Delta Văcăreşti din Bucureşti

Delta dintre blocuri – un proiect utopic? În anul 2009 am primit la redacţie de la dl. Cristian Mihai un e-mail în care  îmi spunea că în Groapa Văcăreşti a identificat peste 80 de specii de  păsări, că în centrul Capitalei se află o zonă umedă cu o faună bogată și variată. Mi s-a părut un subiect interesant pentru revista National Geographic Romania și am convenit cu dl. Mihai să-mi trimită mai multe fotografii, cât mai bune, eventual realizate în anotimpuri diferite. Cristian Mihai este un pasionat bird-watcher, dar mult mai mult decât atât. Pe măsură ce identifica păsări, le și fotografia, dar avea și multe alte prim-planuri cu insecte, amfibieni, reptile.

Lipseau însă fotografiile de ansamblu, aspecte cu fauna surprinsă în decorul unei zone umede din centrul orașului. Fără ele nu se putea face decât cel mult un articol foarte scurt, o simplă semnalare, ar fi fost păcat de subiect. N-a mai fost timp pentru completarea fotografică, căci a venit vara cu lumina ei prozaică iar fauna s-a retras prin cotloanele bălții, alungată de căldură și secetă. I-am povestit despre Groapa Văcărești lui Helmut Ignat, colaborator și prieten, pasionat de fotografia de faună sălbatică, dotat cu aparate și teleobiective performante, și mai presus de toate, cu o tenacitate nemțească (prenumele Helmut nu este întâmplător). Conform stilului său, a tăcut și a făcut.

Pe la jumătatea lui 2011 a apărut cu tolba plină, fotografii de toamnă, de iarnă, de primăvară. Puzderie de imagini cu păsări – la cuibărit, în zbor, stoluri pe lac, la pescuit, surprinse mai ales dimineața foarte devreme. În cele mai multe fotografii se vedeau bine nu numai actorii, dar și decorul: ghiolurile, coridoarele de stuf, pâlcurile de sălcii. Și mai ales se vedeau estompate în fundal blocurile înalte ale orașului, marele Hotel Rin, chiar Casa Poporului – devenită vrând-nevrând simbol al Bucureștiului. Aveam fotografiile necesare pentru un articol care să prezinte puterea de adaptare și versatilitatea faunei, capabile să reziste timp de peste 20 de ani în acest no-man’s land urban, între betoane, trafic și felurite alte agresiuni umane.

Helmut a făcut câteva fotografii din elicopter, în imagini se vede și mai bine aspectul de oază în urbea aglomerată. Ilustrația o luase înaintea textului. O parte din informații se găseau pe internet, am găsit și câteva scurte articole, iar o colaboratoare, Andreea Archip, a primit informații privitoare la statutul zonei de la  Apele Române și Ministerul Mediului.

 

În toamna lui 2011, pe măsură ce articolul progresa, apăreau aspecte noi, ce completau enunțul inițial. Așadar,

– În Groapa Văcărești, pe amplasamentul unui proiect ceaușist abandonat, s-a instalat o zonă umedă de 190 de hectare, găzduind un ecosistem relativ bogat și variat

-Izvoare care nu seacă nici pe secetă alimentează oglinzi permanente de apă, deci există o faună acvatică bogată, – nevertebrate, amfibieni, reptile – baza trofică pentru tot poporul păsăresc. Au fost fotografiați bizami și vulpi, semnalați dihori și vidre. Cea mai mare știucă de aici capturată a avut 16 kg, alta 8, avem fotografii cu știuci de 3-4 kg.

 

Totuși în vârful piramidei trofice trebuie să punem familia de romi, patru adulți și cca. 10-12 copii, între câteva luni și 15 ani, care locuiesc în două mici colibe acoperite cu trestie. Copiii nu au ieșit niciodată de acolo, vânează cu lațuri și prăștii, pescuiesc, adună urzici, ciuperci și ce se nimerește. Într-o zi copiii adunaseră un sac de țestoase de apă (Emys orbicularis), mi-au spus că vine cineva să le cumpere; le-am răscumpărat și le-am eliberat. Un mic trib de vânători-culegători. Iarna taie copaci pentru a se încălzi, iar droaia lor de câini hămesiți umblă și ei după vânat. Adăugând braconierii cu curent electric și pescarii ce vara dau foc la stuf, ne dăm seama de vigoarea ecosistemului care supraviețuiește în ciuda acestor agresiuni.

 

Potrivit răspunsurilor oficiale de la instituții, terenul este domeniu public în proprietatea statului, în speță a Ministerului Mediului, care l-a dat în administrare Apelor Române. În 2003 a fost concesionat unui investitor, dar contractul nu a fost onorat de acesta. Au urmat niște procese. Un număr de foști proprietari de terenuri, expropriați, unii care nu au primit niciodată despăgubiri, alții care consideră despăgubirile insuficiente, își revendică drepturile în justiție. Alte procese.

 

Autorii articolului am avansat ideea că aici sunt întrunite condițiile constituirii unei rezervații naturale urbane, după modelul oferit de câteva capitale ale lumii. Articolul a apărut la începutul lui mai 2012 în NG. După numai câteva zile el a trezit un neașteptat interes printre televiziuni. Antena 1, Antena 3, Digi TV, Realitatea, B1, Pro TV, i-au dedicat reportaje și emisiuni. Asta putea să însemne și că publicul ar fi interesat de înființarea unei astfel de rezervații. Vâlva mediatică ne-a ajutat să promovăm ideea.

Rovana Plumb, ministru al mediului, nu numai că a fost interesată de această inițiativă, dar a decis să țină conferința de presă de ziua mediului, în 5 iunie, chiar în Groapa Văcărești. Remus Cernea, consilier pentru mediu al primului ministru a făcut lobby. La sugestia lui am prezentat cazul Văcărești delegației verzilor europeni. Liviu Mihaiu, cu Salvați Dunărea și Delta, a devenit avocat al ideii. Deși opoziția unui grup de proprietari a luat forme acute, am primit un mare număr de încurajări, din diferite direcții, de la simpli bucureșteni la personalități.

Claudio Paladino, ambasadorul Argentinei a dat interviuri presei, explicând beneficiile pe care le-a adus capitalei Buenos Aires rezervația urbană Costanera Sur. Academicianul Dumitru Murariu, ne-a promis sprijinul Muzeului Antipa, academicianul Dan Munteanu, președintele CMN (Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române), ne-a asigurat că va examina cu toată atenția o eventuală propunere de arie protejată. La începutul lunii iulie 2012, ne-am decis să profităm de Conferința Mondială RAMSAR (referitoare la protejarea zonelor umede de importanţă internaţională) pentru a menține în priză proiectul. Helmut Ignat, neobosit și total dedicat în acest demers, a pregătit o expoziție outdoor, cu excelente postere montate pe panouri mobile. După ce expoziția Groapa Văcărești a stat cam două săptămâni în scuarul de la Piața Universității, s-a mutat direct în Palatul Parlamentului. Iar la deschidere participanții au avut în dosarul primit câte un flyer de prezentare a unui posibil viitor sit RAMSAR. Reacția a fost bună, Tobias Salathe (RAMSAR – Senior Adviser Europe) și separat, Jim Leape (Director General WWF International) au făcut vizite în Groapa Văcăreşti, trimițând  mesaje de susținere și încurajare.

 

Prin septembrie 2012, Salvați Dunărea și Delta a organizat o acțiune de curăţare a deşeurilor în Groapa Văcărești. A participat iar și nelipsitul grup de proprietari protestatari. Pentru ca astfel de acțiuni să conducă spre un scop, era necesar ca un dosar cu o propunere pentru declararea ariei protejate să fie întocmit în conformitate cu OUG 1507/ 2007. Adică o muncă migăloasă, tenace, făcută profesional. M-am adresat lui Florin Stoican, un specialist în conservare, competent și eficient. Contribuția lui la declararea Parcului Național Buila-Vânturarița, și apoi la campania de boicotare a articolului  privind dreptul de vânătoare în parcuri naționale, i-au adus de două ori Marele Premiu al Galei Societății Civile. Știind că este un visător realist, m-am bucurat că a acceptat, asta însemnând că dă totuși unele șanse de izbândă proiectului. Sub coordonarea lui s-a finalizat o documentație la care au contribuit între alții Irinel Popescu (nevertebrate), Cristian Mihai (păsări, mamifere), cercetători de la Muzeul Antipa (amfibieni, reptile), Salvați Dunărea și Delta (cadastru), Oana Cahula (chiroptere). Toți au făcut treaba benevol, deocamdată nu există un sprijin material pentru proiect.

Cercul de fani al Gropii Văcărești crește, sunt fotografi de natură care frecventează deja locul. Interesul presei nu s-a stins, jurnaliști străini au publicat recent reportaje în El Pais și în presa elvețiană. O organizație umanitară încearcă să le facă un rost indigenilor, fără impactul cărora natura zonei ar prospera mult mai mult.

 

Ne-am convins că bucureștenii doresc acest parc natural. Cele 190 hectare ar putea însemna un metru pătrat de verde pentru fiecare locuitor. Dacă va exista voința necesară, acei proprietari îndreptățiți pot fi despăgubiți și încurcăturile juridice rezolvate. Un astfel de proiect ar primi cu siguranță o generoasă finanțare europeană. Ar aduce un beneficiu de imagine, căci a constitui o rezervație urbană ar fi un act de civilizație demn de dat ca exemplu. În prezent există o atitudine ambiguă la primăria de sector și la cea a Capitalei. Putem bănui interesele unor dezvoltatori imobiliari, camuflate pe undeva.

 

Dupa cum ştim, lupta pentru salvarea naturii decurge după principiul jocului de şah a lui Murphy: nu se poate obţine Victoria, nu se poate face remiză, nu se poate abandona partida! Am intrat într-un an greu şi complicat, când criza ar putea justifica orice abuz asupra ariilor protejate, a pădurii, a biodiversităţii. Cu speranța că Ministerul Mediului își menține interesul, grupul de inițiativă va continua demersurile. Dar fără o susținere consistentă din partea societății civile, a ONGurilor de mediu, succesul este nesigur. Sper ca Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii, o iniţiativă oportună în aceste vremuri, să devină nu numai un instrument de comunicare între cei ce cred că se mai poate face ceva, dar şi un sprijin moral, tehnic şi de acţiune.

Cristian Lascu

Speolog, redactor-şef National Geographic Romania

cristian.lascu@sanomahearst.ro

Pentru a vă înscrie pe lista de discuții Conservarea Biodiversității puteți accesa:

http://tech.groups.yahoo.com/group/conservarea_biodiversitatii/

conservareabiodiversitatii@yahoo.com

Vă mulțumim pentru share!

© Alianţa pentru Conservarea Biodiversităţii, text Cristian Lascu, foto Helmut Ignat