii valoroase care în multe țări din UE sunt rarități sau au dispărut cu totul. Dar în timp scurt putem compromite zestrea naturală. Hai să salvăm acest patrimoniu. În 2011, dl Marian Bălășoiu, de la firma de medicamente Dr. Reddys a venit să-mi solicite sugestii în legătură cu modul în care firma domniei sale ar putea sprijini un proiect punctual de mediu din România. Aceasta face parte din politica Dr. Reddys din întreaga lume. La un păhărel de vin de Vrancea eu i-am povestit despre Arca. Dr. Reddys a adoptat inițiativa, ca pe un proiect pe termen lung, cu un buget anual de câteva mii de euro. În mai 2012 Arca noastră a fost lansată la apă, având la bord între alții pe Silviu Chiriac, Silviu Petrovan, Florin Stoican, Silviu Matei, Helmut Ignat, Costas Dumitrescu, István Urák… Mesajul de care vorbeam mai sus se va da prin mijloace predominant vizuale. Expoziții de postere și fotografii însoțite de explicații competente, care să se adreseze publicului dar mai ales autorităților pentru a contribui la campanii inițiate și de alte organizații de mediu. Panouri expuse outdoor, în locuri de mare vizibilitate, la nevoie în fața Parlamentului sau a Guvernului, cu scopul de a susține inițiative legislative, de a atrage atenția asupra abuzurilor.
Cu o lună înainte, Silviu Matei, după o pândă de o săptămână, venise cu fotografii cu superbi râși în libertate. Ele au fost postate simultan cu fotografiile de reclamă ale unor firme de vânătoare unde cadavrele de râși erau în înșirate ca la piață, împreună cu lupi, cu prețul pe ele. În dosar au intrat memorii de specialitate în apărarea râsului. Silviu Chiriac, a adus argumente din perspectiva cunoașterii situației din zona Carpaților de Curbură. Mihai Zotta a exemplificat cu datele Fundației Carpatica și experiența fondului privat de vânătoare Zărnești. Florin Stoican cu date din estul Carpaților Meridionali. Silviu Petrovan, doctor în conservare la Londra, a adăugat argumente din perspectiva experienței internaționale. La început de iunie 2012, în ajunul Zilei Mediului, am depus acest dosar pe masa doamnei ministru Rovana Plumb. D-na Alina Ifrim, directoare în acel moment al direcției Biodiversitate și Remus Cernea, consilier pentru mediu al primului ministru, Liviu Mihai, venit de fapt pentru problemele Deltei – cu toții au pledat în favoarea panterei Carpaților. Rovana Plumb a chemat consilierii. După dezbateri, concluzia a fost că râsul nu face pagube șeptelului, prada sa o constituie căprioarele, puii de mistreț, alte sălbăticiuni. Necazul este că le ia de la gura vânătorilor. Rezultatul acestui demers a fost interzicerea vânătorii la râs. Vestea fost anunțată de presă chiar de Ziua Mediului, 5 iunie 2012. Deocamdată, pe 2013 nu există o “cotă de recoltare” la această specie. Am încercat un sentiment de satisfacție, dar nu ne facem prea mari iluzii. Lobby-urile vânătorești, Parlamentul, vor face presiuni pentru „corectarea” acestei erezii. Braconierii își vor vedea de treabă.
Grupul Arca își propune să facă anual lobby pentru câte o specie valoroasă sau amenințată. Pentru a reuși, trebuie să se organizeze mai bine, să mai găsească fonduri, să-și întărească rândurile cu specialiști devotați și fotografi pasionați. Să colaboreze cu ONG-uri de profil, să se pună în slujba campaniilor inițiate de ele. Să găsească cât mai mulți susținători serioși, inclusiv printre personalități ale vieții publice.
Cristian Lascu
Speolog, redactor-şef National Geographic Romania
cristian.lascu@sanomahearst.ro
Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:
http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/
conservareabiodiversitatii@yahoo.com
Vă mulțumim pentru share!
© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii, text Cristian Lascu, foto Silviu Matei
aliantapentruconservareabiodiversitatii 