Este important de fiecare dată când apare o schimbare politică sau de guvernare, să ne aducem aminte de originea conceptelor și sensul lor original, pentru a înțelege apoi procesul evoluției acestora și conotațiile pentru viața noastră prezentă, care se doreşte a ajunge în armonie cu natura.
Conservarea biodiversității, concept care în 2012 a atins 20 de ani de recunoaștere juridică internațională, mai poate fi definit ca echilibrul dinamic ce este necesar a fi atins între două clase majore de activități: protecția și respectiv utilizara durabilă a componentelor sale. Un rol extrem de important în atingerea și menținerea acestui echilibru, îl are împărțirea echitabilă a beneficiilor ce rezultă din utilizarea biodiversității.
Totuși, este extrem de dificil de analizat biodiversitatea, ținând cont de prevederile preambulului Convenției privind diversitatea biologică (CBD), ratificată de România prin legea 58/1994, care ne asigură că Părțile semnatare sunt: “conștiente de valoarea intrinsecă a diversității biologice și de valoarea ecologică, genetică, socială, economică, științifică, educațională, culturală, recreativă și estetică a diversității biologice și a componentelor sale” [1]. La aceasta adăugăm prevederile textului Convenției și a deciziilor Conferinței Părților (statelor care au semnat și ratificat, accesat sau aderat) întrucât acordurile multilaterale de mediu sunt acte legislative internaționale dinamice, care evoluează continuu în raport cu necesitățile civilizației umane.
La adoptarea CBD în 1992 s-a ținut cont, printre altele și de prevederile Cartei lumii pentru natură adoptată cu 10 ani mai devreme (28 octombrie 1982) care susține că “orice formă de viață este unică, justificând respectul față de ea indiferent de valoarea pe care o are pentru om iar pentru a acorda viețuitoarelor o astfel de recunoaștere omul trebuie să urmeze un cod de conduită morală” [2]. În paragraful anterior se recunoaște că „omul poate altera natura și poate epuiza resursele naturale”, motiv pentru care, „trebuie să recunoască pe deplin urgența menținerii stabilității și calității echilibrului natural și a conservării resurselor naturale”.
Spre deosebire de „Carta lumii pentru natură” care este un instrument internațional voluntar, CBD este unul obligatoriu, din punct de vedere juridic, pentru a fi implementat de statele semnatare alături de toate celelalate acorduri multilaterale de mediu.
După 30 de ani aceste angajamente politice internaționale sunt extrem de actuale, iar țările semnatare ale instrumentului internațional cu aplicare voluntară: Carta lumii pentru natură s-au obligat, prin limbajul specific de drept internațional (folosirea verbelor must, shall, will), să „recunoască pe deplin urgența menținerii stabilității și calității echilibrului natural și a conservării biodiversității”.
Mergând mai departe cu această analiză, subliniem că, tot în cadrul rezoluției UNGA (United Nations General Assembly), omul „trebuie să dobândească cunoștințele necesare pentru îmbunătățirea capacității de a utiliza resursele naturale într-un mod care să asigure conservarea speciilor și ecosistemelor pentru beneficiul generațiilor prezente și viitoare” (para. 9). În plus, „diversitatea genetică de pe pământ nu va fi compromisă, nivelul populațional al oricărei forme de viață, sălbatică sau domesticită, trebuie să fie cel puțin suficient supraviețuirii acestora și în acest scop habitatele necesare supraviețuirii lor vor fi protejate”.
Analizând prevederile CBD și a deciziilor asumate de Conferințele Părților până acum, se poate accepta faptul că o serie de prevederi din această Rezoluție rămân prezente și permanente, inclusiv principiile, funcțiile și implementarea acestora.
Mai mult, prevederi specifice Cartei lumii pentru natură se regăsesc în toate acordurile multilaterale de mediu pentru care România este Parte [3] (denumirea generică dată convențiilor și acordurilor de mediu). Nu se poate realiza o separare netă între acordurile multilaterale de mediu pentru că toate acționează în aceleași ecosisteme și toate au impact direct sau indirect asupra speciilor și ecosistemelor. O serie de subiecte de interes actual în negocierea internațională, care ar trebui să fie reevaluate pentru implicațiile economice și dezvoltarea de noi mecanisme financiare la noi în țară sunt: identificarea și monitorizarea componentelor biodiversității (resurse genetice, specii, ecosisteme, rolul taxonomiei clasice și moleculare, bioprospecțiunea științifică, cunoașterea tradițională, comunități locale), utilizarea durabilă a componentelor sale (energie, biocarburanți, soluri, agrobiodiversitate, ecoturism, vânătoare, pescuit, bioprospecţiune comercială, colectare de plante medicinale/ fructe de pădure), evaluarea impactului și reducerea efectelor negative la care se adaugă unde este cazul reconstrucția ecologică, efectele schimbărilor climatice, implicarea mediului de afaceri. O importanță deosebită trebuie să fie acordată cercetării științifice multidisciplinare și instruirii în domeniul conservării biodiversității, iar planul național anual de cercetare – dezvoltare trebuie să fie armonizat prin includerea subiectelor de interes.
Accesul la resursele genetice este subiectul care funcționează în implementarea celui de-al 3-lea obiectiv al Convenției, în strânsă cooperare cu accesul la tehnologie și transferul de tehnologie dinspre cercetarea științifică fundamentală către cea aplicativă, specifică patentării și atribuirii drepturilor de proprietate intelectuală în susținerea procesului național de conservare a biodiversității. În baza prevederilor CBD și a deciziilor luate de Conferințele Părților 2010 a fost adoptat „Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea echitabilă a beneficiilor ce rezultă din utilizarea lor” [4] care a fost semnat de România în data de 20 septembrie 2011 [5]. Conceptul vizează „accesarea resurselor genetice” adică utilizarea genelor, secvențelor de acizi nucleici implicați în ereditate inclusiv „accesarea proceselor post-translaționare” specifice eucariotelor pentru desăvârșirea structurii și funcțiilor biomoleculelor cu utilizare specifică.
Modificarea genetică este larg discutată în cadrul prevederilor art. 19 privind administrarea biotehnologiilor și repartizarea beneficiilor iar acest subiect trebuie să fie în armonie cu Carta lumii pentru natură în care se prevede clar că diversitatea genetică de pe pământ nu va fi compromisă. România a semnat și a ratificat Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea, adoptat la Montreal în ianuarie 2000 în baza prevederilor CBD, iar 2010 a semnat Protocolul suplimentar de la Kuala Lumpur privind Răspunderea și Reparația adoptat în 2010 în baza prevederilor Protocolului de la Cartagena și a deciziilor luate de Reuniunile Părților 2010 [6].
România este, în prezent, Parte la toate acordurile multilaterale de mediu care vizează continentul Europa (internaționale sau Pan-Europene). Și totuși, necesită eforturi financiare substanţiale în ceea ce priveşte întărirea capacităţii instituţionale corespunzătoare, de la nivel național la nivel local, specifice dezvoltării și implementării politicilor de protecția mediului. Simpla semnare și ratificare, accedere sau aderare a României la aceste acorduri multilaterale de mediu prin lege sau decret nu sunt suficiente pentru asigurarea protecției mediului. Aceste acte juridice ar fi trebuit să fie fundamentate ab initio de studii de fezabilitate economică pentru a facilita integrarea angajamentelor politice asumate în mecanismele economice specifice macro- și microeconomiei naționale, pe bazele proiecției bugetare anuale.
Odată fundamentate costurile și mecanismele economice specifice implementării acordurilor multilaterale de mediu, este necesară integrarea corespunzătoare și justă a subiectelor intersectoriale, dezvoltate sub aceste acorduri, în toate celelalte politici – în armonie cu legislaţia deja existentă, inclusiv Constituţia României, pentru identificarea surselor potențiale de auto-finanțare și a mecanismelor financiare inovatoare. România este în prezent în situația în care trebuie să demonstreze respectarea angajamentelor asumate față de acorduri multilaterale de mediu, nefundamentate din punct de vedere economic, asistându-se la dificultăți în implementarea lor întrucât nu s-a reuşit adoptarea oficială (prin acte guvernamentale) a strategiilor şi planurilor de acţiune aferente. Această stare de fapt a generat mai departe dificultăţi privind raportarea gradului de implementare care, din păcate, trebuie să fie asociată cu stagnarea creşterii economice și crizele economice succesive din ultimii 5 ani. Ne aflăm în situația în care, în lipsa unor fonduri și a unor mecanisme financiare specifice, țara noastră trebuie să demonstreze implementarea prevederilor acestor acorduri multilaterale de mediu, inclusiv a deciziilor Conferinței Părților, în baza unor angajamente asumate la nivel internațional după anii 1990, care au avut scopul nobil de a se alia pentru asigurarea conservării biodiversității. Mai mult, odată cu acceptarea acestor acorduri, România adoptă deciziile sau rezoluțiile Conferinței Părților, adică noi angajamente politice.
O primă concluzie este aceea că aderarea României la aceste acorduri s-a realizat pe anumite considerente diplomatice, extrem de lăudabile, dar din păcate, la aceea vreme, fără fundamentarea economică a procesului de consolidare a cadrului instituțional, inclusiv al cadrului legislativ, necesar implementării ulterioare, care ar fi permis prin programe guvernamentale coerente și consistente – alocarea de fonduri pentru dezvoltarea corespunzătoare a capacităților. Aici amintim doar dificultățile întâmpinate astăzi în inventarierea și monitorizarea biodiversității ca specii (plante și animale) și ecosisteme. Ca urmare, ne aflăm în situația în care măsurile privind conservarea biodiversității, solicitate la nivel comunitar și global, apar mai degrabă, în conștiința publicului larg, ca măsuri reactive și extrem de costisitoare – decât proactive. Aceste măsuri sunt, în general, percepute negativ de comunitățile locale, în particular cele aflate în perimetrele sau în zonele tampon ale ariilor protejate, pentru care nu au fost dezvoltate măsuri stimulatoare corespunzătoare și unde populația rezidentă prezintă cele mai mari vulnerabilități socio-economice înregistrate în baza datelor statistice analizate, de exemplu, în cazul evaluării stării de conservare a soiurilor locale din județul Sibiu [7].
Susținem prin aceste concluzii necesitatea dezvoltării de urgență a unor noi metodologii de prioritizare a eforturilor de conservare și utilizare durabilă a resurselor, care pot sprijini autoritățile pentru alocarea, în cunoștință de cauză, a fondurilor și implementarea de mecanisme financiare inovative ce ar putea susţine implementarea unor astfel de strategii şi planuri de acţiune.
Din analiza elementelor de sinergie cu privire la implementarea obligaţiilor României ca Parte la Convențiile Rio [8] la care se adaugă celelalte acorduri multilaterale de mediu, rezultă că Agenda 21 [9], poate constitui un bun instrument pentru implementarea la nivel local a prevederilor acestora. Orice activitate de mediu este o alegere de tip social şi nu este obligatoriu ca autorităţile locale să aştepte deciziile forurilor de la nivel naţional pentru a soluționa probleme punctuale, locale. Cu alte cuvinte, o bună guvernare şi comunicare precum și integrarea acestor necesităţi în planificarea Agendei 21 la nivel local, ar constitui un element important în întărirea capacităţii instituţionale necesare României pentru a răspunde obligaţiilor asumate ca Parte la aceste Convenţii, printr-o abordare strategică de jos în sus.
Indiferent care ar fi setul de indicatori destinați evaluării implementării sinergice a obiectivelor acordurilor multilaterale de mediu, aceștia trebuie să se orienteze într-o manieră cost-eficiență spre atingerea obiectivelor politicilor naționale armonizate celor regionale și în acest context celei comunitare și internaționale și întotdeauna raportați la situația socio-economică concretă de la nivel local. România ca stat membru al Uniunii Europene și țară a continentului Europa, în condițiile armonizării politicilor, strategiilor și legislației de mediu, are obligaţia să depună eforturi substanțiale, consistente și coerente cu privire la atingerea acestui deziderat în context regional și internațional. Adăugăm obligativitatea ca Declarația Rio 20+ adoptată în 2012 (eng. The future we want – Viitorul pe care-l vrem), să fie integrată deja agendelor politice în dezvoltare din țara noastră, întrucât a fost puternic susținută în negociere de Comunitatea Europeană [10].
Lipsa integrării coerente a cercetării românești în panoplia contextului politic de conservare a biodiversității pentru subiectele agendei politice de astăzi (de la identificarea și monitorizarea biodiversității la accesul la resursele genetice asociat cu patentarea de produse, procese și servicii inclusiv de tranfer de tehnologie, cunoaștere tradițională și evaluarea impactului socio-economic în raport cu particularitățile de nivel local), va conduce la accentuarea întârzierii implementării obligațiilor politice asumate precum și la menținerea decalajului înregistrat față de obiectivele cercetării occidentale. În condițiile actuale, eficientizarea costurilor fiind tot mai stringentă, necesită aplicarea de mecanisme financiare inovative ca rezultat al cercetării științifice ce ține cont de crizele economice succesive, efectele schimbărilor climatice și reducerea gradului de predictibilitate a stabilității financiare la nivel global, în scopul asigurării bunăstării omului și protecției mediului.
Probabil că politica de conservare a biodiversității este una dintre cele mai complexe și mai frumoase politici de mediu: pe termen scurt poate acționa ca o piatră unghiulară ce poate să sprijine sau din contră să constituie o povară pentru economia națională sub presiunea cerințelor de implementare în context internațional, dacă nu este integrată armonic în toate politicile guvernamentale și dacă nu evoluează sincron cu angajamentele politice asumate la nivel internațional [11]. Dar efectele pe termen lung ale implementării unei politici coerente și consistente de conservare a biodiversității, în acord cu principiile Cartei lumii pentru natură, asigură durabilitatea civilizației umane în armonie cu natura.
Dr. Maria-Mihaela Antofie
Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
Facultatea de Științe Agricole, Industrie Alimentară și Protecția Mediului
E-mail: mihaela_antofie@yahoo.com
Referinţe:
1. Convention on biological diversity,
http://www.cbd.int/convention/articles/?a=cbd-00
2. World Charter for Nature, 1982, UNGA, A/RES/37/7, 28 October 1982, Anexa, para 4, pct. a. http://www.un.org/documents/ga/res/37/a37r007.htm
3. Convenții de mediu, http://www.mmediu.ro/afaceri_europene/conventii.htm
4. Nagoya Protocol on Access and Benefit-sharing, http://www.cbd.int/abs/
5. Nagoya Protocol on Access and Benefit-sharing, Status of Signature, and ratification, acceptance, approval or accession, 2013,
http://www.cbd.int/abs/nagoya-protocol/signatories/
6. Parties to the Protocol and signature and ratification of the Supplementary Protocol, 2013 http://bch.cbd.int/protocol/parties/
7. Antofie MM, 2012, Red Lists for crop species and their role in adaptation strategies in Padulosi, S., N. Bergamini and T. Lawrence, editors. 2012. On farm conservation of neglected and underutilized species: status, trends and novel approaches to cope with climate change: Proceedings of an International Conference, Frankfurt, 14-16 June, 2011. Bioversity International, Rome, 143-170, http://www.cropsforthefuture.org/wp-content/uploads/2012/05/2011-onfarm_conservation_nus.pdf
8. Abrudan IV, Antofie MM, Popa B, Toza V, 2010, Synthesis of Final Report PHASE I, http://www.undp.ro/libraries/projects/Report_Synthesis_-_Phase_I_2010.pdf
9. Agenda 21,
http://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/Agenda21.pdf
10. European Commission, International Issues, Rio+20: United Nations Conference on Sustainable Development
http://ec.europa.eu/environment/international_issues/rio20_en.htm
11. Antofie MM, 2012, Conservarea biodiversității – considerații politice și legislative, Editura Universității Lucian Blaga, 286 p.
Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:
http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/
conservareabiodiversitatii@yahoo.com
Vă mulțumim pentru share!
© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii, Dr. Maria-Mihaela Antofie, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Științe Agricole, Industrie Alimentară și Protecția Mediului
aliantapentruconservareabiodiversitatii 